ICCJ. Decizia nr. 2066/2011. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2066/2011
Dosar nr. 4147/1/2011
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 961/ F din 15 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul R.F. din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - art. 176 lit. b), d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) şi (2) sau art. 182 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul S.M. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 182 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. (zis A., fiul lui B. şi L.) la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 35 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) art. 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.M. (zis P., fiul lui N. şi M.S., persoană neînregistrată în evidenţa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date) la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 25 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) -176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. (zis D., fiul lui N. şi V.) la pedeapsa de 10 ani şi o lună închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 25 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani şi o lună închisoare.
În baza art. 35 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare stat.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 09/ 10 martie 2010, inculpaţii S.M., T.M., M.I. zis A. şi numitul B. zis P. (persoană neidentificată până în prezent) - determinaţi de către inculpatul R.F. - înarmaţi, cu premeditare, şi pentru a le intimida pe părţile vătămate şi a le determina astfel să părăsească spaţiul închiriat pentru activităţi de colectare a fierului vechi, împreună cu alte persoane, au pătruns in imobilul din Bucureşti, sector 5, iar in timp ce inculpatul minor M.I. asigura paza locului, le-au înjunghiat pe părţile vătămate M.G. si R.E. (concubini, care locuiau acolo fără forme legale din data de 07 martie 2010) care au suferit astfel leziuni grave in zone corporale vitale, sustrăgându-le totodată sume de bani.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4288/2010, partea vătămată M.G. a suferit leziuni traumatice la nivelul toracelui anterior.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico - legală, leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10 martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, au necesitat circa 15 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4290/2010 partea vătămată R.E. a suferit următoarele leziuni traumatice: plagă tăiatăf cuţit) faţă posterioară 1/3 superioară antebraţ drept cu secţiune ram motor nerv radial, plăgi înjunghiate hemitorace posterior drept, plagă contuză regiune parietală dreaptă, hemopneumotrax.
Conform concluziilor raportului de expertiză, leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10 martie 2010 prin lovire cu sau de corp dur - plagă contuză din regiunea parietală dreaptă şi lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit - celelalte leziuni traumatice prezentate, şi au necesitat circa 70-80 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, poziţia procesuală a inculpaţilor şi existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale.
În privinţa inculpaţilor S.M., T.M., M.I. zis A. şi M.I., a avut în vedere că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au luat hotărârea infracţională ca urmare a determinării inculpatului R.F. ce s-a folosit de influenţa pe care o avea asupra unora dintre inculpaţi şi le-a promis acestora foloase materiale, dar şi faptul că au acţionat într-o manieră extrem de violentă împotriva părţilor vătămate, aspect ce imprimă faptei un caracter grav, cât şi faptul că au avut o poziţie procesuală nesinceră, revenind asupra declaraţiilor iniţiale, asumându-şi întreaga responsabilitate şi susţinând teza inculpatului R.F.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 28424/3/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 28424/3/2010, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., faţă de inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F.
În temeiul art. 1451, alin. (2), C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)1 şi alin. (1)2, C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi a respecta, pe perioada măsurii de prevenţie, următoarele obligaţii:
1. să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori sunt chemaţi;
2. să se prezinte la organul de poliţie în a cărei rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori vor fi chemaţi;
3. să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
4. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
5. să nu se apropie şi să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii şi cu toţi ceilalţi inculpaţi;
În temeiul art. 145 alin. (2)2, C. proc. pen., a fost atrasa atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a măsurii de prevenţie sau a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
Astfel, Curtea constatând schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor cinci inculpaţi, reţinând totodată că se menţin condiţiile impuse de art. 143 C. proc. pen., cu privire la existenţa în cauză a unor indicii temeinice de săvârşire a faptelor, reţinând şi stadiul procesul în care se află cauza a constatat că, prin punerea în libertate a inculpaţilor M.I. (fiul Iui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F., subsumată obligaţiilor corelative impuse de art. 1451 alin. (1) C. proc. pen., nu se va împiedica buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 mai 2011, sub numărul 28424/3/2010.
Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorilor inculpaţilor, precum şi ultimul cuvânt al fiecărui inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat, prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.
Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere totuşi de la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii. în art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
Jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care persoanele sunt cercetate, cât şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N.C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
În ceea ce priveşte temeinicia cererii formulată de inculpaţi, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, Curtea constată următoarele: inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale, care au impact social deosebit asupra valorilor şi relaţiilor sociale, ce formează conceptul de ordine publică. Punerea în libertate a acestora, mărginindu-se la analiza perioadei de timp scursă de la data luării măsurii arestării preventive, fără a avea în vedere complexitatea cauzei, ignoră celelalte criterii enumerate în textul de lege, în raport de care trebuie apreciat termenul rezonabil al judecării cauzei.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autorităţile în eforturile lor de a administra probe şi în desfăşurarea procesului penal.
În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor respectiv, infracţiunile deduse judecăţii sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.
Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F. sunt cercetaţi, gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care se reţine în actul de inculpare că s-ar fi acţionat, încercările acestora de intimidare a părţilor vătămate în scopul de a-şi proba nevinovăţia, rezonanţa socială negativă şi valorile sociale însemnate lezate, sentimentul de indignare, frustrare care s-ar putea crea în rândul colectivităţii prin cercetarea acestora în stare de libertate pentru astfel de fapte, la un interval de timp relativ scurt de la comiterea acestora.
În acest context Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a acestora ar crea o stare de nelinişte şi neîncredere în rândul membrilor societăţii, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs. Franţa).
Înalta Curte reţine de asemenea că durata excesivă a detenţiei preventive nu poate fi considerată a fi împlinită, deoarece cauza are un caracter complex şi necesită continuarea administrării de probe, elemente care impun la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpaţilor.
Având în vedere cele învederate, probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În speţă, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F. este actual şi persistent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică,
Faţă de considerentele arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 28424/3/2010, privind pe intimaţii inculpaţi M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F. şi, în rejudecare va înlătura dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F. cu obligarea de a nu părăsi România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 28424/3/2010, privind pe intimaţii inculpaţi M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F.
Casează, în parte, încheierea recurată şi, rejudecând:
Înlătură dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F. cu obligarea de a nu părăsi România.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpaţilor M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.), M.T.M. şi R.F.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.I. (fiul lui B. şi L.), S.M., M.I. (fiul lui B. şi L.) şi R.F., în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.T.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2063/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2075/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
