ICCJ. Decizia nr. 2151/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2151/2011
Dosar nr.4329/1/2010
Şedinţa publică din 25 mai 201.
Asupra recursurilor penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în dosarul nr. 1168/63/2010 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor P.M.S. şi P.P.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că temeiurile iniţiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, din actele cauzei, rezultând că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.
Inculpaţii prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, prin punerea lor în libertate s-ar crea un sentiment de nesiguranţă în rândul membrilor societăţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.M.S. şi P.P. solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive.
A fost invocată, pe de o parte, prezumţia de nevinovăţie şi pe de altă parte elemente cu caracter personal care justifică punerea inculpaţilor în libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, conform art.3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1168/63/2010 s-a dispus condamnarea inculpaţilor P.M.S. şi P.P. la pedepse rezultante de 8 ani închisoare, respectiv 2 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (două fapte); ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., fapte comise în stare de recidivă post-condamnatorie (inculpatul P.M.S.); loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. (inculpatul P.P.).
În fapt s-a reţinut că inculpaţii, în noaptea de 31 decembrie 2009/1 ianuarie 2010, au pătruns înarmaţi cu furci şi topoare în barul SC O.I. SRL, din mun. Băileşti, unde au tulburat ordinea şi liniştea publică, provocând teamă celor prezenţi, au aplicat lovituri părţilor vătămate T.N., S.A., C.D. şi OG, distrugând, în aceste împrejurări, mai multe bunuri.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul şi cei doi inculpaţi, cauza formând obiectul dosarului nr. 1168/63/2010 al Curţii de Apel Craiova, pronunţându-se încheierea recurată în prezenta cauză.
Cu privire la starea de arest, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În alin. (3) al aceluiaşi articol se arată că dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că arestare preventivă a inculpaţilor s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă, pe de o parte, din modalitatea şi împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele – inculpaţii fiind înarmaţi cu furci şi topoare au pătruns într-un loc public provocând teroare persoanelor prezente, exercitând acte de violenţă asupra acestora care au dus la vătămarea lor şi la punerea în primejdie a vieţii – dar şi din elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Astfel, inculpatul P.M.S. a comis infracţiunile în stare de recidivă post-condamnatorie (prin sentinţa penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băileşti fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, rămânând un rest neexecutat de 337 zile) iar inculpatul P.P. a comis faptele în termenul de încercare al suspendării condiţionate stabilit prin sentinţa penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băileşti.
În atare condiţii, cum temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive subzistă, în mod corect instanţa de apel a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.M.S. şi P.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M.S. şi P.P. împotriva încheierii de şedinţă din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1168/63/2010/a2.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2143/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2163/2011. Penal → |
|---|
