ICCJ. Decizia nr. 2173/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2173/2011
Dosar nr.4392/95/2010
Şedinţa publică din 27 mai 201.
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 151 din 6 iulie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.I. zis D., la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunţătorul N.D.I.).
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunţătorul C.I.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare (faptă sesizată de către denunţătorul B.V.A.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare ( faptă sesizată de către denunţătorul C.I.).
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunţată de N.D.I.).
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare (faptă denunţată de B.V.A.).
În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A anulat cele două adeverinţe false emise pe numele lui N.D.I. şi B.V.A.
A confiscat de la inculpat sumele primite de la denunţători, respectiv: 360 lei primită de la N.D.I.; 2100 lei primită de la B.V.A. şi suma de 800 Euro în echivalent în lei primită de la C.I.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A obligat pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2008, martorul denunţător N.D.I., fiind student la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi" din Tg-Jiu, a purtat o discuţie cu colegul său de grupă - M.E., împrejurare în care i-a spus că intenţionează să se înscrie şi să susţină examenul de admitere la Şcoala de Subofiţeri Jandarmi Drăgăşani.
La câteva zile după această discuţie, martorul M.E., cu care denunţătorul avea o relaţie amicală întrucât îi dădea unele cursuri pentru a se putea pregăti, i-a spus că îl poate ajuta la examenul pe care intenţiona să-l susţină în sensul că, cunoaşte o persoană care îi poate elibera o adeverinţă din care să rezulte că este de etnie rromă astfel încât să poată concura pe locurile repartizate acestei etnii.
Într-una din zilele lunii mai 2008, M.E. a mers împreună cu N.D.I. la o terasă din zona restaurantului „INTIM" unde s-au întâlnit cu inculpatul N.I., cunoscut sub porecla de „D.".
În urma discuţiilor pe care le-au purtat la o masă, inculpatul fost de acord să-l ajute pe martorul - denunţător spunându-i că are o funcţie de conducere în cadrul Uniunii Rromilor Creştini din România şi, în schimbul unei sume de bani, poate să-i întocmească o adeverinţă în care să se ateste în mod neadevărat că este persoană de etnie rromă şi astfel poate să se înscrie la concursul pentru şcoala de subofiţeri Jandarmi, pe locurile repartizate acestei etnii, unde probele sunt mai uşoare iar candidaţii mai slab pregătiţi, având astfel o şansă mai mare de reuşită.
După o perioadă de timp, denunţătorul şi învinuitul s-au întâlnit la aceeaşi terasă, ocazie cu care N.I. l-a întrebat pe N.D.I. ce sumă de bani îi oferă pentru adeverinţa ce urma să i-o elibereze, iar acesta i-a propus suma de 360 lei, echivalentul a 100 Euro de la acea dată.
Inculpatul a fost de acord cu suma pe care urma să i-o ofere martorul - denunţător, au stabilit să se întâlnească ulterior la aceeaşi terasă.
A doua zi, N.D.I. s-a întâlnit cu inculpatul, iar acesta a scos un înscris tip intitulat „Adeverinţă" pe care l-a completat în faţa sa cu datele de identitate pe care i le-a dictat, după care l-a semnat şi ştampilat.
După ce a primit adeverinţa, denunţătorul i-a oferit inculpatului, care se afla la aceeaşi masă, suma de 360 lei, echivalentul a 100 Euro de la acea dată, bani pe care N.I. i-a acceptat.
După obţinerea adeverinţei de la inculpatul N.I., denunţătorul s-a deplasat la Inspectoratul de Jandarmi Gorj unde a depus un dosar cu toate documentele şi a formulat cerere de înscriere la examenul pentru Şcoala de Subofiţeri Jandarmi pe locurile repartizate etniei rromilor.
După ce a susţinut acest examen, N.D.I. a fost declarat „respins" motiv pentru care s-a prezentat la sediul I.P.J. Gorj de unde şi-a ridicat dosarul împreună cu documentele ce i-au fost cerute la înscriere.
Pe parcursul urmăririi penale denunţătorul a declarat că o parte din aceste documente, inclusiv adeverinţa întocmită de inculpatul N.I. le-a distrus, considerând că nu îi mai sunt necesare.
În faza de urmărire penală învinuitul a recunoscut în mod constant săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele dovedite cu declaraţiile martorilor Nica Maria şi M.E..
Astfel, martora Nica Maria - mama denunţătorului a recunoscut că, în perioada mai - iunie 2008, fiul său i-a cerut suma de 300 lei spunând că banii respectivi îi sunt necesari pentru a plăti o adeverinţă.
Aceeaşi martoră arată că abia după ce fiul său a fost declarat respins la examenul de admitere la şcoala de subofiţeri jandarmi, a aflat de la acesta că a candidat pe locurile repartizate etniei rromilor.
Nica Maria a mai declarat că ea şi soţul său nu sunt de etnie rromă şi nu cunoaşte persoana care i-a eliberat fiului său o adeverinţă în care se atesta în mod nereal că aparţine acestei etnii.
În ceea ce-l priveşte pe martorul M.E., acesta a declarat că în cursul anului 2008, fiind coleg de facultate cu N.D.I., i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul N.I., cei trei întâlnindu-se la terasa unui restaurant din zona centrală a Municipiului Târgu Jiu.
În prezenţa martorului, inculpatul N.I. i-a spus denunţătorului că el este vicepreşedintele U.R.C.R. şi în această calitate poate să-i elibereze o adeverinţă în care să ateste în mod fals că aceasta este o persoană de etnie rromă.
M.E. a declarat că învinuitul i-a dat de înţeles lui N.D.I. că pentru serviciul respectiv trebuie să-i plătească o sumă de bani, fără a stabili exact cuantumul acesteia.
Tot martorul a arătat că părţile s-au înţeles să se întâlnească şi în zilele ce au urmat, însă el nu a mai fost prezent dar, a aflat de la denunţător că inculpatul întocmise o adeverinţă falsă în care se atesta faptul că N.D.I. aparţine etniei rrome.
Pe parcursul urmăririi penale, respectiv la data de 13 aprilie 2010 s-a început urmărirea penală şi faţă de învinuitul N.D.I. pentru infracţiunea de uz de fals, reţinându-se că acesta s-a folosit de adeverinţa eliberată de inculpatul N.I., cunoscând că este falsă, în vederea producerii de consecinţe juridice.
Având în vedere atitudinea sinceră a lui N.D.I. precum şi faptul că acesta nu are antecedente penale se consideră că fapta învinuitului nu întruneşte în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând să se dispună scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, conform art. 181 C. pen. şi art. 91 C. pen.
Prin autodenunţul adresat Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Gorj la data de 10 aprilie 2010, martorul - denunţător B.V.A. din comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj, a sesizat faptul că în cursul anului 2007, inculpatul N.I., în calitate de vicepreşedinte al Uniunii Rromilor Creştini din România - Filiala Gorj i-a pretins şi primit mai multe sume de bani pentru a interveni pe lângă anumiţi funcţionari astfel încât să fie admis la concursul pe care urma să-l susţină la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina.
Prin referatul 1189293 din 18 martie 2010, D.G.A. Gorj - Serviciul Judeţean Anticorupţie Gorj şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 73/PA/2010.
Având în vedere că la parchet mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010 privind pe inculpatul N.I., cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, prin rezoluţia nr. 73/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.
Fiind efectuate cercetări s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2007, martorul denunţător B.V.A. şi-a desfăşurat activitatea ca muncitor necalificat la o societate privată din comuna Roşia de Amaradia, sat Seciurile, împrejurare în care l-a cunoscut pe martorul M.I., coleg de serviciu.
În urma unor discuţii M.I. i-a relatat denunţătorului că, cunoaşte o persoană de etnie rromă care l-ar putea ajuta să fie admis la şcoala de subofiţeri de poliţie unde intenţiona să susţină examen.
La scurt timp, denunţătorul şi M.I. s-au deplasat la sediul Primăriei Târgu Jiu unde, acesta din urmă i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul N.I.
Iniţial, inculpatul i-a relatat lui B.V.A. că, în schimbul sumei de 1.000 Euro poate să-l ajute să fie admis la Academia de Poliţie „Al.I.Cuza" Bucureşti, însă denunţătorul făcuse cererea de înscriere şi întocmise toate actele necesare (mai puţin examenul psihologic) pentru a concura la examenul organizat la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina.
Aflând acest lucru, învinuitul i-a propus lui B.V.A. să-i întocmească o adeverinţă în care să ateste, în mod neadevărat, că este o persoană de etnie rromă, şi în acest fel să poată concura pe locurile repartizate acestei etnii, spunându-i că are şanse mai mari de reuşită întrucât, probele sunt mai uşoare iar candidaţii mai slab pregătiţi.
Deşi i-a adus la cunoştinţă învinuitului că făcuse deja o cerere de înscriere şi optase pentru locurile persoanelor de etnie română, N.I. a întocmit adeverinţa în fals pe care a depus-o personal la dosarul lui B.V.A., fără ca acesta să aibă cunoştinţă până în momentul susţinerii examenului, când a observat că a fost repartizat să concureze pe locurile persoanelor de etnie rromă.
Cu ocazia audierii, denunţătorul a declarat că învinuitul nu i-a cerut nici o sumă de bani pentru întocmirea adeverinţei false însă, înainte de susţinerea examenului psihologic i-a pretins şi primit suma de 100 Euro făcându-i promisiunea că va interveni pe lângă membrii comisiei astfel încât să promoveze fără probleme acest examen.
În perioada ce a urmat, martorul denunţător şi inculpatul N.I. s-au întâlnit din nou în Municipiul Târgu Jiu, împrejurare în care acesta din urmă i-a mai pretins şi primit suma de 100 lei spunând că o va da unor angajaţi ai I.P.J. Gorj şi suma de 50 lei pentru a cumpăra o cartelă de telefon motivând că vorbeşte cu diferite persoane astfel încât B.V.A. să promoveze examenul pe care urma să-l susţină la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina.
Tot învinuitul N.I. i-a pretins denunţătorului suma de 2.100 lei spunându-i că o parte din ea o va da unor persoane (membrii ai comisiei de examinare) pentru ca acesta să promoveze examenul la şcoala de subofiţeri de poliţie.
La insistenţele lui B.V.A., învinuitul N.I. a fost de acord să primească aceşti bani după ce acesta va susţine examenul respectiv.
După ce a fost declarat admis la examenul susţinut la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, denunţătorul i-a dat martorului M.I. suma de 2.100 lei, iar acesta la rândul său i-a înmânat-o lui N.I., aspect recunoscut şi de învinuit pe parcursul urmăririi penale.
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptele fiind dovedite şi cu declaraţiile martorilor M.I., B.M.D. şi B.C.E.
Martorul M.I. a recunoscut că în cursul anului 2007 i-a făcut cunoştinţă denunţătorului cu învinuitul N.I., împrejurare în care acesta din urmă i-a propus că în schimbul unei sume de bani îl poate ajuta să fie admis la concursul pe care urma să-l susţină la şcoala de subofiţeri de poliţie.
Acelaşi martor a precizat că, în cursul anului 2007 a primit de la denunţător, prin intermediul fratelui acestuia suma de 2.100 lei pe care a doua zi i-a dat-o învinuitului N.I..
Martora B.M.D. a declarat, printre altele, că în cursul lunii septembrie 2007, întorcându-se de la muncă din străinătate a fost rugată de fiul său să-i dea suma de 2.100 lei. Martora a aflat ulterior că fiul său cel mic, B.C.E. a dat cei 2.100 lei lui M.I. dar nu a ştiut pentru ce.
Martorul B.C.E. a confirmat, că în cursul lunii septembrie 2007 a fost rugat de fratele său B.V.A., care se afla la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, să-i dea suma de 2.100 lei lui M.I., persoană de etnie rromă din comuna Albeni, judeţul Gorj, lucru pe care l-a şi făcut.
Având în vedere aspectele expuse mai sus, urmează ca faţă de numitul B.V.A. să se dispună neînceperea urmăririi penale în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals întrucât adeverinţa prin care se atesta în mod neadevărat că este o persoană de etnie rromă a fost depusă la dosar chiar de inculpatul N.I. fără ca denunţătorul sa aibă cunoştinţă
De altfel, la dosarul cauzei se află ataşată cererea de înscriere la examen din care rezultă că B.V.A. a optat pentru locurile persoanelor de etnie română şi abia după ce inculpatul a depus adeverinţa falsă la dosar, denunţătorul a fost repartizat să concureze pe locurile repartizate minorităţilor naţionale.
Prin autodenunţul adresat Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Gorj, din data de 12 aprilie 2010, martorul denunţător C.I. din comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj a sesizat faptul că în cursul anului 2008, învinuitul N.I., în calitate de vicepreşedinte al Uniunii Rromilor Creştini din România - Filiala Judeţeană Gorj i-a pretins şi primit suma de 1.000 Euro atât pentru a-i elibera o adeverinţă din care să rezulte apartenenţa sa la etnia rromilor cât şi pentru a interveni la diferiţi funcţionari din cadrul Şcolii de Subofiţeri Câmpina astfel încât să promoveze fără probleme examenul pe care urma să-l susţină.
Prin referatul nr. 1189295, D.G.A. - Serviciul Judeţean Anticorupţie Gorj şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 77/PA/2010.
Având în vedere că la această unitate mai era înregistrat dosarul penal nr. 67/PA/2010, privind pe învinuitul N.I., cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie similare, prin rezoluţia 77/PA/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus conexarea celor două cauze pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.
Fiind efectuate cercetări s-a constatat că aspectele sesizate se confirmă, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
Martorul denunţător C.I. domiciliază în comuna Roşia de Amaradia împreună cu părinţii iar după terminarea liceului a susţinut mai multe examene de admitere la instituţii de învăţământ din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, însă nu a fost admis.
Dorindu-şi foarte mult să absolve şcoala de subofiţeri de poliţie, denunţătorul a aflat că există posibilitatea să participe la acest concurs pe locurile repartizate etniei rromilor.
Cunoscând că bunicii din partea mamei erau de etnie rromă, fiind rromi rudari din punctul „Dealul Roşu" - comuna Roşia de Amaradia, C.I. a luat hotărârea de a se înscrie la examenul pentru Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, pe locurile repartizate acestei etnii.
Aflând că trebuie să depună la dosarul de înscriere o adeverinţă din care să rezulte apartenenţa sa la această etnie, denunţătorul s-a deplasat la Primăria Târgu Jiu întrucât acolo funcţionează un birou al Uniunii Rromilor Creştini din România.
Cu această ocazie, denunţătorul C.I. l-a cunoscut pe inculpatul N.I. şi i-a explicat acestuia că doreşte să obţină o adeverinţă din care să rezulte că este de etnie rromă, având în vedere că rudele apropiate din partea mamei (bunici, străbunici etc.) aparţineau acestei etnii.
În timpul discuţiei, învinuitul N.I. i-a explicat denunţătorului că o să aibă multe beneficii dacă concurează pe locurile repartizate etniei rromilor, întrucât el are multe cunoştinţe la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina şi o să-l ajute, în schimbul sumei de 1.000 Euro să promoveze acest examen.
Denunţătorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, au făcut schimb de telefoane, stabilind ca iniţial N.I. să primească suma de 200 Euro pentru a-i elibera adeverinţa.
În perioada mai - iunie 2008, C.I. s-a întâlnit cu inculpatul lângă biserica din faţa Prefecturii Gorj unde N.I. i-a pretins suma de 800 Euro, însă denunţătorul i-a dat doar 200 Euro, stabilind ca restul de 600 Euro să-i dea după susţinerea examenului la şcoala de poliţie.
Inculpatul a primit cei 200 Euro (două bancnote de 100 Euro) însă adeverinţa nu i-a dat-o în acele împrejurări, ci mai târziu când martorul denunţător a depus dosarul de înscriere la I.P.J. Gorj.
De menţionat că adeverinţa era înregistrată la U.R.C.R. sub nr. 24 din 05 iunie 2008 şi nu a fost întocmită de inculpatul N.I. ci de preşedintele acestei organizaţii – B.I.
În luna august 2008, C.I. a susţinut examenul la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina pe locurile repartizate rromilor şi a fost declarat admis cu 54 de puncte, ocazie cu care şi-a dat seama că nu a fost ajutat de inculpat întrucât nu erau diferenţe mari faţă de ceilalţi candidaţi, iar punctajul reflecta cunoştinţele sale.
Mai mult decât atât, denunţătorul a susţinut că examenul a fost tip grilă iar lucrările au fost corectate pe loc astfel că nu exista posibilitatea unor intervenţii din partea inculpatului N.I.
Cu toate acestea, după ce au fost anunţate rezultatele, denunţătorul a fost apelat pe telefonul mobil de inculpat stabilind de comun acord să se întâlnească în municipiul Târgu Jiu pentru a discuta în legătură cu suma de 600 Euro ce-i fusese pretinsă anterior.
După aproximativ o săptămână denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul într-un bar din zona centrală a oraşului, împrejurare în care acesta din urmă i-a pretins din nou suma de 600 Euro susţinând că l-a ajutat la examenul susţinut la şcoala de poliţie.
Denunţătorul i-a dat inculpatului cei 600 Euro pe care acesta i-a pretins însă i-a atras atenţia că nu a observat nici un ajutor din partea sa.
Banii pe care C.I. i-a dat învinuitului proveneau atât din economiile sale cât şi de la mama lui C.M. care fusese la muncă în străinătate.
În faza de urmărire penală învinuitul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influentă, faptele fiind dovedite şi cu declaraţiile martorilor C.M. şi C.L.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu sesizările martorilor denunţători N.D.I., B.V.A. şi C.I., declaraţiile martorilor, înscrisuri, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat în faza de urmărire penale inculpatul N.I. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa însă în faza de cercetare judecătorească inculpatul revine asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că a eliberat acele adeverinţe ce atestau etnia rromă a denunţătorilor însă nu a primit nici un folos material pentru aceste servicii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul N.I. solicitând achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. şi art. 257 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. arătând că nu are competenţa să elibereze astfel de adeverinţe fiind muncitor necalificat la Primăria Târgu Jiu şi nu a precizat vreo persoană determinată pe lângă care urma să intervină.
Prin Decizia penală nr. 31 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul N.I., împotriva sentinţei penale nr. 151 din 6 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul 4392/95/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa în sensul că:
A descontopit pedepsele şi le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. pen..
A schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunţători N.D.I. şi C.I.), în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1) C. pen.;
A condamnat pe inculpatul N.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunţător N.D.I.).
În baza art. 215 alin. (1) C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (denunţător C.I.).
A redus pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, la câte 3 ani închisoare.
A recontopit pedepsele aplicate pentru toate infracţiunile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - 3 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu era salariat al Uniunii Rromilor Creştini din România şi implicit nu este funcţionar în înţelesul art. 147 alin. (2) C. pen.
Faţă de modalitatea de comitere a faptelor reţine Curtea de Apel Craiova că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
La reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul N.I.
În recursul parchetului este criticată Decizia Curţii de Apel Craiova pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din două infracţiuni de luare de mită în două infracţiuni de înşelăciune, cât timp din actele dosarului rezultă calitatea de funcţionar a inculpatului. Parchetul solicită casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Se invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 257 în infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), însă în principal a solicitat achitarea inculpatului pentru această infracţiune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Solicită de asemenea apărarea aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
În susținerea recursului sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art.3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că doar recursul parchetului este fondat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte consideră că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma unei analize coroborate şi judicioase a întregului ansamblu probator administrat în cauză; faptele reţinute în sarcina inculpatului au primit o justă încadrare juridică, în mod corect apreciind că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen.
Astfel, în raport de probele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de prim control judiciar a schimbat încadrarea juridică a faptei de luare de mită în cea de înşelăciune apreciind în mod eronat că inculpatul nu are calitatea de funcţionar şi ca atare nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) C. pen. prin „funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
La alin. (2) se prevede că prin „funcţionar" se înţelege persoana menţionată la alin. (1) precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Aşa cum lesne se poate observa din economia acestor dispoziţii legale, conţinutul noţiunii de funcţionar este foarte larg, activitatea acestuia putând să fie chiar temporară, neretribuită, calitatea de funcţionar să fie dobândită cu orice titlu şi să fie exercitată în serviciul unei persoane juridice, altele decât cele la care se referă art. 145.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că prin Decizia nr. 3 din 3 iunie 2006, a Uniunii Rromilor Creştini din România a fost înfiinţată Filiala Gorj a Uniunii Rromilor Creştini din România, inculpatul fiind numit vicepreşedinte al Filialei Gorj.
Uniunea Rromilor Creştini din România este persoană juridică înfiinţată prin sentinţa civilă nr.36 din 26 februarie 1996, având statut de funcţionar şi sediul declarat în municipiul Târgu Jiu, iar inculpatul N.I. a fost desemnat să îndeplinească o însărcinare în cadrul Filialei Gorj, respectiv funcţia de vicepreşedinte, având astfel calitatea de funcţionar în cadrul acestei persoane juridice.
Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul nu avea contract de muncă şi nici nu era retribuit însă aceste împrejurări, în raport de conţinutul noţiunii de „funcţionar" astfel cum este definit în art.147 C. pen. nu prezintă relevanţă şi nici nu pot influenţa încadrarea juridică a faptei aşa cum în mod greşit a procedat instanţa de apel.
De asemenea, faptul că inculpatul a fost salariatul Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu – Direcţia Publică de Patrimoniu Târgu Jiu, fiind încadrat ca muncitor necalificat în perioada iulie 2006 – martie 2010, nu poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de înşelăciune, cât timp inculpatul a eliberat adeverinţele ce atestau în mod nereal etnia de rrom a denunţătorilor N.D.I. şi C.I., cărora le-a pretins diferite sume de bani, în calitatea sa de viecepreşedinte al Filialei Gorj a Uniunii Rromilor Creştini din România și nu în calitatea sa de muncitor necalificat, aşa cum în mod total nejustificat a reţinut instanţa de apel.
Funcţia deţinută de inculpat în cadrul Uniunii Rromilor Creştini din România – Filiala Gorj, aceea de viecepreşedinte chiar fără contract de muncă şi neretribuită conturează conţinutul noţiunii de „funcţionar" în accepţiunea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (2) C. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului de a elibera adeverinţe denunţătorilor N.D.I. şi C.I. ce atestau în mod nereal că sunt de etnie rromă în schimbul unor sume de bani, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., subiectul activ al infracţiunii având calitatea de funcţionar conform argumentelor prezentate anterior.
De asemenea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., în mod corect dispunându-se condamnarea sa pentru două fapte de trafic de influenţă, cumpărători de influenţă fiind B.V.A. şi C.I.
Faptul că inculpatul nu a indicat numele vreunei persoane asupra căreia are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă conform susţinerilor apărării, nu poate determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de fond cât timp inculpatul, prin modul său de comportare, respectiv primirea denunţătorilor la biroul pe care îl deţinea în cadrul Primăriei Târgu Jiu, sfaturile pe care le dădea denunţătorilor asupra paşilor pe care trebuiau să-i urmeze respectiv obţinerea adeverinţei ce atesta în mod nereal etnia rromă, depunerea acesteia la dosar ca și afirmaţiile potrivit cărora poate interveni pe lângă membrii comisiei de examinare pentru a fi admişi la Şcoala de Subofiţeri de la Câmpina pe locurile candidaţilor de etnie rromă, sunt împrejurări ce au format convingerea denunţătorilor că inculpatul are influenţă asupra membrilor comisiei de examinare în sensul de a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu.
Apărările formulate de inculpat în sensul achitării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. sau schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., sunt lipsite de fundament fiind făcute doar cu scopul diminuării răspunderii penale, fapt pentru care Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.
Nici critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicată nu este întemeiată, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a sancţiunii penale, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa aplicată de instanţa de fond îndeplineşte, atât scopul preventiv al pedepsei, cât şi caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală comisă, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Felul şi natura faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, intensitatea activităţii infracţionale constând în comiterea mai multor infracţiuni într-un timp scurt ca şi faptul că inculpatul este arestat în altă cauză pentru comiterea unor fapte similare, formează convingerea Înaltei Curţi că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul parchetului, va casa Decizia penală atacată şi va menţine sentinţa instanţei de fond.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 31 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 151 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiaşi decizii penale .
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2176/2011. Penal → |
|---|
