ICCJ. Decizia nr. 2177/2011. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2177/2011
Dosar nr. 4149/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 15 din 31 martie 2006, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe:
- inculpatul P.D. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- inculpatul G.I.O. la:
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 251 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 - 34 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa ce mai grea de 3( trei) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru ambii inculpaţi pe un termen de încercare de 6 (şase) ani calculat conform art. 8612 C. pen. În conformitate cu disp. art. 8613 C. pen., ambii inculpaţi vor trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte în prima zi a lunilor februarie, mai, august şi decembrie la sediul organului de politie de pe raza de domiciliu;
- Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile şi întoarcerea;
- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
A pus în vedere inculpaţilor disp. art. 8614 C. pen. privind cazurile de revocarea a executării pedepsei sub supraveghere.
A constatat că inculpatul cpt. rez. P.D. a fost arestat de la 31 ianuarie 1995 la 01 martie 1995.
A constatat că inculpatul G.I.O. a fost arestat de la 31 ianuarie 1995 la 16 mai 1995 şi de la 27 ianuarie 1996 la 22 noiembrie 1996.
În baza disp. art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpatul P.D. suma de 26.980 Dolari, 1.500 DM şi 150.000 (una sută cincizeci de mii) ROL, de la inculpatul G.I.O., suma de 14.560 Dolari şi 9.850 DM precum şi suma de 42.000 (patruzeci şi doua mii) ROL sau contravaloarea în RON a sus arătatelor sume în valuta.
- inculpatul pIut. rez. D.I.A. la:
- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 - 34 C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aflate în concurs, respectiv de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. Pe perioada indicată de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A revocat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicata inculpatului prin Sentinţa nr. 188 din 29 octombrie 1998 pronunţata de Tribunalul Militar teritorial, reformata prin Decizia nr. 56 din 11 mai 2000 a Curţii Militare de Apel şi rămasa definitiva prin Decizia nr. 5664 din 18 decembrie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A constatat că pedeapsa sus-arătată este concurentă cu pedepsele aplicate prin prezenta, astfel încât, în temeiul disp. art. 33 - 34 C. pen. a contopit pedepsele menţionate, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 (cinci) ani închisoare.
A constatat că acest inculpat a fost arestat în perioada 04 aprilie 1995 până la 16 mai 1995, de la 02 aprilie 1996 până la 20 noiembrie 1996, de la 29 octombrie 1998 până la 26 noiembrie 1998, de la 13 februarie 2002 - conform mandatului de executare a pedepsei nr. 418/1998 din 21 ianuarie 2002 emis de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti până la data de 12 august 2003 când a fost liberat condiţionat prin Sentinţa nr. 1233 din 08 august 2003 a Judecătoriei Slobozia, judeţul Ialomiţa.
A dedus sus-menţionatele perioade de arest conform disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.
- inculpatul lt. col. rez. M.I. la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pe perioada indicată de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza disp. art. 257 alin. (2) în ref. la art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 1.000 DM sau şi 3.500.0 (trei milioane cinci sute mii) ROL. sau contravaloarea în lei a sumei de 1.000 DM.
- inculpaţii cpt. rez. C.I., plut. rez. N.C.C. şi O.C. la:
- cate 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul disp. art. 81 C. pen., a dispus pentru cei trei inculpaţi suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform disp. art. 82 C. pen.
A pus în vedere inculpaţilor disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A constatat că inculpatul C.I. a fost arestat de la 21 martie 1995 până la 19 aprilie 1995; inculpatul N.C.C. de la 31 ianuarie 1995 până la 01 martie 1995; iar inculpatul O.C. de la 31 ianuarie 1995 până la 01 martie 1995.
A confiscat în baza disp. art. 257 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 256 alin. (2) C. pen. de la inculpatul N.C.C. suma de 520 Dolari, 50 DM şi 300.000 (trei sute mii) ROL; de la inculpatul C.I. suma 235 Dolari sau contravaloarea în lei a sumelor în valuta menţionate.
- inculpaţii serg. maj. rez. P.L.; civ. B.S.; civ. C.A.; civ. N.V.N. la:
- câte 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.
A pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a confiscării condiţionate a executării pedepsei.
A confiscat în baza dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen. de la inculpatul serg. maj. rez. P.L. suma de 1.250.000 (un milion două sute cincizeci mii ) ROL; de la inculpatul civ. B.S. 2.380 Dolari, de la inc. civ. C.A. suma de 400 Dolari, şi de la inc. civ. N.V. suma de 390 Dolari sau contravaloarea în lei a sumelor în valută menţionate.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul sg. maj. rez. D.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A constatat că inculpata a fost arestată în perioada 22 martie 1995 - 30 aprilie 1995. În baza disp. art. 445 C. proc. pen. în ref. la art. 348 teza a II-a C. proc. pen. a anulat ca false actelor aferente înmatriculărilor auto astfel:
Pentru anul 1993, luna iunie: .................................;
luna septembrie: .................................;
luna octombrie: .................................;
luna ianuarie: .................................;
luna februarie: .................................;
luna aprilie: .................................;
luna iunie: .................................;
luna iulie: .................................;
luna august: .................................;
luna septembrie: .................................;
luna octombrie: .................................;
luna noiembrie: .................................;
Anul 1995 luna iulie: .................................;
Luna august: .................................;
Luna septembrie: .................................;
Luna octombrie: .................................;
Luna noiembrie: .................................;
Luna decembrie: ................................. .
A obligat pe fiecare inculpat în temeiul disp. art. 191 C. pen. la cate 20.000.000 (douăzeci de milioane) ROL cu titlu de cheltuieli judiciare, iar faţă de inculpatul D.D. au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Militar Teritorial a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie - Secţia de Combatere a corupţiei, nr. 75/P/2003, confirmat potrivit legii, inculpaţii cpt. rez. P.D., civ. G.I.O., plt. rez. D.I.A., lt. col. rez. M.I., cpt. rez. C.I., civ. N.C.C., civ. O.C., serg. maj. rez. P.L., civ. B.S., civ. C.A., civ. N.V.N. şi serg. maj. rez. D.D. au fost trimişi în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor arătate în dreptul fiecăruia în partea introductiva a încheierii de amânare din 31 ianuarie 2006.
În fapt, s-a reţinut ca începând cu anul 1990, urmare a apariţiei unei legislaţii mai permisive, a crescut substanţial comerţul cu diverse bunuri de provenienţă străină, printre care şi comerţul cu autovehicule din import.
În acest context a evoluat în cuantumul taxelor vamale şi au apărut prevederi mai restrictive legate de înmatricularea maşinilor mai vechi de 8 ani de la data fabricaţiei (H.G. nr. 594/1991 intrată în vigoare la 02 decembrie 1991; O.G. nr. 26 din 28 martie 1993 modificata prin H.G. nr. 580 şi 581 din 31 august 1994 şi H.G. nr. 950 din 29 decembrie 1994 privind traficul vamal de import, precum şi H.G. nr. 564 din 18 septembrie 1992 privind condiţiile tehnice ce trebuie îndeplinite de autovehicule şi remorci pentru a putea circula pe drumurile publice) şi s-au intensificat şi diversificat tendinţele de eludare a normelor legale prin introducerea în ţară ilegal de astfel de autovehicule.
În vederea realizării unei astfel de activităţi infracţionale, care presupunea o gamă variată şi largă de activităţi (achiziţionarea din străinătate a autovehiculelor, transportul acestora în România, întocmirea formalităţilor de frontieră, înmatricularea lor, radierea şi în final vinderea ) s-au constituit grupuri de persoane care s-au specializat pe diferite etape (import, înmatriculare, vânzare, etc.)
Astfel, odată aduse în România şi identificate autoturismele mai vechi de 8 ani, unele dintre ele furate şi fără a avea achitate taxele vamale de import, se proceda la efectuarea de documente false necesare înmatriculării (chitanţe vamale false, facturi fiscale fictive, adeverinţe tip de pierdere sau furt a certificatelor de înmatriculare, vizate prin aplicarea ştampilei organului de poliţie rutieră, contracte de vânzare-cumpărare a unui autovehicul folosit sub semnătura privată) şi acestea odată efectuate, în complicitate cu funcţionari ai RAR şi lucrători ai poliţiei rutiere se obţineau CIV-ul şi certificatul de înmatriculare şi noi numere pentru autovehicule.
Odată terminate aceste proceduri, autovehiculul era revândut în scurt timp, realizându-se în acest mod fenomenul de „ştergere-spălare";.
Toate aceste activităţi sus-arătate, împărţite pe etape, se efectuau prin perceperea unei sume de bani în valută - USA sau DM, de la cel ce poseda autovehiculul pe care dorea să-l înmatriculeze sau să-l vândă, sume cuprinse între 400 Dolari şi 1.800 Dolari sau echivalentul în RON sau mărci germane.
Sumele de bani arătate erau împărţite între iniţiatorii acţiunilor, funcţionari ai RAR şi funcţionari ai poliţiei rutiere, suma de bani percepută plătită de posesorul autovehiculului ce nu putea fi înmatriculat legal, fiind diferită, în raport de tipul de autoturism, capacitatea motorului, vechimea şi provenienţa sa.
De regulă, inculpaţii nominalizaţi, obiect al prezentului rechizitoriu, pretindeau sumele de bani în vederea înmatriculării fără a da detalii; nu în toate cazurile cei ce beneficiau de înmatricularea autoturismelor în mod ilegal, ştiau că sumele pretinse sau o parte din aceste sume, reprezentau preţul influenţei pe care urmau să o exercite la salariaţii RAR sau lucrători ai poliţiei, în vederea finalizării actelor de înmatriculare.
Urmare a acestei activităţi infracţionale complexe, cercetarea penală a întâmpinat dificultăţi, generate de numărul mare de autoturisme înmatriculate – 156 -, numărul mare de persoane angrenate în activitatea infracţională - 328, fiecare autovehicul constituind în fapt obiectul unui dosar penal, au contribuit în mod obiectiv la efectuarea unor cercetări cu durată excesivă, astfel încât o parte a faptelor săvârşite au intrat sub incidenţa dispoziţiilor legale privind prescripţia specială prevăzută de art. 124 C. pen.
Organele de urmărire penală au stabilit astfel că în perioada iulie 1993 - noiembrie 1995 prin eludarea taxelor vamale de import, s-a cauzat un prejudiciu D.G.V de 8.981.251 ROL şi 246.278 Dolari, sumele, în fiecare caz în parte, fiind în lei sau valută, în raport de normele legale în vigoare la data introducerii autovehiculului în ţară.
La sumele de mai sus se adaugă şi prejudiciile cauzate persoanelor fizice cărora, după „spălarea„ prin înmatriculare ilegală, o parte din aceste autovehicule le-au fost vândute şi care în cursul cercetărilor penale, stabilindu-se frauda în momentul actului administrativ al înmatriculării, aceste autoturisme au fost radiate din circulaţie, nemaiputând fi folosite în scopul pentru care au fost cumpărate.
Activitatea infracţională în cauza a început prin înţelegerea survenită între inculpatul G.I.O. zis „D.";, zis „T."; şi inculpatul plt. M.I., rez. D.I.A. din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutiera a Capitalei - Biroul eliberări permise de conducere, care prin fals şi uz de fals au întocmit mai multe permise de conducere, în schimbul unor sume de bani, fapte concurente cu cele din acest dosar, inculpaţii fiind trimişi în judecată în Dosarul penal nr. 268/P/1996 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 189 din 29 octombrie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
În aceeaşi perioadă cu faptele de falsificare a permiselor de conducere săvârşite cu complicitatea inculpatul T.M., acesta din urmă, care în prezentul dosar are calitate de învinuit, i-a solicitat pe cei doi inculpaţi sa realizeze prin fals şi uz de fals, în schimbul unor sume de bani, înmatricularea unor autovehicule ce nu îndeplineau, la acea dată, condiţiile legale de înmatriculare, aflate în posesia unor ţigani de pe raza com. Fântânele - Cojasca, judeţul Dâmboviţa.
În timp, cei trei au atras în activitatea infracţională alţi poliţişti din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti, Argeş, IPJ Sălaj, ofiţeri şi subofiţeri din cadrul M.Ap.N. - U.M. 01908 Bucureşti, funcţionari din cadrul R.A.R. Bucureşti şi persoane fizice, deţinătoare de autovehicule provenite din import, care nu îndeplineau condiţiile legale pentru înmatriculare.
În mod succint, „modus operandi"; al grupului de inculpaţi şi învinuiţi a fost următorul:
- identificarea pe diverse căi, a posesorului unui autovehicul, provenit din import, mai vechi de 8 ani de la data fabricaţiei, care de regulă nu avea plătite taxele vamale, nu avea acte de provenienţă sau era furat;
- confecţionarea în fals, de către inculpatul învinuitul G.P. - confecţioner ştampile, parafe în cadrul C.C. Bucureşti, a următoarelor instrumente oficiale şi formulare tipizate: ştampile ale serviciilor de poliţie rutieră, ştampile vamale, ştampilele unor administraţii financiare, ştampila notariatului de Stat al municipiului Bucureşti - Serviciul traduceri, formulare tip de chitanţă vamală şi factori fiscali;
- întocmirea dosarului de înmatriculare auto, prin falsificarea documentelor cerute de lege, cu complicitatea lucrătorilor de poliţie şi a funcţionarilor din cadrul R.A.R.
- obţinerea de la birourile poliţiei rutiere a certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare, prin utilizarea în dosarul de înmatriculare de documente falsificate. Trebuie precizat că întreaga activitate infracţională a inculpatul plt. M.I., rez. D.I.A. a fost determinată în efectuarea marelui număr de înmatriculări ilegale realizat de grupul de infractori.
El este cel care a dat indicaţii precise inculpatul G.O. şi inculpatul G.P. asupra modului de falsificare a instrumentelor oficiale şi tipizatelor necesare dosarului de înmatriculare, furnizând documente din arhiva B.P.R. drept model, inculpatul însuşi mergând la atelierul inculpatul G. pentru a verifica calitatea falsurilor.
Tot inculpatul D.I.A. este cel care prelua dosarele de înmatriculare falsificate, pe care le prezenta apoi colegilor subofiţeri de la Biroul înmatriculări auto, realizând înmatriculări efective. În baza înţelegerii avută cu inculpatul G.I.O. şi învinuitul T.M., aceştia trebuia să-i plătească o „taxă"; în valută, pentru intervenţiile pe care el le făcea la colegii săi, în vederea înmatriculării ilegale a autoturismelor. Aşa încât, în măsura în care nu s-a dovedit contrariul, ori de cate ori inculpatul D.I.A. a primit bani de la inculpatul G.I.O. sau învinuitul T.M., pentru înmatricularea unor autovehicule, acesta reprezintă preţul intervenţiilor făcute de acesta în vederea înmatriculării.
Fără activitatea sa faptele în număr deosebit de mare nu se puteau realiza, depistarea acestora fiind deosebit de anevoioasă.
Acest mod de gresare (modus gresandi) a fost folosit de inculpaţi şi detaliat în vol. 1 (rechizitoriu) de la punctele 1 (unu) până la punctul 156 (o sută cincizeci şi şase).
Starea de fapt reţinută şi de instanţa de judecată se dovedeşte cu actele şi lucrările dosarului.
Astfel, vor fi avute în vedere declaraţiile inculpatului civ. G.I.O. care pe întregul parcurs al procesului penal a avut o atitudine sinceră şi a cooperat cu organele de urmărire penală, furnizând în detaliu elemente esenţiale pentru aflarea adevărului în cauză.
Pentru fiecare din inculpaţii trimişi în judecată, sus-arătatul inculpatul G.O.I. a făcut precizări, astfel: în declaraţia dată la 30 martie 1995, acesta dă detalii în legătură cu faptele săvârşite cu ajutorul inculpatul plt. D.I.A., descriind debutul activităţii infracţionale, cum numitul C.R.N., ţigan din Cojasca Fântânele, i-a solicitat să-l ajute să înmatriculeze o maşină cu acte incomplete. Această problemă a discutat-o cu inculpatul cpt. rez. P.D., după care şi cu inculpatul plt. rez. D.I.A., care i-ar fi dat o adeverinţă ştampilată în care se specifica împrejurarea că autoturismul mai fusese înmatriculat.
Preţul vehiculat pentru această faptă este de 500.000 ROL, din care 400.000 ROL a primit D.I.A. şi 100.000 ROL G.I.O.
Inculpatul G.I.O. a recunoscut şi a furnizat detalii pentru faptele reţinute în sarcina sa şi reţinute în rechizitoriu la punctele 1, 6, 10, 13, 14, 17, 20, 23, 28, 30, 32, 33, 35, 39, 40, 43, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 55, 60, 62, 65, 67, 70, 71, 74, 75, 78, 80, 83 - 88, 92, 93, 94, 95, 97, 98, 100, 101, 104, 105 - 126, 127 - 156.
O poziţie procesuală corectă a avut şi inculpatul cpt. rez. P.D., în declaraţiile date în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată a recunoscut şi regretat faptele (cu excepţia declaraţiei de la pe care apreciază că „am dat-o sintetic, la modul general, urmând ca pentru fiecare maşină la înmatricularea căreia am participat să dau separat amănunte în legătură cu implicarea sa şi a altor persoane";, pe care instanţa o va menţine întrucât se coroborează cu declaraţiile date în cauză de inculpatul G.I.O. şi a celorlalţi inculpaţi.
În sarcina acestui inculpat i se reţin faptele menţionate şi recunoscute, consemnate la punctele 28, 30 - 33, 35 - 37, 39, 40, 42 - 44, 46, 48, 49 - 60, 64, 65, 67, 68 - 78, 80 - 84, 86, 89 - 101, 105 - 126 din actul de sesizare a instanţei.
Declaraţiile celor doi inculpaţi sus-arătaţi în precedent se coroborează cu declaraţiile inculpatul plt. rez. N.C.C., care recunoaşte faptele săvârşite aşa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei. În depoziţiile sale vorbeşte despre activitatea infracţională a inculpaţilor G.I.O., O.C., P.L., P.D. şi D.D. şi face precizări în legătură cu un număr de 28 autoturisme, toate înmatriculate ilegal în Bucureşti pe care le şi identifică.
Şi inculpatul civ. C.I. a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscând şi regretând faptele comise şi prezentate în rechizitoriu la punctele 20, 31, 39, 51, 82, 95 şi 101.
În declaraţiile sale, dă detalii despre activitatea infracţională a inculpaţilor P.D., P.L., D.D., G.I.O. Cu toate acestea nu recunoaşte că ar fi primit pentru sine vreo sumă de bani, afirmaţie care urmează a fi înlăturată întrucât nu poate fi susţinută decât de propria declaraţie.
Au mai fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor D.I.A., care deşi neagă participarea dă lămuriri despre ceilalţi inculpaţi şi D.D. Poziţia sa procesuală de nerecunoaştere a faptelor a avut-o şi în faţa instanţei, când a făcut precizarea că în legătura cu ce se afirma în rechizitoriu despre el nu este adevărat.
Caracterul infracţional al activităţii inculpatul G.I.O. şi P.D., era limpede celor trei inculpaţi B.S., C.A. şi N.V., salariaţi ai RAR - filiala Griviţa, dat fiind numărul mare de autovehicule prezentate, aplicarea de plăcute cu numere de înmatriculare vechi în mod repetat şi chiar cu acelaşi număr la autovehicule diferite, aşa încât, la cea mai simplă verificare făcută ar fi fost în mod normal simplu de pus în evidenţă.
Un alt argument care reiese din probele existente la dosarul cauzei în ce-i priveşte pe coinculpaţii RAR, care confirmă participarea în mod conştient şi deliberat a acestora la activitatea ilicită, rezultă în mod indubitabil din împrejurarea că nici unul din autovehiculele prezentate nu deţinea certificat de înmatriculare, documentul de baza, folosit pentru obţinerea CIV-ului, fiind o adeverinţă falsă eliberată cu complicitatea funcţionarilor din poliţia rutieră, conform căreia se menţiona că certificatul de înmatriculare era pierdut.
În afară de acesta pentru efectuarea constatării tehnice şi obţinerea CIV-ului era obligatorie prezentarea tichetului anexa cu inspecţia periodică tehnică a maşinii conform H.G.R. 610/1992 privind cartea de identitate şi instrucţiunile ministerelor de resort cu privire la aplicarea ei.
În fine, trebuie precizat că în nici un caz inculpaţii ingineri RAR nu au dat curs obligaţiei de a solicita actele de identitate ale deţinătorului, de a menţiona în cuprinsul raportului de constatare persoana care prezenta maşina, de a solicita o procură în cazul în care maşina era prezentată de altă persoană decât cea menţionată în documentul de înmatriculare.
În context, trebuie subliniat şi faptul ca inculpaţii ingineri RAR cunoşteau situaţia reală a activităţii celor doi, G.O. şi P.D. şi pentru ca de cele de mai multe ori persoanele titulare trecute în adeverinţele de pierdere a certificatelor de înmatriculare erau fictive.
Inculpatul civ. C.A., în declaraţiile sale recunoaşte modalitatea de obţinere a omologării şi eliberării CIV-lor pentru autoturismele prezentate de inculpatul P.D. şi G.I.O., reţinută prin rechizitoriu la f. 17, 18, 20, 22, 23, 90, 92, 105 - 126, 127 - 156, dar afirmă că nu a primit nici un ban şi nici nu a pretins vreo sumă de bani, el procedând legal şi respectând atribuţiile de serviciu.
În declaraţia sa dată în faza de urmărire penală arată că „pentru unsprezece autovehicule mărci diferite prezentate în cursul anului 1994 de către cei doi coinculpaţi - P.D. şi G.I.O. - a observat, după arătarea documentelor de organele de urmărire penală, ca cele 11 RTV-uri precum şi CIV-urile aferente au fost scrise şi semnate de mine în totalitate şi că pe nici unul din RTV-urile întocmite nu a consemnat numele lui G.I.O. sau P.D., ca persoane care au prezentat autoturismele la RAR, aceasta deoarece a avut încredere în G.I.O. şi P.D. şi a consemnat pe rapoarte numai datele dictate de aceştia fără să acorde importanţă şi verificării buletinului de identitate al proprietarului sau deţinătorului auto sau prezentării tichetului galben cu verificarea tehnică„.
În continuare, susţine în aceeaşi declaraţie ca ";pentru cele 11 autoturisme prezentate de inculpatul P.D. şi G.I.O. în cursul anului 1994 şi cărora le-a eliberat CIV-uri, o dată sau de două ori a acceptat ca aceştia să cumpere pentru colegi bere, vin, ciocolată, cafea„.
Declaraţiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei şi ca atare urmează a fi respinsă afirmaţia că nu ar fi primit nici o sumă de bani în lei sau valută.
Astfel, în declaraţia dată de inculpatul P.D. se face menţiunea că „mergând la RAR - Calea Griviţei ne-am făcut atât eu cât şi G.I.O. cunoştinţe printre inginerii care lucrau aici, ajungând la un moment dat să lucrăm aproape pentru toate autovehiculele prezentate, cu trei dintre ei, respectiv C.A., pe care l-am recunoscut ca fiind coleg de şcoală generală, N.V. şi B.S. În funcţie de dificultăţile şi complexitatea problemelor pe care fiecare autovehicul prezentat le avea, la finalul activităţii, când se încheia CIV-ul se dădea inginerului respectiv o sumă de bani, în valută, cuprinsa între 20 Dolari şi 50 Dolari sau un cartuş de ţigări şi o sticlă de băutură. Datorită acestor lucruri am putut obţine CIV-uri pentru toate autovehiculele prezentate şi repede şi fără a fi respinşi indiferent de problemele avute";.
Declaraţiile inculpatul P.D. se coroborează în totalitate cu declaraţiile inculpatul G.I.O., care prezintă aceiaşi variantă de lucru cu funcţionarii de la RAR (inculpaţii C.A., B.S. şi N.V.).
Inculpatul B.S. afirma în declaraţiile sale date în faza de urmărire penală că „pentru serviciile pe care le-am adus celor doi - inculpatul G.I.O. şi P.D. - îi trimiteam să cumpere de la chioşcul de vis-a-vis cola, cafea, suc, ciocolată, whiski, ţigări, pe care le consumam împreună cu colegii şi colegele la sfârşitul programului"; şi ca pentru CIV-urile vehiculelor prezentate pe parcursul anului 1994 ( punctele 26, 29, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 39, 40, 42 - 45, 54, 59, 61, 62, 64 - 67, 70, 71, 74 - 78, 80 - 82, 91, 93, 94 - 99, 105 - 126, 127 - 156 din rechizitoriu) am primit în total de la G.I.O. şi P.D. suma de aproximativ 500.000 ROL şi 200 Dolari. Banii îmi erau introduşi în buzunar de cei doi, iar sacoşele cu produse (băutură, ţigări, cafea etc.) le aduceam la birou în containerele unde redactam Civ-urile, după care le luam din acel loc şi le consumam cu colegii„.
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul retractează cele afirmate anterior şi nu recunoaşte faptele săvârşite deoarece „toate CIV-urile pe care le-am eliberat au fost date în condiţiile legii.";
Am arătat anterior, când s-a făcut vorbire despre inculpatul C.A., parte din declaraţiile inculpatul P.D. cu referire la cei trei ingineri de la RAR – Filiala Griviţa.
În acelaşi context, pentru a sublinia împrejurarea că în declaraţiile sale inculpatul B.S. nu spune adevărul cu privire la sumele de bani şi la faptul că eliberarea documentelor autoturismelor se realiză cu încălcarea legislaţiei în vigoare, inculpatul P.D. mai subliniază că „rezultă că între noi şi grupul de ingineri C., B., N., la început timid şi apoi cu pretenţii financiare în funcţie de marca autovehiculul, anului de fabricaţie, precum şi complexitatea problemelor pe care le ridica eliberarea CIV-urilor, aceştia au început sa aibă pretenţii care erau tratate în fiecare caz în parte. Mai mult, am înţeles că B.S. s-ar fi deplasat la domiciliul lui G.I.O. ca să întocmească rapoartele de inspecţie tehnică, dar cert este că ei au ştiut că ne ocupăm cu înmatricularea în fals, dar afirmam că din punctul lor de vedere sunt acoperiţi, atât timp cât există documente cu ştampila poliţiei„.
Declaraţiile inculpatul P.D. sunt susţinute şi se coroborează cu declaraţiile inculpatul G.I.O., precum şi cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, astfel încât urmează ca acele aspecte de nerecunoaştere a primirii sumelor de bani şi cadourilor din declaraţiile inculpatul B.S. să fie înlăturate.
Şi declaraţiile inculpatul N.V.N. sunt făcute de circumstanţa, cu scopul de a nu fi tras la răspundere. El recunoaşte indirect săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar nu recunoaşte ca ar fi primit vreo sumă de bani, în condiţiile în care coinculpaţii P.D. şi G.I.O., cei ce aveau contacte cu cei trei funcţionari ai RAR, susţin contrariul.
Astfel, în afară de cele relatate anterior, G.I.O. spune „am reuşit să ne creăm un grup de prieteni în cadrul RAR, respectiv C.A., B.S. şi N.V. În acest mod au fost posibile obţinerea în aceeaşi zi a două sau mai multe CIV-uri, prezentarea în faţa inginerilor în aceeaşi zi, a două sau trei autoturisme, mărci diferite, cu acelaşi număr de înmatriculare, acceptarea datelor de identitate a numelor pe care le dădeam sau le treceam în documentele prezentate, fără a avea asupra noastră buletinul de identitate, care erau de altfel fictive. Pentru ajutorul dat, cei trei ingineri au primit de la noi, la început, cartuşe de ţigări şi sticle de băutură (whiski, coniac, bere) şi mai apoi bani. Sumele au fost şi în lei şi în valută şi variau în lei de la 70.000 - 100.000 ROL, iar în dolari de la 20 - 30 Dolari. Din discuţiile purtate cu ei a reieşit ca ei sunt acoperiţi atât timp cât noi prezentam acele adeverinţe de la poliţie";.
Inculpata P.L., în declaraţiile sale date în faza de urmărire penală cât şi în cele date în faza de judecată nu recunoaşte ca ar fi primit vreo sumă de bani pentru tipizatele pe care le punea la dispoziţie coinculpaţilor G.I.O., P.D. şi D.I.A., astfel încât şi acestea nu vor fi luate în consideraţie.
Inculpatul G.I.O. arată în declaraţia sa „discutând cu D.A. cele aflate de la P.D. la RAR, acesta ne-a confirmat că este adevărat faptul că s-a schimbat procedura fiind nevoie acum de noile adeverinţe - cerere pentru prezentarea la RAR şi am stabilit cu toţii, la oferta făcută chiar de D.A., să ne dea aceste tipizate în alb, cu ştampila Biroului Poliţiei Rutiere aplicată în susul paginii, contra sumei de 20.000 - 25.000 ROL pentru fiecare cerere.
De asemenea, atunci când nu era D.I.A. de serviciu, atât eu cât şi P.D. am obţinut aceste tipizate în alb cu ştampila B.P.R aplicată şi de la serg. maj. P.L., care primea de la noi aceeaşi sumă menţionată mai sus, pentru fiecare ştampilă aplicată pe formular";.
Inculpatul P.D. confirmă spusele de mai sus ale inculpatul G.I.O.
Aceste împrejurări rezultă şi din declaraţiile, cu care se coroborează, martorilor O.C. şi L.C. militari în termen la UM 01908 Bucureşti, care au fost trimişi de inculpatul G.O. să aducă astfel de imprimate de la inculpata căreia i-au dat diverse sume de bani, sume primite de la G.O.
Se va avea în vedere în ceea ce o priveşte pe această inculpată procesul-verbal de confruntare.
Inculpatul lt. col. rez. M.I., în declaraţiile date la urmărirea penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti recunoaşte derularea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă nu îşi aminteşte să fi primit vreo sumă de bani.
P.D. declara că „în 13 noiembrie 1994 am mers împreună cu D.D. şi M. la Snagov şi acesta mi-a spus că în cazul în care o să fiu întrebat despre înmatriculările fictive făcute de G. să spun că pe M. nu-l cunosc";.
Martorul B.I. declara că S.D. l-a rugat să o sprijine în problema înmatriculării unui autoturism L.D. (mai vechi de 8 ani): „În acest scop i l-am prezentat acesteia pe M.I. ca ofiţer de poliţie. De la M.I. am aflat că peste cele 3.000.000 ROL date de S., mi-a mai cerut şi mie 500.000 ROL, ocazie cu care am aflat că i-a înmatriculat maşina. Ulterior M.I. mi-a mai spus că S. a plătit 500 DM şi mi-a cerut mie o diferenţă de 500.000 ROL (idem) „.
Declaraţia martorului B.I. se coroborează în totalitate cu declaraţia martorei D.S., care menţionează că „în luna septembrie 1994 am cumpărat un autoturism L.D. de la un cetăţean italian, mai vechi de 8 ani.
Fiind în vizită la Bucureşti la firma „RIO"; al cărei patron era B.I., am cunoscut un maior de poliţie care s-a recomandat M. şi care era în uniforma militară. I-am povestit despre autoturism şi M. s-a oferit să mă ajute spunând că are relaţii în domeniu.
Mi-a dat telefonul de la domiciliu spunându-mi să-i aduc maşina şi mi-a cerut pentru înmatriculare suma de 1.000 DM, cu care am fost de acord.
După cca. 3 - 4 zile am revenit în Bucureşti, l-am sunat pe M. care mi-a dat întâlnire în zona Tribunalului Mare, unde i-am predat actele din Italia ale maşinii, contractul de vânzare-cumpărare - şi suma de 1.000 DM„.
Faţă de cele arătate şi afirmaţiile inculpatul M.I., în refuzul la faptul că nu ar fi primit nici un ban, urmează a fi înlăturate.
Şi inc. civ. O.C. în declaraţiile date în faza de urmărire penală reda procedura de înmatriculare a autoturismelor mai vechi de 8 ani, făcând trimitere la numele inculpatul N.C., dar nu recunoaşte că ar fi traficat vreo sumă de bani către aceştia.
Cu toate acestea chiar el menţionează în declaraţia consemnată la dosar, că „În acest timp am fost contactat de N.C. despre care ştiam că este subofiţer M.Ap.N., care m-a întrebat „ce faci cu M.";, deoarece printr-o cunoştinţa îmi poate înmatricula acest autovehicul pe numele meu, obţinând numere noi, contra sumei de 700.000 ROL. Am fost de acord cu propunerea lui N.C., fără să ii cer detalii despre modul cum se va întâmpla acest lucru. I-am dat documentele solicitate şi jumătate din suma stabilită, respectiv 350.000 ROL„
Asupra acestei afirmaţii revine cu ocazia cercetării judecătoreşti şi declară că „nu a primit şi nu a transmis vreo sumă de bani altei persoane";.
Coinculpatul N.C.C. a menţinut în totalitate declaraţiile date pe întreg parcursul procesului penal, iar cu referire la inculpatul O.C. spune „l-am întrebat dacă doreşte să-şi înmatriculeze maşina şi a fost de acord. I-am spus că am un prieten care o poate înmatricula. Am venit cu G.I.O., s-a uitat la seria de la motor şi saşiu, a completat în dreapta sus ştampila poliţiei. Eu am mers cu maşina la RAR. Acolo era G.I.O. care a vorbit cu un inginer şi în câteva zile a venit cu numerele la mine, talonul şi cartea de identitate pe care le-a înmânat lui O.„.
În declaraţia din 26 noiembrie 1994 acelaşi inculpat arăta că „m-am oferit să-l ajut să înmatriculeze (o maşină M.) contra sumei de 700.000 ROL şi căzând de acord am luat legătura cu G.O. care a procedat în modul deja cunoscut. Pentru acest serviciu G.O. mi-a dat 50.000 ROL.";.
Inculpatul G.O. confirmă spusele inculpatul N.C.C. cu referire la coinculpatul O.C. spunând „unul dintre doritorii aduşi de N.C. era un vecin de al său, patron al unei firme, cu numele de O.C. Acesta avea un bus de marfă, marca M. pe care l-am înmatriculat având prima înmatriculare, cea fictivă, în judeţul Teleorman.
Acest O., la rândul sau, a găsit mai mulţi „clienţi"; doritori să-şi înmatriculeze autovehiculele, conlucrând direct cu mine sau prin intermediul lui N.C.
Condiţiile materiale au rămas aceleaşi, respectiv 700 Dolari pentru fiecare autovehicul.
Inculpatul serg. maj. rez. D.D. pe întreg parcursul procesului penal şi-a susţinut nevinovăţia.
Atât în declaraţiile date în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată a susţinut constant că nu cunoştea despre existenţa faptului că datele din dosare pe care le introducea în calculator erau fictive.
Inculpata recunoaşte că ar fi fost în relaţii apropiate cu inculpatul P.D., dar face precizarea că nu cunoştea despre activitatea sa infracţională şi nu a primit vreun folos material sau bani de la acesta în calitate de prieten intim sau de la ceilalţi coinculpaţi, cu unii dintre ei - D.I.A. şi P.L. - fiind colegi.
Că este aşa spune inculpatul G.O. în declaraţia sa consemnată: „doresc să fac mai multe menţiuni vis-a-vis de D.D., eu personal nu i-am dat niciodată vreo sumă de bani. Banii pe care îi luam eu pentru lucrătorii de la B.P.R. îi dădeam lui P.D. Nu am discutat şi nu mi-a spus vreodată dacă el dădea vreo sumă de bani lui D.D..";
Cu privire la această împrejurare, inculpatul P.D. arăta în declaraţia sa consemnată: „Eu devenind prieten cu D.D. am apelat la ea numai pentru dosarele falsificate, aparţinând maşinilor, în care mă implicasem în mod direct, mai precis lotul Piteşti. I-am dat dosarele fără să discut amănunte cu ea, fără să-i ofer plata în bani sau alte lucruri. Nu cunosc dacă D.D. ştia sau nu cu ce ne ocupam noi, dacă luam sau nu bani pentru aceste înmatriculări, deoarece nici ea nu m-a întrebat, nici eu nu i-am spus aceste aspecte. În toate înmatriculările în care m-am implicat în mod direct eu am luat banii, mi-am oprit 100 Dolari sau 50 Dolari, reprezentând partea mea, iar restul de 300 Dolari sau 400 Dolari i le dădeam lui G.O.";
Declaraţiile menţionate în precedent se coroborează în totalitate cu declaraţiile martorilor şi celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, sens în care instanţa va proceda în consecinţă.
Vor fi avute în vedere afirmaţiile reprezentantului Ministerului Public în susţinerea acuzării, fiind circumstanţiale şi probate şi procesele-verbale de verificare a înmatriculărilor autoturismelor nominalizate şi întocmite de organele de poliţie rutieră, actele întocmite de organele de urmărire penală într-o primă fază faţă de inculpatul G.O. şi inculpatul civ. O.C.; adresele şi documentele care reglementează activitatea RAR precum şi fişele posturilor inginerilor de la RAR, lucrările privind reglementările şi activitatea desfăşurată de organele poliţiei rutiere în domeniul înmatriculărilor auto, fişele posturilor lucrătorilor Brigăzii Poliţiei Rutiere din cadrul biroului înmatriculări, actele de cercetare şi urmărire penală din dosarele aflate la Parchetele de pe lângă Tribunalul Sălaj şi Argeş, privind înmatriculările efectuate de G.O. şi P.D. pe raza acestor judeţe, declaraţiile martorilor beneficiari ai înmatriculărilor frauduloase pentru fiecare dintre cele 156 de autoturisme.
De precizat aici că sunt luate în considerare de asemenea şi rapoartele de constatare grafică şi traseologică cu privire la caracterul, scrisul care apar pe documentele de înmatriculare şi autencitatea impresiunilor ştampilelor care apar pe acestea. Facem de asemenea precizarea că numerele de ordine a dosarelor cu actele de urmărire penală pentru fiecare autoturism în parte corespunde cu numerele de ordine corespunzătoare îndosarierii înmatriculărilor falsificate şi există în acestea declaraţii ale inculpaţilor implicaţi, care vor fi avute în vedere de instanţă.
Vor mai fi avute în vedere şi documentele de înmatriculare falsificate pentru fiecare dintre cele 156 de autoturisme, cuprinzând originalul (sau copie), rapoartele de inspecţie tehnică RAR; cererile de eliberare a CIV-lor sau adeverinţe de pierdere/radiere; cărţile de identitate; fisele de înmatriculare, actele de radiere, documentele false de vânzare-cumpărare a autoturismelor precum şi procesele-verbale de confruntare a coinculpaţilor.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) precum şi disp. art. 52 C. pen. privind dublul scop al pedepsei.
Cu privire la inculpata D.D., reţine instanţa de fond că nu există probe de vinovăţie atâta timp cât, deşi se afla în relaţii intime cu inculpatul P.D., nu a cunoscut împrejurarea că actele din dosare pe care le introducea în calculator, erau fictive şi nici nu s-a făcut dovada că ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul P.D. sau de la inculpaţii D.I.A. şi P.L., colegii săi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public pentru nelegalitate, prin greşita achitare a inculpatului D.D., tehnică juridică greşită de contopire a pedepselor închisorii şi omisiunea de a dispune confiscarea specială, în temeiul art. 254, alin. (3), C. pen. şi al art. 257, alin. (2), C. pen., a sumelor obţinute prin comiterea infracţiunilor cu privire la inculpatul D.I.A., omisiunea de a anula suspendarea executării sub supraveghere în ceea ce priveşte pe inculpatul G.I.O., greşita deducere a duratei arestului preventiv pentru inculpaţii P.D., C.I., N.C.C., O.C. şi D.D., precum şi inculpaţii P.D., atât pentru nelegalitate, prin omisiunea de a constata împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, solicitând încetarea procesului penal, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1), lit. g), C. proc. pen., cât şi pentru netemeinicie, prin cuantumul ridicat al sumelor confiscate special, C.I., nemotivat în scris, N.C.C., pentru nelegalitate, prin greşita încadrare juridică a faptelor penale, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. şi art. 13, C. pen., O.C., nemotivat în scris, P.L., pentru nelegalitate, prin greşita sa condamnare, solicitând achitarea, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., B.S., pentru nelegalitate, prin greşita sa condamnare, solicitând, în principal, achitarea, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, trimiterea, spre rejudecare, la instanţa de fond, C.A., pentru nelegalitate, prin greşita sa condamnare, solicitând achitarea sa, fără a preciza temeiul de drept, şi N.V.N., pentru nelegalitate, prin greşita condamnare, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 13/6.XI.2007, din Dosarul nr. 76/2006, Curtea Militară de Apel, Bucureşti, în temeiul art. 379, pct. 2, lit. b), teza finală, C. proc. pen., a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa penală şi a trimis cauza, spre competenţă soluţionare a fondului, la Tribunalul Bucureşti, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Prin Decizia penală nr. 1.932/30.V.2008, din Dosarul nr. 3448/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de recurentul-inculpat D.D., a casat decizia penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Bucureşti, constatând că onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi P.D., C.I., N.C.C., O.C., G.I.O., D.I.A., M.I. şi C.A., în sumă de 40 RON pentru fiecare, vor fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti pe data de 10.VII.2008.
În susţinerea apelului, Ministerul Public a arătat că pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi în perioada 1993 - decembrie 1995 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ori, a intervenit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale împlinită cel mai târziu în luna noiembrie a anului 2008 cu scăderea perioadei de suspendare de 10 luni când dosarul s-a aflat la Curtea Constituţională, solicitând cu privire la toţi inculpaţii încetarea procesului penal.
În susţinerea apelului motivat în scris inculpatul O.C. a arătat că în rechizitoriu şi în sentinţă nu este descrisă o faptă determinată care să îndeplinească elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă astfel că în principal a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Prin Decizia penală nr. 79/A din 3 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelanţii-intimaţi-inculpaţi P.D., C.I., N.C.C. şi O.C., precum şi de apelanţii-inculpaţi P.L., B.S., C.A. şi N.V.N. împotriva Sentinţei penale nr. 15//31.I.2006 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, din Dosarul nr. 214/2003.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
1. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul P.D., pentru infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 31.I.1995 - 28.IV.1995, inclusiv.
2. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G.I.O., pentru infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat, pentru complicitate la infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
3. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D.I.A., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În temeiul art. 11, pct. 2), lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat, pentru infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A înlăturat menţiunea privind revocarea, precum şi aplicarea art. 33, lit. a, C. pen., raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen. cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 188/29.X.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 56/11.V.2000 a Curţii Militare de Apel, din Dosarul nr. 126/1998, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5.664/19.XII.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. 3.000/2000.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 4.IV.1995 - 16.V.1995, inclusiv.
4. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.I., pentru infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
5. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C.I., pentru complicitate la infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 21.III.1995 - 16.V.1995, inclusiv.
6. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul N.C.C., pentru complicitate la infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 31.I.1995 - 16.V.1995, inclusiv.
7. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. c), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul O.C., pentru complicitate la infracţiunile de trafic de influenţă, prev. de art. 26, C. pen., raportat la art. 257, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 31.I.1995 - 16.V.1995, inclusiv.
8. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul P.L., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
9. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B.S., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
10. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C.A., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
11. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul N.V.N., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
12. În temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. g), cu aplicarea art. 122, alin. (1), lit. b), C. pen., raportat la art. 124, C. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. (fost D.) D., pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen. şi art. 13, C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 22.III.1995 - 16.V.1995, inclusiv.
În temeiul art. 118, lit. d), C. proc. pen., a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul D.I.A. a sumelor de 2.950 mărci germane, în echivalentul în lei la data comiterii infracţiunilor, şi de 3.400 Dolari S.U.A.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu vastul probatoriu administrat în cauză apreciind însă că în mod greşit nu a reţinut şi vinovăţia inculpatei D.D. cât timp probele administrate fac dovada indubitabilă a vinovăţiei acesteia.
Astfel, probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpata D.D. cunoştea natura frauduloasă a înregistrărilor, faptul că lucrările veneau din interior sau de la inculpatul P.D. care era foarte implicat în activitatea infracţională, folosindu-se împreună de banii primiţi de acesta.
Cu privire la cauza de încetare a procesului penal, reţine Curtea de Apel Bucureşti că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 122 şi art. 124 C. pen. privind prescripţia specială a răspunderii penale în cazul tuturor inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.D., G.I.O., O.C., B. (fostă D.) D. şi B.S.
Inculpatul P.D. în recursul său a solicitat diminuarea sumelor confiscate de instanţa de fond.
Inculpatul O.C. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există probe care să dovedească vinovăţia sa sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.
Inculpata B. (fostă D.) D. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., apreciind că s-a aplicat greşit legea în privinţa ei cât timp avea ca principală atribuţie de serviciu introducerea datelor în calculator, fapt pentru care solicită menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Inculpatul B.S. a arătat că înţelege să-şi retragă recursul iar cu privire la inculpatul G.I.O., faţă de împrejurarea că acesta a decedat în cursul procesului penal, Înalta Curte urmează să dispună încetarea procesului penal pentru intervenirea decesului.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma administrării unui vast probatoriu, faptele au fost corect încadrate juridic, în mod corect stabilind cele două instanţe inferioare că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Recursul inculpatului O.C. nu este fondat, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. referitoare la comiterea unei erori grave de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă adică pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii contrare celei rezultate din materialul probator.
Verificând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că este nefondată susţinerea inculpatului O.C. în sensul că fapta reţinută în sarcină nu există în materialitatea sa şi că a fost comisă o gravă eroare de fapt.
Astfel, instanţa de fond cât şi instanţa de apel au arătat probele care fac dovada că inculpatul O.C. se face vinovat de comiterea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constând în ajutorul dat inculpatului N.C.C., subofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, prin transmiterea banilor reprezentând preţul influenţei, cu scopul înmatriculării în fals a unor autovehicule.
Foarte importante în acest context sunt declaraţiile inculpatului N.C.C. şi G.O. care, în declaraţiile date pe parcursul procesului penal au descris modul de săvârşire a infracţiunilor atât cu privire la activitatea lor infracţională cât şi a inculpatului O.C.
Astfel, inculpatul N.C.C., în declaraţiile date pe parcursul procesului penal a avut o poziţie constantă, arătând că l-a întrebat pe inculpatul O.C. dacă vrea să înmatriculeze maşina marca M. întrucât are un prieten care o poate înmatricula. Arată inculpatul că a venit împreună cu G.I.O. care s-a uitat la seria de la motor şi saşiu, după care a mers cu maşina la RAR unde s-a întâlnit cu inculpatul G.O.I. care a vorbit cu un inginer şi în câteva zile i-a adus numerele de înmatriculare, talonul şi cartea de identitate pe care le-a înmânat inculpatului O.C.
Şi inculpatul G.O. a avut o poziţie constantă pe parcursul procesului penal, declarând că a intrat în legătură cu inculpatul O.C. prin intermediul inculpatului N.C.C., că l-a ajutat pe acesta să înmatriculeze un autovehicul de marfă marca M. având prima înmatriculare cea fictivă, în judeţul Teleorman, şi că ulterior inculpatul O., l-a rândul său a găsit mai mulţi doritori să-şi înmatriculeze autovehiculele, conlucrând direct cu el sau prin intermediul inculpatului N.C.C.
Arată, de asemenea, inculpatul G.O., faptul că preţul unei astfel de înmatriculări a rămas acelaşi, respectiv 700 Dolari SUA pentru fiecare autovehicul nominalizând şi beneficiarii acestor manopere frauduloase.
Declaraţiile coinculpaţilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri, declaraţiile martorilor, rapoarte de expertiză precum şi autodenunţul inculpatului G.I.O. în care descrie în amănunt modul în care l-a cunoscut pe inculpatul O.C. proprietarul unui bar de la parterul blocului în care locuia inculpatul N.C.C., participant la înmatricularea în fals a mai multor autoturisme ale unor cunoştinţe ale inculpatului O.C.
Probele consistente administrate pe parcursul procesului penal dovedesc faptul că aceste înmatriculări în fals aveau un caracter oneros, astfel încât rezultă în mod indubitabil că inculpatul O.C. cu intenţie directă l-a sprijinit pe inculpatul N.C.C. să cumpere influenţă pentru înmatricularea în fals a mai multor autoturisme.
Ca atare, motivul de casare invocat de inculpatul O.C. nu este incident în cauză, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa.
Şi recursul formulat de inculpata B. (fostă D.) D. nu este fondat.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că inculpata B. (fostă D.) D. se face vinovată de comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Susţinerile acesteia în sensul că atribuţiile ei de serviciu se limitau la introducerea datelor în calculator fără a şti dacă acestea corespund adevărului sunt nereale şi sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, deşi potrivit fişei postului inculpata B. (fostă D.) D. trebuia să verifice actele primite de la ghişeu de la persoane pe care trebuia să le identifice în baza unui act de identitate sau mandat, de a repartiza lucrarea operatorului de serviciu şi de a elibera plăcuţele de înmatriculare împreună cu cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare, doar proprietarului autovehiculului sau mandatarului acestuia, inculpata şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a primit dosare cuprinzând acte falsificate de la inculpatul P.D.
Faptul că aceasta primea dosare de la inculpatul P.D., precum şi de la inculpaţii D.I.A. şi P.L., relevantă fiind în acest sens declaraţia inculpatul G.O. care a arătat că nu a avut acces direct la inculpata B. (fostă D.) D. ci doar prin intermediul coinculpaţilor menţionaţi anterior, fac dovada că inculpata cunoştea că aceste înscrisuri care îi parveneau în modalitatea arătată erai fictive.
Chiar inculpatul P.D. a arătat în declaraţia sa că inculpata B. (fostă D.) D. şi-a dat seama despre înmatriculările fictive însă a continuat să-i ajute.
Astfel, faptul că inculpata trăia în relaţii de concubinaj cu inculpatul P.D. care desfăşura o activitate infracţională intensă, primind dosare din interiorul biroului de înmatriculări sau de cele mai multe ori de la inculpatul P.D., folosind împreună banii primiţi de acesta, dovedesc faptul că inculpata a acceptat să-şi încalce atribuţiile de serviciu, beneficiind de sumele de bani primite de inculpatul P.D., fiind o verigă importantă în activitatea de înmatriculare a autoturismelor în baza unor înscrisuri falsificate.
Toate aceste împrejurări, coroborate şi cu celelalte probe expuse pe larg de instanţa de apel, confirmă soluţia dispusă de instanţa de apel care a reţinut că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Susţinerile inculpatei B. (fostă D.) D. în sensul că relaţiile cu inculpatul P.D. erau „pur amoroase” fără nici o altă consecinţă, sunt nereale şi contrazise de probele administrate în cauză şi în special de declaraţiile date de inculpaţii P.D. şi G.O.I. care au declarat că inculpata B. (fostă D.) D. şi-a dat seama de înmatriculările fictive. De altfel chiar inculpata B. (fostă D.) D. a recunoscut că a sesizat caracterul dubios al documentelor provenite de la inculpaţi, mai ales al celor ce proveneau din judeţul Teleorman care purtau o ştampilă scoasă din uz din 1994, însă nu a raportat şefilor, contribuind în mod vădit la desfăşurarea activităţii infracţionale.
Recurentul inculpat P.D. nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs şi nici nu şi-a motivat în scris recursul, însă apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea sumelor pentru care s-a luat măsura confiscării speciale, arătând că sunt exagerat de mari, având în vedere perioada scurtă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul P.D. nu este fondat, soluţia dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel fiind legală şi temeinică, sumele supuse confiscării fiind determinate în baza probelor administrate în cauză.
Relevante în acest context sunt declaraţiile inculpatului G.O. cât şi ale inculpatului P.D. coroborate cu precizările persoanelor beneficiare în fiecare caz în parte care au indicat cuantumul sumelor de bani date.
Ca atare, sumele de bani confiscate de la inculpatul P.D., respectiv 14.560 Dolari, 9.850 mărci germane şi 42.000 ROL nu au fost calculate arbitrar ci în baza unor probe certe şi indubitabile, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că recursul formulat de inculpatul P.D. nu este fondat.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită recursul declarat de inculpatul G.I.O., va casa parţial decizia atacată şi sentinţa şi rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I.O. pentru infracţiunile prev. de art. 257 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 257 C. pen. ca urmare a decesului acestuia.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.D., O.C. şi B. (D.) D.
În baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.S.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.I.O. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează parţial decizia penală atacată şi parţial Sentinţa penală nr. 15 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I.O., pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 257 C. pen., ca urmare a decesului acestuia.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D., O.C. şi B. (fostă D.) D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat P.D. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi O.C. şi B. (fostă D.) D. la plata sumei de câte 750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat B.S. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2103/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
