ICCJ. Decizia nr. 2262/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2262/2011
Dosar nr. 1196/35/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta L.V., domiciliată în judeţul Bihor, împotriva rezoluţiei din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010, dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a menţinut soluţia dată prin ordonanţa nr. 51/VIII.l din 10 februarie 2010, a Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care le păstrează în totul.
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa a constat că:
Prin sentinţa nr. 1393 din 10 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 3409/1/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost trimisă plângerea formulată de petiţionara L.V. la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare. în motivare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că o astfel de plângere nu poate ajunge în soluţionare, pe fond, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind de trimis în acest sens, în funcţie de organul judiciar ce a emis rezoluţia atacată şi persoana vizată în plângere, la Curtea de Apel Oradea.
Totodată, în considerentele hotărârii, s-a arătat că această instanţă va avea de analizat, cu prioritate în ce măsură se poate afla în cadrul procedurii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., respectiv aspecte ce pot atrage inadmisibilitatea plângerii, fiind însă indubitabil că o astfel de analiză nu poate fi realizată direct la nivelul instanţei supreme.
Prin ordonanţa nr. 51/VIII.1/2010 din 10 februarie 2010 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a constatat că acesta, în temeiul dispoziţiilor art. 53 C. proc. pen. combinat cu art. 49 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererea de recuzare a prim procurorului V.C.P. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, formulată de către petenta L.V., neexistând nici un caz de incompatibilitate şi de recuzare prevăzut în mod expres de dispoziţiile Codului de procedură penală. Mai mult s-a evidenţiat şi că această plângere a petentei a rămas fără obiect întrucât prin rechizitoriul nr. 187 S din 17 februarie 2010 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a petentei, fiind sesizată instanţa competentă să judece cauza în fond, şi anume Judecătoria Oradea.
În final, s-a respins ca neîntemeiată plângerea numitei L.V. împotriva ordonanţei nr. 51/VIII.1/2010 emisă de prim procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanţa căreia iar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, dar numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Or, în cauză, procurorul nu a adoptat însă o soluţie de neurmărire astfel încât hotărârea instanţei este cea de respingere a plângerii ca inadmisibilă.
În acest sens, prin decizia nr. L VII Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu problema dacă este admisibilă plângerea formulată împotriva altor măsuri şi acte ale procurorului decât cele de trimitere în judecată, şi a stabilit că: „Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă, împotriva rezoluţiei din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010, dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionara L.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta petiţionara L.V. împotriva sentinţei penale nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarei potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara L.V. împotriva sentinţei penale nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2263/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
