ICCJ. Decizia nr. 2379/2011. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2379/2011
Dosar nr. 3273/1/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 618 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 6870/117/2010 au fost condamnaţi: inculpatul R.I. (fiul lui Z. şi M.) în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (sesiunea iunie - iulie 2009).
În baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (sesiunea august-septembrie 2009).
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), coroborat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată.
S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni şi, pe cale de consecinţă:
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 1 lună închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 1 lună închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, în final executând 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 13 iulie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul R.I.
S-a constatat că inculpatul R.I. a restituit în favoarea denunţătorilor B.B.H., B.M.S., C.L., M.I.F., M.A.B., M.L., M.D.M., M.A.D. şi V.C. sumele de bani remise de aceştia, în cuantum total de 8000 euro şi 4600 lei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.I. a sumelor de 10550 euro şi 5400 lei, dobândite în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă şi nerestituite denunţătorilor.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea în favoarea denunţătorilor M.M.R. a sumei de 350 euro, în favoarea denunţătorului P.V.C. a sumei de 300 euro, în favoarea denunţătorului L.F.D. a sumei de 1.300 euro şi în favoarea denunţătorului I.M.D. a sumei de 1.200 euro.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit în vederea confiscării speciale prin Ordonanţa nr. 86/P/2010 a D.N.A., serviciul Teritorial Cluj din data de 15 iulie 2010 asupra sumei de 2770 euro, consemnată pe numele inculpatului R.I., la dispoziţia instanţei, prin chitanţa din 15 iulie 2010, eliberată de C.E.C. B. SA, Sucursala Cluj (f. 24 vol. VI u.p).
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 86/P/2010 a D.N.A., serviciul Teritorial Cluj din data de 06 septembrie 2010 asupra cotei-părţi de ˝ parte din imobilul de la numărul 53 din Mun. Cluj Napoca, judeţul Cluj, deţinut de inculpatul R.I., în coproprietate cu C.E., până la concurenţa sumelor de 7780 euro şi 5400 lei, în vederea confiscării speciale.
Inculpatul V.I. (fiul lui I. şi M.) în baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) coroborat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000, art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată.
S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni şi, pe cale de consecinţă:
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 2 luni, în final executând 2 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 13 iulie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul V.I.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.I. a sumelor de 4000 euro şi 1.500 lei, dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit, în vederea confiscării speciale, prin Ordonanţa nr. 86/P/2010 a D.N.A. - serviciul Teritorial Cluj din data de 06 septembrie 2010 asupra cotei părţi de 1/2 din imobilul din Mun. Cluj Napoca, judeţul Cluj, constatându-se că bunul este proprietatea exclusivă a numitei V.M. (f.123-127 fond).
Inculpatul A.D. (fiul lui G. şi A.) în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din OUG 43/2002, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 9 luni, calculat în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice orice informaţii de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 22 iulie 2010 la 17 noiembrie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Cluj-Napoca, luată faţă de inculpatul A.D. prin Decizia penală nr. 901/R/2010 de la data de 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a sumei de 750 euro, dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă şi nerestituită de anunţătorilor.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea confiscării speciale prin Ordonanţa nr. 86/P/2010 a D.N.A., serviciul Teritorial Cluj din data de 06 septembrie 2010 asupra sumei de 750 euro aflată în contul deschis la o bancă, din mun. Cluj Napoca, aparţinând inculpatului A.D.
Inculpatul M.H. (fiul lui O. şi M.E.) în baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false aflate la dosarul cauzei (vol. V u.p), respectiv a unui număr de 54 de lucrări ale candidaţilor M.M. (4 lucrări), A.L.Z. (4 lucrări), T.R.I. (3 lucrări), M.M.R. (o lucrare), C.E. (o lucrare), T.L. (o lucrare), P.V.C.(o lucrare), L.F.D. (4 lucrări), G.L.D. (3 lucrări), M.C.( 4 lucrări), R.T.D. (2 lucrări), M.E. (4 lucrări), R.S.O. (4 lucrări), P.M. (4 lucrări), S.M.I. (4 lucrări), B.G.F. (4 lucrări), C.R.F.C. (o lucrare), R.S.M. (2 lucrări), M.V. (o lucrare), K.A. (o lucrare), N.R.N. (o lucrare) din sesiunea de bacalaureat din luna iunie-iulie 2009 de la Centrul de examen A.B. din Mun. Cluj Napoca; a unui număr de 68 de lucrări false ale candidaţilor S.M. (o lucrare), C.M.A. (4 lucrări), B.R.E. (o lucrare), T.M.C. (2 lucrări), F.I.P. (4 lucrări), T.D.A. (o lucrare), B.R.O. (3 lucrări), R.D.H. (3 lucrări), H.C.D. (2 lucrări), M.A.I. (o lucrare), N.N.A. (4 lucrări), Ţ.P. (o lucrare), T.R.S. (o lucrare), B.L. (o lucrare), F.M.I. (o lucrare), M.R.V. (o lucrare), M.OG (o lucrare), C.D.L. (2 lucrări), C.P. (2 lucrări), C.R.V. (o lucrare), N.S. (2 lucrări), C.R.S. (4 lucrări), C.A. (2 lucrări), C.S.A. (4 lucrări), F.C.R. (4 lucrări), P.B.M. (2 lucrări), Z.D. (o lucrare), C.L. (o lucrare), M.I.A. (o lucrare), P.C. (o lucrare), D.M. (4 lucrări), P.I. (4 lucrări) din sesiunea de Bacalaureat august –septembrie 2009 de la Centrul de examen E.N. din mun. Cluj Napoca.
În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.H., în sumă de 400 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii R.I., V.I. la plata în favoarea statului a sumei de câte 1.300 lei fiecare, inculpatul A.D. a sumei de 1200 lei, iar inculpatul M.H. a sumei de 750 lei, sume care includ şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În lunile iunie 2009, august 2009, iunie 2010, în calitate de director al Grupului Şcolar A.B., inculpatul R.I., în baza unei rezoluţii unice, a pretins suma totală de 23.650 euro, din care a primit 22.350 euro şi 11.100 lei (reţinând pentru sine suma de 18.550 euro şi 10.000 lei), după cum urmează: de la M.M. – 800 euro, T.R.I. – 600 euro, M.M.R. – 350 euro, C.E. – 200 euro, T.L. – 300 euro, P.V.C. - 300 euro, L.F.D. - 1.300 euro, P.M. - 800 euro, R.D.H. – 5.400 lei (echivalentul sumei de 1.350 euro pretinsă), H.C.D. - 500 euro, M.A.I. - 250 euro, Ţ.P. - 350 euro, T.R.S. - 350 euro, M.R.V. - 250 euro, B.R.O. - 750 euro, N.N.A. – 1.000 euro, B.I. - 1.100 euro, M.A.B. (şi de la tatăl acestuia M.L.) – 1.100 euro, M.L. (mama candidatei M.S.A.) – 4.600 lei (echivalentul sumei de 1.100 euro pretinse), I.M.D. – 1.200 euro, S.I.A. - 750 euro, M.D.M. (şi de la mama acesteia P.G.S.) – 1.100 euro, B.B.H. – 1.100 euro, C.L. (mama candidatului C.I.T.) – 1.100 euro, I.S.V. (prin intermediul lui D.A.) – 1.000 euro, M.A.D. - 700 euro, C.G.F. – 1.100 euro, B.M.S. – 2.000 euro (1.000 euro pentru el şi 1.000 euro pentru candidata V.C.), O.N. – 1.100 euro, M.I.F. – 1.100 euro, (primind doar 900 euro), S.D.M. - 1.100 euro (primind doar suma de 1.100 lei), F.C. şi A.I. o sumă de bani al cărui cuantum nu l-a comunicat acestora, urmând să-l stabilească ulterior.
Inculpatul a lăsat să se creadă faţă de susnumiţi că are influenţă pe lângă unii din membri comisiilor de examen de la cele trei sesiuni de bacalaureat şi îi poate ajuta să promoveze în mod fraudulos probele scrise de la examenele de bacalaureat.
Probele administrate au confirmat faptul că planul iniţial de fraudare a fost conceput în linii generale şi verificat de inculpaţii R.I. şi V.I. în sesiunea de bacalaureat din vara anului 2009, fiind repetat, cu mărirea corespunzătoare a anvergurii şi atragerea unui număr suplimentar de participanţi, în toamna anului 2009 şi, în sfârşit, perfecţionat la nivelul tehnicii de fraudare în toamna anului 2010.
În sesiunea de bacalaureat din iunie 2009, inculpatul R.I. i-a promis o sumă de bani, precizată ulterior la 2000 de euro, inculpatului V.I., preşedintele Comisiei de examen de la Centrul de examen Grup Şcolar A.B., pentru ca acesta în calitatea pe care o avea să îl ajute să fraudeze examenul de bacalaureat la probele scrise în interesul mai multor candidaţi.
În sesiunea de bacalaureat din august-septembrie 2009, inculpatul, după o înţelegere anterioară, prin intermediul inculpatului V.I., a remis inculpatului C.I., preşedintele Comisiei de examen de la Centrul de examen de la Colegiul tehnic „E.N." suma de 1.800 euro, pentru ca acesta în calitatea pe care o avea să îl ajute să fraudeze examenul de bacalaureat la probele scrise în interesul mai multor candidaţi proveniţi de la Grupul Şcolar A.B.
În sesiunea de bacalaureat din iunie 2009, inculpaţii R. şi V. au falsificat 54 de lucrări ale candidaţilor M.M. (4 lucrări), A.L.Z. (4 lucrări), T.R.I. (3 lucrări), M.M.R. (o lucrare), C.E. (o lucrare), T.L. (o lucrare), P.V.C. (o lucrare), L.F.D. (4 lucrări), G.L.D. (3 lucrări), M.C. (4 lucrări), R.T.D. (2 lucrări), M.E. (4 lucrări), R.S.O. (4 lucrări), P.M. (4 lucrări), S.M.I. ( 4 lucrări), B.G.F. (4 lucrări), C.R.F.C. (o lucrare), R.S.M. (2 lucrări), M.V. (o lucrare), K.A. (o lucrare), N.R.N. (o lucrare), sigilând colţurile secretizate ale lucrărilor de examen pe care candidaţii mai sus menţionaţi, cu ştiinţa celor doi inculpaţi, le-au redactat în alte săli şi condiţii decât cele reglementate de metodologia de desfăşurare a bacalaureatului, cunoscând că inculpatul V.I. urma să aplice pe colţurile secretizate ale lucrărilor falsificate ştampila de examen, după ce le-a strâns din sălile unde au fost falsificate şi i le-a dat preşedintelui Comisiei de examen.
În sesiunea de bacalaureat din august-septembrie 2009 de la Centrul de examen de la Colegiul Tehnic „E.N." inculpaţii R.I., V.I. şi C.I. au falsificat 68 de lucrări ale candidaţilor S.M. (o lucrare), C.M.A. (4 lucrări), B.R.E. (o lucrare), T.M.C. (2 lucrări), F.I.P. (4 lucrări), T.D.A. (o lucrare), B.R.O. (3 lucrări), R.D.H. (3 lucrări), H.C.D. (2 lucrări), M.A.I. (o lucrare), N.N.A. (4 lucrări), Ţ.P. (o lucrare), T.R.S. (o lucrare), B.L. (o lucrare), F.M.I. (o lucrare), M.R.V. (o lucrare), M.OG (o lucrare), C.D.L. (2 lucrări), C.P. (2 lucrări), C.R.V. (o lucrare), N.S. (2 lucrări), C.R.S. (4 lucrări), C.A. (2 lucrări), C.S.A. (4 lucrări), F.C.R. (4 lucrări), P.B.M. (2 lucrări), Z.D. (o lucrare), C.L. (o lucrare), M.I.A. (o lucrare), P.C. (o lucrare), D.M. (4 lucrări), P.I. (4 lucrări) sigilând colţurile secretizate ale lucrărilor de examen pe care candidaţii mai sus menţionaţi, cu ştiinţa celor trei inculpaţi (cu excepţia candidatului P.I.), le-au redactat în alte săli şi condiţii decât cele reglementate de metodologia de desfăşurare a bacalaureatului, cunoscând că inculpatul C.I., în calitate de preşedinte al Comisiei de examen, urma să aplice pe colţurile secretizate ale lucrărilor falsificate ştampila de examen, după ce le-a strâns din sălile unde au fost falsificate şi i le-a dat inculpatului V.I. pentru a le înmâna preşedintelui Comisiei de examen.
În sesiunea de bacalaureat din iunie 2010 de la Centrul de examen Grup şcolar „A.B.", împreună cu inculpaţii V.I. şi C.I. au falsificat un număr de 42 de lucrări la proba scrisă la Limba şi literatura română din care 12 lucrări ce conţinea scrisul original al candidaţilor B.M.S., C.I.T., K.E.A., M.C.A., M.I.F., M.A.B., V.C., V.M.A., M.M.I., A.I., I.M.D., M.D.M. prin completarea datelor ce trebuiau scrise pe prima pagină a formularului de examen în colţul secretizat şi la celelalte rubrici (sesiune, materie, etc) şi 30 de lucrări ale candidaţilor F.C., M.E.R., B.I., C.M.E., C.M.I., O.N.I., C.T.I., C.V.G., S.I., M.S.A., D.E., L.P.A., M.C.I., D.S., B.I.N., T.C.D., P.C.S., S.M., P.I.S., R.S.V., S.E., I.S.V., B.B.H., OGD., S.D.M., G.G.F., S.I.A., C.C.V., M.P.O., M.H., prin xerocopiere împreună cu inculpatul V.I. de pe cele 12 lucrări ale candidaţilor mai sus menţionaţi şi prin completarea datelor ce trebuiau scrise pe prima pagină a formularului de examen în colţul secretizat şi în celelalte rubrici (sesiune, materie, etc) şi ulterior prin sigilarea împreună cu inculpatul V.I. a colţurilor secretizate ale celor 42 de lucrărilor de examen, din care cele 12 lucrări au fost redactate de candidaţii respectivi şi o lucrare de candidatul O.N.I., cu ştiinţa celor trei inculpaţi, în alte săli şi condiţii decât cele reglementate de metodologia de desfăşurare a bacalaureatului, cunoscând că inculpatul C.I., în calitate de preşedinte al comisiei de examen, urma să aplice pe colţurile secretizate ale lucrărilor falsificate ştampila de examen.
Toate lucrările originale ale candidaţilor arătaţi mai sus au fost sustrase de inculpaţi în vederea înlocuirii lor cu lucrările falsificate şi a distrugerii lor ulterioare.
Cu privire la inculpatul V.I., instanţa a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în sesiunea de bacalaureat din iunie 2009, în calitate de preşedinte al Comisiei de examen de la Centrul de examen Grup Şcolar A.B., a acceptat iniţial să primească de la inculpatul R.I. o sumă de bani al cărui cuantum nu i-a fost menţionat în mod concret şi ulterior a primit suma de 2000 euro de la susnumitul, pentru ca prin încălcarea atribuţiilor pe care le avea în acea calitate, să îl ajute să fraudeze examenul de bacalaureat la probele scrise în interesul mai multor candidaţi, în cursul lunii iunie 2010, în calitate de membru al Comisiei de examen de la Centrul de examen Grup Şcolar A.B., a primit de la candidatul M.M.I. suma de 400 euro şi de la candidatul M.H. suma de 400 euro, pentru ca în această calitate să îi ajute să promoveze în mod fraudulos examenul de bacalaureat la probele scrise pe care aceştia urmau să le susţină la centrul de examen mai sus menţionat, în cursul lunii iunie 2010, acceptat să primească de la inculpatul R.I. o sumă de bani al cărei cuantum nu i-a fost comunicat în mod concret (dar care nu putea fi mai mică decât suma obţinută de acesta în sesiunea iunie 2009, având în vedere numărul candidaţilor şi suma solicitată acestora pentru fiecare probă de examen), pentru ca, în virtutea atribuţiilor cu care fusese învestit în calitate de membru în Comisia de bacalaureat, să faciliteze fraudarea examenului în vederea asigurării promovării candidaţilor care au plătit sume de bani în acest sens.
Inculpatul, în calitate de director adjunct la Colegiul tehnic „E.N." în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul lunii august 2009, a pretins şi primit de la candidaţii S.M. suma de 300 euro, B.R.E. suma de 300 euro, T.M.C. suma de 500 euro, F.I.P. suma de 1.000 euro, T.D.A. suma de 1.500 lei, F.M.I. suma de 300 euro, C.M.A. suma de 1.000 euro, respectiv suma totală de 3.400 euro şi 1.500 lei, din care a rămas cu suma de 1.600 euro şi 1.500 lei, lăsând să se creadă faţă de susnumiţii că are influenţă pe lângă unii din membri comisiilor de examen de la Centrul de examen de la Colegiul tehnic „E.N." şi îi poate ajuta să promoveze în mod fraudulos probele scrise de la examenul de bacalaureat, iar în cursul lunii ianuarie 2010 a pretins şi primit de la M.M.I. suma de 300 euro, lăsând să se creadă faţă de acesta că are influenţă pe lângă unii membri ai comisiei de examen de la Centrul de examen de la Grupul şcolar A.B. şi îl poate ajuta să promoveze în mod fraudulos examenul de competenţe lingvistice pe care acesta urma să îl susţină, la centrul respectiv.
În sesiunea de bacalaureat din iunie 2009 de la Centrul de examen Grup şcolar A.B., în calitate de preşedinte al Comisiei de examen, împreună cu inculpatul R.I. au falsificat 54 de lucrări ale candidaţilor, iar în sesiunea din august-septembrie 2009 de la Centrul de examen Colegiul tehnic „E.N.", împreună cu R.I. şi C.I. au falsificat 64 de lucrări, pentru ca în sesiunea din iunie 2010 să falsifice împreună alte 42 de lucrări în condiţiile şi pe numele candidaţilor arătaţi mai sus.
Toate lucrările originale au fost reţinute de inculpaţi în vederea distrugerii ulterioare, fiind înlocuite cu lucrările falsificate de aceştia.
Cu privire la inculpatul A.D., tribunalul a reţinut că, în calitate de director la Grupul Şcolar D.N. şi director adjunct al Liceului „V.B." din Cluj Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul lunii august 2009, a pretins şi primit de la candidaţii Colţa Pompei suma de 500 euro, M.OG suma de 250 euro, N.S. suma de 500 euro, a pretins de la candidatul C.R.V. suma de 500 euro primind doar 200 euro, primind în total de la aceştia suma de 1.450 euro din care pentru sine 750 euro; în cursul lunii iunie 2010, a pretins şi primit de la candidaţii D.E. suma de 900 euro, L.P.A. suma de 900 euro, M.C.A. suma de 600 euro, C.V.G. suma de 900 euro, R.S.V. suma de 900 euro, S.M.V. suma de 900 euro, P.S.C. suma de 900 euro, S.E. suma de 900 euro, S.I. (prin intermediul soţului ei S.E.) suma de 900 euro, S.M.E. suma de 900 euro, B.I.N. suma de 900 euro, D.S. suma de 900 euro, C.T.V. suma de 900 euro, M.C.I. suma de 900 euro, T.C.D. suma de 900 euro,a pretins de la candidata M.E.R. suma de 600 euro urmând ca banii să-i primească după finalizarea examenului, primind în total de la candidaţi suma de 13.200 euro, lăsând să se creadă faţă de susnumiţii că are influenţă pe lângă unii din membri comisiilor de examen de la cele două sesiuni de bacalaureat (august - septembrie 2009 şi iunie 2010) şi îi poate ajuta să promoveze în mod fraudulos probele scrise de la bacalaureat.
Cu privire la inculpatul M.H., prima instanţă a reţinut că, în luna iunie 2010, i-a remis inculpatului V.I., membru în Comisia de examen de la Centrul de examen de la Grup Şcolar „A.B." suma de 400 euro, pentru ca în această calitate să îl ajute să promoveze în mod fraudulos examenul de bacalaureat la probele scrise pe care acesta urma să le susţină la centrul de examen mai sus menţionat, din sesiunea iunie - iulie 2010.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii V.I., R.I. şi A.D.
Parchetul a criticat nelegalitatea măsurii de siguranţă a confiscării, greşita încadrare juridică dată infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.H., incompleta aplicare a dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.
Inculpaţii V.I. şi R.I. au învederat că pe rolul Tribunalului Cluj a fost înregistrat un nou Dosar nr. 9069/117/2010 care are ca obiect acte materiale ale infracţiunii pentru care au fost judecaţi în primă instanţă în Dosarul nr. 6870/117/2010.
Au solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât fondul cauzei a fost greşit soluţionat prin separarea unei infracţiuni unice, cu desconsiderarea cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen.
Un alt motiv de apel invocat de toţi cei trei inculpaţi s-a referit la individualizarea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 74/ A din 4 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţilor V.I., R.I. şi A.D., a desfiinţat în totalitate sentinţa atacată şi, în rejudecare, a dispus următoarele:
În baza art. 139 şi art. 136 lit. b) C. pen. a înlocuit măsura arestului preventiv luată faţă de inculpaţii V.I. şi R.I. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Cluj Napoca, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Pe durata acestei măsuri preventive, inculpaţii au fost obligaţi.
a) să se prezinte la instanţele de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la I.P.J. Cluj, ca organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de această instituţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Curţii de Apel Cluj;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
e) în baza art. 145 alin. (1)2 lit. c) C. proc. pen., să nu se apropie de victimele infracţiunilor, de membrii familiilor acestora, de martorii din lucrări şi să nu comunice cu aceştia în mod direct sau indirect şi să nu ia legătura cu coinculpaţii;
f) să nu desfăşoare activităţile în exercitarea cărora au săvârşit fapta.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor V.I. şi R.I. de sub puterea mandatelor de arestare nr. 49 şi, respectiv, 48 din 14 iulie 2010, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul A.D. prin încheierea nr. 30/ R din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost menţinută.
Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a fost investită cu judecarea a două rechizitorii care aveau ca obiect acte materiale ale unei unice infracţiuni de trafic de influenţă în formă continuată comisă de inculpaţii V.I. şi R.I., situaţie ce atrăgea incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. c) C. proc. pen. .
Cum cel de-al doilea rechizitoriu – nr. 119/P/2010 al D.N.A. – a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 9 decembrie 2010, adică anterior pronunţării sentinţei nr. 618 din 20 decembrie 2010 din prezenta cauză, s-ar fi impus reunirea cauzelor de către Tribunalul Cluj şi judecarea lor împreună.
Datorită faptului că acest lucru nu s-a realizat, instanţa de apel a constatat că au fost încălcate dispoziţiile cu privire la competenţa materială a instanţei, împrejurări ce atrag nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, şi a dispus desfiinţarea hotărârii atacate conform prev. art. 379 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată.
Curtea a apreciat că există un caz de nulitate absolută reglementat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece nulitatea operează nu numai în caz ele necompetenţă după materie şi calitatea persoanei a organelor de urmărire penală (art. 206, art. 208), a procurorilor (art. 209) şi a instanţelor de judecată (art. 25 până la art. 29 şi art. 40 şi art. 41) ci şi caz de încălcare a normelor ce se referă la prorogarea competenţei în caz de indivizibilitate şi conexitate (prev. de art. 32, art. 37) a schimbării încadrării juridice a faptei de către instanţa ierarhic superioară (art. 41) şi chestiuni prealabile (art. 44).
De asemenea, s-a reţinut ca argument al incidenţei acestui caz de nulitate absolută şi împrejurarea că inculpaţilor R.I. şi V.I. li s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în niciun mod, decât prin anularea actului, vătămare ce rezidă din faptul că nu este indiferent sub aspectul regimului sancţionator, dacă inculpaţii sunt judecaţi în două dosare diferite sau într-unul singur, că pentru o mai bună administrare a actului de justiţie şi pentru respectarea termenelor rezonabile ale procedurilor judiciare se impune ca o singură activitate infracţională să nu fie frântă şi împărţită în dosare diferite şi că pentru aflarea adevărului şi pronunţarea unei soluţii juste trebuie avută o viziune de ansamblu asupra tuturor actelor materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni unice.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul A.D.
Prin Decizia penală nr. 1513 din 14 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6870/117/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 74/ A din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor V.I. şi R.I.
S-a format Dosarul penal nr. 3273/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recursul Parchetului cu privire la dispoziţia de desfiinţare a sentinţei penale nr. 618 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Cluj şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, precum şi recursul inculpatului A.D.
Parchetul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a absorbit în dispoziţiile care reglementează competenţa după materie şi pe cele referitoare la cazurile conexitate şi a extins, astfel, şi asupra celor din urmă incidenţa sancţiunii nulităţii absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. .
Tribunalul Cluj, deşi apreciat ca nefiind necompetent în a fi instrumentat cauza în primă instanţă, a fost investit cu rejudecarea cauzei, astfel că argumentaţia instanţei de control judiciar este intrinsec viciată.
S-a mai reţinut că soluţia de desfiinţare a sentinţei fondului şi de trimitere a cauzei spre rejudecare afectează iremediabil celeritatea judecării cauzei prin prisma solicitării inculpaţilor de a li se aplica procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În sfârşit, prin motivele orale, s-a arătat că dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. reglementează situaţia în care, prin hotărâri diferite, instanţa s-a pronunţat asupra actelor care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea continuării judecării apelurilor.
Inculpatul A.D. a solicitat rejudecarea cauzei de către Tribunalul Cluj, iar în cazul în care se va dispune continuarea judecării apelului său, să se reindividualizeze pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale privind competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitate, sancţiunea nulităţii absolute şi soluţiile la judecata în apel, desfiinţând în mod neîntemeiat sentinţa instanţei de fond şi dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 C. proc. pen., în caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă.
Art. 33 lit. c) C. proc. pen. stabileşte că este indivizibilitate în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.
În cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.
Examinarea textelor de lege referitoare la sediul materiei aplicabil speţei de faţă impune următoarele constatări:
În scopul unei bune înfăptuiri a justiţiei şi pentru a evita judecata separată de către aceeaşi instanţă şi pronunţarea unor hotărâri contradictorii în cauze între care există legături substanţiale necesare aflării adevărului, în cadrul aceluiaşi proces penal, legiuitorul a prevăzut instituţia reunirii cauzelor conexe sau indivizibile.
Reunirea cauzelor la aceeaşi instanţă poate avea loc în cursul judecării în primă instanţă, în apel sau la instanţa de recurs.
Reunirea cauzelor în primă instanţă (art. 32 C. proc. pen.) este posibilă numai în situaţia în care cauzele conexe sau indivizibile se află în aceeaşi fază procesuală (a judecăţii în primă instanţă), neavând relevanţă stadiul de judecată în care se găsesc, reunirea putând avea loc şi cu ocazia deliberării.
Reunirea cauzelor este posibilă şi la instanţa de apel au de recurs, dacă sunt îndeplinite două condiţii:
- instanţele să fie de acelaşi grad;
- cauzele să se afle în acelaşi stadiu de judecată.
De la regula stabilită, legiuitorul a prevăzut excepţia cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., când cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna fără a avea importanţă faza procesuală sau stadiul de judecată în care se află.
În caz de indivizibilitate sau conexitate, are loc, de regulă, şi o prorogare a competenţei în favoarea instanţei la care se reunesc cauzele (instanţa principală).
Prin prorogarea competenţei, instanţei principale i se conferă – datorită conexităţii şi indivizibilităţii dintre cauze – dreptul de a soluţiona şi cauze penale care în mod obişnuit sunt de competenţa altei instanţe.
Reunirea cauzelor conexe sau indivizibile se hotărăşte din oficiu, la cererea părţilor sau a procurorului, de către instanţa căreia îi revine competenţa de judecată prin prorogare (instanţa la care sunt reunite cauzele, dacă acestea se află în aceeaşi fază şi etapă procesuală).
Doctrina a decelat existenţa a două modalităţi de reunire:
- în cazul în care urmărirea penală a fost efectuată de acelaşi organ, în acelaşi timp, pentru toate infracţiunile şi toţi participanţii, procurorul va sesiza cu rechizitoriu instanţa competentă să judece cauza în întregime ;
- în cazul în care urmărirea penală a fost efectuată de organe diferite şi în perioade de timp diferite, iar sesizarea prin rechizitoriu s-a făcut la mai multe instanţe, reunirea cauzelor la instanţa competentă prin prorogare este obligatorie, dacă judecata în primă instanţă are loc în acelaşi timp.
În speţă, investirea aceleiaşi instanţe, Tribunalul Cluj, - competent atât material, cât şi după calitatea persoanei, precum şi din punct de vedere teritorial - s-a făcut succesiv, prin două rechizitorii emise la interval de 3 luni de zile, de către acelaşi organ de urmărire penală, doi dintre făptuitori - V.I. şi R.I. - regăsindu-se în calitatea de inculpaţi în ambele acte de sesizare, şi pentru fapte care intră în conţinutul infracţiunii unice de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În prima cauză, Tribunalul Cluj se afla în deliberare ( a se vedea încheierea din 13 decembrie 2010, Dosar 6870/117/2010), şi s-a pronunţat la data de 20 decembrie 2010, în timp ce cea de-a doua cauză a fost înregistrată la 9 decembrie 2010, primind termen de judecată la 6 ianuarie 2011.
Or, o cerere de reuniune a cauzelor care să permită instanţei verificarea îndeplinirii condiţiilor legale nu s-ar fi putut formula decât într-o singură ipostază şi anume până la pronunţarea sentinţei nr. 618 din 20 decembrie 2010, impunând o repunere pe rol a cauzei pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. c) C. proc. pen.
Ulterior acestui moment, o cerere de reunire a cauzelor în faţa primei instanţe nu se mai putea formula, nemaifiind îndeplinite cerinţele legale arătate în considerentele de mai sus.
Cererea de reunire a cauzelor nu s-a efectuat, în consecinţă reunirea cauzelor pe motiv de indivizibilitate nu s-a dispus, ceea ce impune din partea Înaltei Curţi examinarea consecinţelor sub aspect procesual a acestei situaţii.
Înalta Curte constată că nereunirea cauzelor care au format obiectul Dosarelor penale nr. 6870/117/2010 şi 9069/117/2010 pe rolul Tribunalului Cluj nu este sancţionată cu nulitatea.
Nesocotirea obligativităţii reunirii cauzelor este sancţionată cu nulitatea absolută când prorogarea se referă la competenţa materială şi personală, şi cu nulitatea relativă când prorogarea se referă la competenţa teritorială.
Or, în cauză nu se pune problema prorogării de competenţă în sensul art. 35 C. proc. pen., competenţa în raport cu făptuitorii şi faptele lor revenind uneia şi aceleiaşi instanţe, - Tribunalul Cluj - iar nu mai multor instanţe egale în grad, ori de grade diferite.
În consecinţă, nereunirea cauzelor nu a afectat în niciun mod competenţa materială, personală şi/ sau teritorială a instanţei care rămâne în mod legal câştigată aceleiaşi unice instanţe Tribunalul Cluj, investită dintr-un început cu soluţionarea celor două privini.
Prin urmare, dispoziţiile art. 197 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, neexistând temei de sancţionare a hotărârii examinate prin prisma nulităţii absolute ori relative, astfel cum în mod greşit a apreciat curtea de apel.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu au existat motive de desfiinţare a sentinţei pronunţate în fond de Tribunalul Cluj şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, în vederea reunirii prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 9069/117/2010 şi pronunţării unei singure hotărâri.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Dosarul nr. 9069/117/2010 şi-a urmat cursul pe rolul Tribunalului Cluj, aflându-se în faza deliberărilor, pronunţarea soluţiei fiind amânată de la 28 iunie 2011 la 12 iulie 2011, ceea ce ar fi făcut practic, nerealizabilă reunirea cauzelor, în situaţia în care ea s-ar fi dovedit a constitui un motiv legal de desfiinţare a sentinţei.
În sfârşit, Înalta Curte mai constată că prin dispoziţiile cuprinse în conţinutul art. 43 C. pen., art. 449 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut remedii pentru situaţia în care, privitor la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, s-a pronunţat, anterior, o hotărâre definitivă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - serviciul Teritorial Cluj, va casa Decizia penală nr. 74/ A din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi va trimite cauza acestei instanţe în vederea judecării apelurilor declarate de parchet şi de inculpaţii V.I., R.I. şi A.D.
Pentru aceleaşi considerente, recursul inculpatului A.D. va fi respins ca nefondat, întrucât nesoluţionându-se apelul declarat de acesta, nu se pune problema reindividualizării în recurs a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 74/ A din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimaţii inculpaţi R.I., V.I., M.H. şi A.D.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza Curţii de Apel Cluj în vederea continuării judecării apelurilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat A.D. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.H. în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi R.I. şi V.I. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 259/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
