ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2332/2011

Dosar nr. 15928/3/2010

Şedinţa publică din 9 iunie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 257 din 30 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 15928/3/2010 s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului C.L. (fiul lui T. şi E.), la pedeapsa închisorii de 7 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale aplicate în cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii, de la 19 septembrie 2008, ora 00,15, până la data de 20 septembrie 2008, ora 00,15 şi perioada arestării preventive, de la 05 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumelor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 18 septembrie 2008 la adresa din municipiul Bucureşti, şi anume, 720 dolari SUA, 6.500 euro şi 11.175 lei.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. (fiul M.), la pedeapsa închisorii de 5 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale stabilite în cauză.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,12 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 0,18 grame substanţă care conţine heroină, porţionată în 2 punguţe, procurată de inculpat în data de 07 aprilie 2008, analizelor de laborator, precum şi suma de 100 lei.

În baza art. 4 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa închisorii de 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1,85 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 1,98 grame substanţă care conţinea heroină, porţionată în 19 punguţe, ridicată de la inculpat în data de 18 septembrie 2008, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 6,14 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 6,28 grame substanţă care conţinea heroină, porţionată în 56 punguţe, ridicată de la inculpat în data de 18 septembrie 2008, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 6,21 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 6,32 grame substanţă care conţinea heroină, porţionată în 64 punguţe, ridicată de la inculpat în data de 18 septembrie 2008, analizelor de laborator.

S-a luat act că cele 6 seringi prezentând în urme de heroină, ridicate de la inculpatul M.L. în data de 18 septembrie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost distruse după extracţie.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei rezultante aplicate prin prezenta.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen., au fost cumulate măsurile confiscării speciale luate cu privire la suma de 100 lei şi la cantităţile de 0,12 grame substanţă care conţine heroină, 1,85 grame substanţă care conţine heroină, 6,14 grame substanţă care conţine heroină şi 6,21 grame substanţă care conţine heroină.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii, de la 18 septembrie 2008, ora 17,54, până la data de 19 septembrie 2008, ora 17,54 şi perioada arestării preventive, de la 05 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.C. zisă R. (fiica lui C. şi T.), la pedeapsa închisorii de 10 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 10 ani închisoare stabilite prin prezenta.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a interzia inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale stabilite prin prezenta.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 0,24 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 0,37 grame substanţă care conţine heroină, ambalată într-o punguţă din material plastic transparent, procurată de inculpată colaboratorului cu nume de cod I.V. în data de 10 aprilie 2008, analizelor de laborator.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3505 din 24 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a fost contopit restul rămas neexecutat, de 736 zile, cu pedeapsa stabilită prin prezenta, inculpatei dându-i-se spre executare 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii de 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei rezultante aplicate prin prezenta.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a fost cumulată măsura confiscării speciale luate prin prezenta cu privire la cantitatea de 0,24 grame substanţă care conţine heroină, cu măsura confiscării speciale a sumei de 1.000.000 ROL şi a cantităţilor de 7,65 grame heroină şi 0,76 grame heroină luată prin sentinţa penală a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală nr. 1 din 05 ianuarie 2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3505 din 24 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata M.C. la pedeapsa închisorii de 1 an, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

S-a luat act că seringa, fiola şi pe folia ridicate de la inculpata M.C. în data de 18 septembrie 2008, prezentând urme de heroină, au fost distruse după extracţie.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3505 din 24 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a fost contopit restul rămas neexecutat, de 736 zile, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză, inculpata urmând să execute 736 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpata este condamnată în cauză sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, de 10 ani închisoare şi de 736 de zile, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, inculpate.

dându-i-se spre executare 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii, de la 18 septembrie 2008, ora 16,40, până la data de 19 septembrie 2008, ora 16,40 şi perioada arestării preventive, de la 05 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Ş.C. zis F. (fiul lui G. şi T.), la pedeapsa închisorii de 7 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale stabilite prin prezenta.

S-a luat act că proba, cu masa de 0,10 grame substanţă care conţine heroină, ambalată într-o punguţă, procurată de inculpat colaboratorului cu identitate protejată I.V. în data de 02 aprilie 2008, a fost consumată cu ocazia analizelor de laborator.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Ş.C. zis F. la pedeapsa închisorii de 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,21 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 0,39 grame substanţă care conţine heroină, porţionată în 3 punguţe, ridicată de la inculpat în data de 18 septembrie 2008, analizelor de laborator.

S-a luat act că probele constând în 10 seringi hipodermice, 3 folii staniol, fiolă sticlă şi 6 folii material plastic ridicate de la inculpat în data de 18 septembrie 2008, pe care s-au evidenţiat urme de heroină, au fost distruse după extracţie.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, calculată de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicate prin prezenta.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen., au fost cumulate măsurile confiscării speciale luate cu privire la suma de 100 lei şi la cantitatea de 0,21 grame substanţă care conţine heroină.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii, de la 18 septembrie 2008, ora 19,55, până la data de 19 septembrie 2008, ora 19,55.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.D. (fiul lui M. şi E.), la pedeapsa închisorii de 7 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale aplicate prin prezenta.

S-a luat act că proba, cu masa de 0,20 grame substanţă care conţine heroină, ambalată într-o punguţă, vândută de inculpat colaboratorului cu identitate protejată F.S. în data de 22 aprilie 2008, a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 de lei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,44 grame substanţă care conţine heroină, rămasă în urma supunerii celor 0,58 grame substanţă care conţine heroină, ambalată într-o punguţă, vândută de inculpat colaboratorului cu identitate protejată F.S. în data de 22 aprilie 2008, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 de lei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii, de la 18 septembrie 2008, ora 20,35, până la data de 19 septembrie 2008, ora 20,35 şi perioada arestării preventive, de la 05 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamna inculpatul G.I. zis S. (fiul lui P. şi L.), la pedeapsa închisorii de 1 an, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

S-a luat act că proba constând într-un capăt de punguţă din material plastic de culoare albă prezentând urme de heroină, a fost distrusă după extracţie.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 12 martie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. a fost sesizat de către Direcţia Generală a Municipiului Bucureşti – B.C.C.O. Sector 1 cu privire la faptul că există indicii temeinice că se pregăteşte comiterea infracţiunii de trafic de droguri de către numiţii C.L., concubina acestuia, precum şi alte persoane neidentificate, constând în aceea că aceştia vindeau pe raza municipiului Bucureşti cantităţi importante de heroină procurate din Turcia.

I. Pentru inculpatul C.L., instanţa de fond reţine, în esenţă, că deşi asupra acestuia, respectiv la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 18 septembrie 2008, nu au fost găsite droguri, în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat probe, din care rezultă, mai presus de orice dubiu, că inculpatul C.L., în cursul anului 2008, s-a ocupat cu vânzarea de droguri.

Esenţială este, în opinia tribunalului, declaraţia inculpatei G.E.C. din data de 20 octombrie 2008, pe care a menţinut-o şi în cursul judecăţii, din care rezultă că inculpatul C.L. este cunoscut ca o persoană ce vinde heroină, atât la bilă cât şi în cantităţi mai mari. Inculpata a arătat că acea acces direct la inculpatul C.L., de la care cumpăra bile de heroină cu 50 lei, cunoscând şi faptul că pentru acelaşi inculpat mai vindeau droguri şi numiţii M. (aceeaşi persoană este indicată că vindea droguri pentru inculpatul C.L. şi de martorul cu identitate protejată I.D.) şi M.L., despre care inculpata a arătat că este taximetrist.

În dovedirea vinovăţiei inculpatului C.L., instanţa de fond a avut în vedere şi declaraţiile inculpaţilor B.Ş.M. şi M.L., din care rezultă că inculpatul C.L. a desfăşurat, în cursul anului 2008, activităţi de trafic de heroină în zona străzilor A.P. din sectorul 3 Bucureşti şi că deţinea cantităţi importante de heroină pe care le vindea prin intermediul unor persoane interpuse, existând şi unele persoane, printre care şi inculpata, cărora le vindea în mod direct heroină, cu suma de 50 lei pentru fiecare bilă.

De asemenea, instanţa de fond reţine şi declaraţia martorului cu identitate protejată M.P. care a susţinut că în anul 2008 a vândut heroină la bilă în Bucureşti, cu 50 lei bila, printre persoanele de la care cumpăra heroină fiind şi inculpatul C.L. care locuia pe strada R., sector 3 în apropierea sediului Brigăzii de Poliţie rutieră de pe str. L.U.

În acelaşi sens, martorul N.C. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul C.L., acesta vânzându-i heroină atât lui cât şi altor persoane.

II. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului M.L., tribunalul reţine următoarele:

Faptul că, în data de 07 aprilie 2008, inculpatul M.L. a procurat cu suma de 200 lei, care i-a fost remisă de colaboratorul cu nume de cod I.V., patru doze de heroină, din care două doze au fost remise colaboratorului cu nume de cod I.V., iar două doze au fost oprite de acesta drept comision, se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal în cuprinsul căruia se consemnează declaraţia investigatorului sub acoperire D.D., procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video în mediu ambiental, declaraţia colaboratorului cu identitate protejată I.V., proces-verbal de recunoaştere din planşă foto a inculpatului de către colaboratorul cu identitate protejată I.V., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856868 din 14 aprilie 2008. La termenul din 29 ianuarie 2010, când a revenit în parte asupra declaraţiilor sale anterioare, inculpatul M.L., întrebat fiind despre această faptă, a menţionat că nu este sigur că a vândut, într-adevăr, heroină, colaboratorului cu identitate protejată, dar nu exclude posibilitatea ca acest lucru să se fi întâmplat.

Deşi nu s-a mai reuşit achiziţionarea de droguri, în mod nemijlocit, de la inculpatul M.L., în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii s-au administrat mai multe probe din coroborarea cărora rezultă, mai presus de orice îndoială, că, în afară de actul material din data de 07 aprilie 2008, inculpatul a desfăşurat, în cursul anului 2008 şi numeroase alte acte specifice elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv, heroină.

Astfel, înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în data de 22 aprilie 2008, cu ocazia deplasării colaboratorului cu nume de cod F.S. la locuinţa inculpatului D.I.D., face dovada că anterior, inculpatul M.L. ar fi procurat colaboratorului F.S., doze de drog. Astfel, M.L., aflând că numitul F.S. i-a dat lui G. un milion pentru ca acesta să îi cumpere droguri, inculpatul i-a reproşat că nu a venit la el să îi ceară, spunându-i chiar să nu mai vină niciodată să îi ceară lui, din ansamblul discuţiilor rezultând clar că este vorba de droguri. De asemenea, înainte ca inculpatul M.L. să intervină în discuţie, inculpatul D.I.D. îi spune colaboratorului cu nume de cod F.S., că marfa vândută de G. este mai buna ca a lui L.

Tribunalul a avut în vedere, printre altele, declaraţia dată de inculpata G.E.C. în data de 20 octombrie 2008, pe care şi-a menţinut-o şi în faza judecăţii, potrivit căreia numitul C.L. este un cunoscut vânzător de heroină, în cursul anului 2008 vânzând heroină atât la bilă, cât şi în cantităţi mai mari. Inculpata a menţionat că ea avea acces direct la inculpatul C.L., de la care cumpăra bile de heroină cu 50 de lei, cunoscând şi faptul că pentru acesta mai vindeau şi numiţii M. şi M.L., despre care inculpata a declarat că era taximetrist, deplasându-se cu autoturismul firmei T.C. şi că vindea heroina la bilă, chiar şi ei vânzându-i heroină la bilă, cu 50 de lei doza, deplasându-se până la aceasta cu taxiul.

Tribunalul a avut în vedere şi declaraţia dată de inculpata B.Ş.M. în data de 20 octombrie 2008, pe care şi-a menţinut-o şi în faza judecăţii. Potrivit acestei declaraţii, inculpatul C.L. a desfăşurat în anul 2008 activităţi de trafic de heroină în zona străzii A.P. din sectorul 3 al municipiului Bucureşti şi că deţinea cantităţi importante de heroină pe care le comercializa prin persoane interpuse, existând şi unele persoane, printre care şi inculpata, cărora le vindea în mod direct. Una dintre persoanele de încredere ale inculpatului, prin intermediul căreia acesta vindea drogurile era şi M.L., de la care atât inculpata, cât şi sora sa, G.E.C. a cumpărat, persoană care nu vindea drogurile de la el de acasă, din cauză că stătea tocmai în comuna Găneasă, sat Piteasca, jud. Ilfov, întâlnindu-se cu cei care doreau să cumpere droguri în zonele A.P., H.T., C.D. şi în alte locuri unde se deplasa cu taxiul firmei T.C. pe care îl avea în folosinţă, fiind taximetrist.

S-a mai reţinut că la dosar există şi declaraţia martorului cu identitate protejată M.P. (fila 225 vol. II dosar urmărire penală), care a menţionat că în anul 2008 a vândut heroină la bilă în Bucureşti, cu 50 de lei bila, printre persoanele de la care cumpăra heroină fiind şi inculpatul C.L., care locuia pe strada R., sector 3, în apropierea sediului Brigăzii de Poliţie Rutieră de pe str. L.U. A menţionat martorul că inculpatul vindea drogurile unui număr redus de persoane (aproximativ 5), în care avea încredere, printre care şi el. Cantităţile cumpărate de la inculpat erau de câte 10-30 grame. Una dintre persoanele de încredere ale inculpatului C. era inculpatul M.L., cei doi certându-se pentru scurt timp, la începutul anului 2008, inculpatul M.L. fiind supărat din cauza calităţii drogurilor primite. Se remarcă o serie de neconcordanţe între declaraţia acestui martor dată în faza urmăririi penale şi declaraţia dată în faza judecăţii, în condiţiile art. 86² alin. (3) C. proc. pen., astfel de neconcordanţe observându-se şi în privinţa detaliilor oferite despre inculpatul M.L. Astfel, după ce, la începutul audierii sale de către judecător, martorul a menţionat că nu îşi mai aminteşte alte persoane, în afară de B. şi D. care cumpărau de la inculpatul C.L., ulterior a recunoscut că şi despre numitul C. şi despre inculpatul M.L. avea cunoştinţă că achiziţionează droguri de la inculpatul C.L., dar a precizat că nu îşi aminteşte dacă acesta din urmă era una dintre săgeţile lui C.L., presupunând, doar, că acesta le cumpăra pentru a le revinde. La dosarul de urmărire penală se află un proces-verbal de recunoaştere din planşă foto a inculpatului de către martorul cu identitate protejată M.P.

La dosar există şi declaraţia (filele 170-172 vol. II dosar urmărire penală) colaboratorului cu identitate protejată F.S. care a menţionat că numitul L., taximetrist de etnie rromă, îşi procură drogurile pe care le vinde de la numitul L. sau de la nevasta acestuia, F. În faza judecăţii, colaboratorul şi-a menţinut declaraţiile, arătând că inculpatul C.L. este persoana despre care a auzit de la alţii că vinde heroină şi că ştia de la alţi consumatori de droguri că M.L. procură drogurile de la C.L. şi de la soţia acestuia.

Potrivit declaraţiei date de inculpatul M.L. în faţa instanţei la termenul din 29 ianuarie 2010, s-a întâmplat ca acesta să procure droguri altor persoane, din cantitatea procurată oprindu-şi şi el o parte, drept comision (ceea ce, de altfel, s-a întâmplat şi în data de 07 aprilie 2008), or, o astfel de activitate prezintă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, una din modalităţile alternative enumerate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 fiind cea a procurării de droguri.

Declaraţia colaboratorului cu identitate protejată I.D. potrivit căreia, în data de 10 aprilie 2008, în timp ce se afla în casa numitului B., l-a văzut acolo şi pe L., acesta vânzând unui necunoscut o doză de heroină pentru 50 de lei, nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă, chiar şi inculpatul M.L. negând că ar fi săvârşit această faptă. Aceeaşi este şi situaţia declaraţiei date de colaboratorul cu identitate protejată F.S., potrivit căruia, în timp ce se afla acasă la inculpatul D.I.D., ar fi văzut cum L. a vândut unor persoane necunoscute doze de heroină. În aceste condiţii, nu pot fi reţinute ca probate aceste fapte, faţă de exigenţele art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen.

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a apreciat ca probat faptul că procurarea din data de 07 aprilie 2008 nu este singurul act de trafic de droguri de mare risc săvârşit de inculpat, situaţie faţă de care se justifică reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

III. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatei M.C., tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

În data de 10 aprilie 2008, inculpata a vândut colaboratorului cu nume de cod I.V. pentru 150 lei, o punguţă din plastic alb care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej-maronie, conţinând, pe lângă cofeină şi griseofulvin, şi heroină, este probată prin procesul-verbal în care a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire D.D., declaraţia colaboratorului cu identitate protejată I.V., înregistrarea audio - video în mediu ambiental, redată în proces - verbal certificat de procuror, a discuţiilor purtate de inculpată cu colaboratorul I.V. în data de 10 aprilie 2008, când a avut loc şi remiterea dozei de heroină (în timpul deplasării celor doi cu autoturismul condus de colaborator, la întrebarea acestuia „Tu unde ai zis, R., că trebuie să ajungem noi?", răspunsul inculpatei a fost „Io, de la M., să luăm marfa"; după ce inculpata revine în autoturism, relatează cum cel la care fusese o întrebase pentru cine ia, necrezând că sunt pentru ea, care şi-a luat şi „metadoane"; inculpata se interesează dacă numitul I.V. va rămâne să tragă în maşină; la un moment dat, se aude şi cum inculpata spune „drogurile astea"; înainte ca inculpata să coboare din autoturism, îl întreabă pe colaborator dacă să îi lase în pungă, el fiind de acord), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856894 din 21 aprilie 2008. Fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Deşi nu s-a mai reuşit achiziţionarea de droguri, în mod nemijlocit, de la inculpata M.C., pe parcursul procesului penal s-au administrat mai multe probe din coroborarea cărora rezultă, mai presus de orice îndoială, că, în afară de actul material din data de 10 aprilie 2008, inculpata a desfăşurat, în cursul anului 2008, şi alte acte specifice elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv, heroină.

Astfel, la dosar există un proces-verbal de redare a unor convorbiri în mediu ambiental, din care rezultă că inculpata M.C. zisă R. era cunoscută ca o persoană care se ocupă cu traficul de droguri. Astfel, în cadrul unei discuţii purtate în data de 08 aprilie 2008 între I.V. şi numita V.D. zisă A., după ce este criticată o anumită persoană de sex feminin pe care rezultă că interlocutorii o includ în categoria traficanţilor („dă-o în sânge de zdreanţă, că de or fi toţi traficanţii ca ea"), întrebând colaboratorul ce s-ar întâmpla dacă la persoana respectivă s-ar termina „marfa" şi s-ar duce la R., numita A. îşi dă cu părerea în sensul că aceasta nu ar opri datoria, deci, nicidecum nu contestă faptul că la inculpată ar găsi marfa pe care o găseau la persoana respectivă, o traficantă. Ulterior, colaboratorul întreabă dacă e „mai nasoală marfa la R.", A. răspunzând că da.

La dosar există mai multe procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpată (există interlocutori care i se adresează cu apelativele R., R.), care creează unei persoane avertizate cu privire la faptul că inculpata se ocupă cu trafic de droguri, impresia că se discută despre procurarea de droguri, însă, nu toate, datorită precauţiei celor ce discută, întrunesc condiţiile pentru a putea fi avute în vedere pentru pronunţarea unei condamnări. În ceea ce priveşte, însă, convorbirea redată în procesul-verbal de la filele 250-251 ale volumului I dosar urmărire penală, Tribunalul a apreciat că atestă că pentru bărbatul cu care discută inculpata, acesta este o persoană care i-ar putea face rost de droguri. Astfel, după ce interlocutorul se interesează dacă inculpata nu îl poate rezolva cu „treaba aia" despre care au vorbit, inculpata îi răspunde că acest lucru se va întâmpla atunci când va lua şi ea (nu precizează ce), pentru că de două-trei zile nu mai are nimic (rezultă că anterior a avut). Relevant este faptul că, întrebată fiind, ea ce face în această situaţie, inculpata spune că ia „metadoane" în continuu: „Nu mai neică, am luat metadoane, am luat metadoane în continuu". Or, este cunoscut faptul că metadona este un substitut al drogurilor, administrat persoanelor care încearcă să scape de narcodependenţa. Prin urmare, produsele pe care interlocutorul şi le dorea de la inculpată şi de care interlocutorul, cunoscând-o pe inculpată ca şi consumatoare de droguri, credea că inculpata avea nevoie şi pentru ea însăşi, erau drogurile. Rezultă din discuţie că inculpata nu mai are posibilitatea de a consuma droguri pentru că fiica ei o însoţeşte peste tot, pentru a se asigura că aceasta nu consumă.

Audiat fiind la data de 18 septembrie 2008, inculpatul M.Ş.C. a declarat că o cunoaşte pe M.C. zisă R., aceasta fiind atât vânzătoare de heroină la doză, cât şi consumatoare a acestui drog. Ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiei, invocând faptul că s-ar fi aflat sub influenţa drogurilor şi ar fi declarat tot ce îi spune procurorul. Tribunalul nu a avut în vedere, însă, această revenire, în condiţiile în care motivele invocate nu sunt probate, iar audierea inculpatului din data de 18 septembrie 2008 a avut loc în prezenţa unui avocat.

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a apreciat ca probat faptul că vânzarea de heroină din data de 10 aprilie 2008 nu este singurul act de trafic de droguri de mare risc săvârşit de inculpată, situaţie faţă de care se justifică reţinerea în sarcina acesteia a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

Tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Astfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei din municipiul Bucureşti, sector 5 Bucureşti în data de 18 septembrie 2008, în camera inculpatei au fost găsite o fiolă spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică folosită şi o folie din plastic de culoare albastră, învelite în staniol de culoare argintie ce conţine urme de praf de culoare maro. De asemenea, au fost găsite 9 seringi hipodermice nefolosite. Folia de plastic de culoare albastră, seringa hipodermică şi fiola spartă au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858106 din 18 septembrie 2008 concluzionându-se că în seringă, în fiolă şi pe folia în cauză s-a pus în evidenţă heroină (diacetilmorfină), substanţă menţionată în tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000, intrând, prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000). Aspectele rezultând din procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se coroborează cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut că bunurile supuse constatării tehnico-ştiinţifice îi aparţin, ea fiind consumatoare de droguri. Faptul că inculpata era, în perioada efectuării percheziţii domiciliare, consumatoare de droguri de mare risc, rezultă şi din buletinul de analize medicale nr. 2289 din 18 septembrie 2008 aflat la fila 126 al vol. I al dosarului de urmărire penală, în care se precizează că, la testul de narcodependenţă, rezultatul a fost pozitiv pentru morfină şi opiacee. Faptul că inculpata era consumatoare de droguri este atestat şi de inculpatul M.Ş.C., care a declarat că o cunoaşte pe inculpată ca fiind consumatoare de heroină. Tribunalul apreciază că, faţă de materialul probator administrat în cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatei de a fi deţinut la un moment anterior celui al efectuării percheziţiei domiciliare, a unei cantităţi de heroină destinată consumului propriu, fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Tribunalul nu poate reţine ca fiind corectă susţinerea apărătorului ales al inculpatei, exprimată la momentul dezbaterilor, potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru că organele de urmărire penală nu au găsit cantitatea de drog destinată consumului propriu asupra inculpatei, ci doar urme de heroină, ceea ce ar atesta un consum trecut, nu unul viitor, aşa cum ar impune textul de incriminare. Tribunalul apreciază că, pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în modalitatea deţinerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află, încă, în detenţia cantităţii de drog, deci anterior consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantităţi de drog, a cărei destinaţie era consumul propriu, faptul consumării, între timp, a acestei cantităţi de drog, constituind o probă suplimentară că aceasta a fost destinaţia. O altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de a deţine droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracţiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că aceasta a fost voinţa legiuitorului. Dacă s-ar accepta raţionamentul prezentat de apărătorul inculpatei M.C., nu s-ar putea angaja răspunderea penală nici pentru faptele de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare sau cumpărare de droguri de risc pentru consum propriu, dacă nu ar fi descoperite în timpul desfăşurării acestora, înainte de consumarea drogurilor, chiar dacă ar exista probe ale desfăşurării în trecut a acestor activităţi, concluzie pe care o apreciem ca fiind absurdă.

IV. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.Ş.C., instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului de a-i fi procurat, la data de 02 aprilie 2008, pentru 150 lei, 3 doze de heroină colaboratorului cu identitate protejată I.V. din care şi-a oprit o doză drept comision, este probată prin procesul-verbal în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire D.D., declaraţia colaboratorului cu identitate protejată I.V., procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856848 din 04 aprilie 2008.

Deşi nu s-a mai reuşit achiziţionarea de droguri, în mod nemijlocit, de la inculpatul M., pe parcursul procesului penal s-au administrat mai multe probe din coroborarea cărora rezultă, mai presus de orice îndoială, că, în afară de actul material din data de 02 aprilie 2008, inculpatul a desfăşurat, în cursul anului 2008, şi alte acte specifice elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv, heroină.

La dosarul de urmărire penală există şi declaraţia martorului cu identitate protejată M.P. care a menţionat că îl cunoaşte pe numitul F. care se numea F., ca fiind o persoană care vindea heroină la doză, dar consuma şi el (fila 225 vol. II dosar urmărire penală). Martorul şi-a menţinut declaraţia şi în faţa primei instanţe, recunoscându-l pe inculpat din grupul de inculpaţi aflaţi în sală şi declarând că acesta se ocupa cu vânzarea de droguri.

La dosar (fila 434 vol. I dosar urmărire penală) se regăseşte procesul-verbal de redare a unei convorbiri în mediu ambiental purtată de colaboratorul I.V. cu inculpatul M.L., din care rezultă că inculpatul M.L. are cunoştinţă de unde cumpără inculpatul M. (F.F.), droguri (întrebat el de unde a luat – discuţia este evident depre droguri, vorbindu-se despre vânzarea a ceva "la bilă sau la gram", inculpatul M.L. spune "tot de unde ia şi F."), la sugestia colaboratorului de a cumpăra de la F., inculpatul M.L. nearătându-se surprins că acesta ar putea să vândă, limitându-se la a-şi exprima îndoiala că acesta ar fi de acord să le vândă lor.

Tribunalul a apreciat că din convorbirea telefonică redată în procesul-verbal aflat la filele 476-477 ale vol. I dosar urmărire penală rezultă că inculpatul îi mai procurase droguri colaboratorului cu identitate protejată I.V. anterior datei de 02 aprilie 2008 (a se vedea replicile din partea finală a convorbirii). Comparând transcrierea acestei convorbiri cu transcrierea înregistrării în mediu ambiental din 02 aprilie 2008, se ajunge la concluzia că inculpatul M. este cel cu care discuta la telefon colaboratorul în prima parte a înregistrării în mediu ambiental.

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a apreciat ca probat faptul că vânzarea de heroină din data de 02 aprilie 2008 nu este singurul act de trafic de droguri de mare risc săvârşit de inculpat, situaţie faţă de care se justifică reţinerea în sarcina acesteia a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

Tribunalul a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului M. şi sub aspectul deţinerii de droguri de mare risc în vederea consumului, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pentru următoarele motive: cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului din municipiul Bucureşti, sector 2, în noptiera aflată lângă patul unde doarme inculpatul au fost găsite trei doze tip bilă, învelite în folie de plastic de culoare albă, din care una sigilată la un capăt prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, 10 seringi hipodermice cu urme de substanţă, 3 seringi hipoderemice conţinând 10, 14 şi, respectiv, 36 de linii de substanţă transparentă, 3 folii de staniol provenind de la pachet de ţigări, prezentând urme de substanţă, 6 folii de plastic de culoare albă prezentând urme de substanţă şi o fiolă spartă cu urme de substanţă. Aceste bunuri găsite şi ridicate de la inculpat au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, stabilindu-se, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858109 din 18 septembrie 2008, că dozele cântărind 0,39 grame conţineau heroină. De asemenea, pe cele 10 seringi hipodermice, cele 3 folii de staniol şi în fiola de sticlă transparentă spartă, s-a pus în evidenţă heroină.

Faptul că inculpatul este consumator de droguri este recunoscut şi de acesta şi rezultă şi din înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în data de 02 aprilie 2008, inculpatul neprotestând când colaboratorul cu identitate protejată i-a amintit că de câte ori şi-a adus a tras cu el („de câte ori ţi-ai adus, ai tras cu mine"). Şi martorul M.P., menţionat mai sus, a declarat că inculpatul M. era consumator de droguri.

V. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.I.D., tribunalul a reţinut că faptul vânzării de către acesta colaboratorului cu nume de cod F.S., a unei doze 0,58 grame de heroină, pentru suma de 50 lei, în data de 22 aprilie 2008, este probat prin procesul-verbal în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire I.S., declaraţia colaboratorului cu identitate protejată F.S., procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857006 din 05 mai 2008. Faptul vânzării de către numitul M., prin intermediul inculpatului D.I.D., colaboratorului cu nume de cod F.S., a unei punguţe conţinând 0,02 grame de heroină, pentru suma de 200 lei, în data de 23 aprilie 2008, este probat prin procesul-verbal în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire I.S., declaraţia colaboratorului cu identitate protejată F.S., proces - verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857005 din 06 mai 2008. Tribunalul a avut în vedere că adresa unde locuieşte în fapt inculpatul D.I.D. se află, într-adevăr, pe strada A.P. (în fiecare din cele două zile colaboratorul a intrat într-o curte de pe strada A.P.), aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la adresa str. A.P., sector 3, Bucureşti, unde inculpatul a şi fost găsit, precum şi faptul recunoaşterii inculpatului de pe planşa foto de către colaboratorul cu identitate protejată F.S. La dosar există şi declaraţia martorului cu identitate protejată M.P. care a menţionat că numitul B. şi fratele său D. (pe fratele inculpatului îl cheamă D.M.B.), vindeau heroină la doză în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, pe care o cumpărau de la persoanele care cumpărau heroină de la „săgeţile" lui C.L., printre care şi M.L. şi numitul M.

Tribunalul a apreciat că faptele inculpatului D.I.D. expuse mai sus, întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

VI. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului G.I., zis S., tribunalul a reţinut următoarele:

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 18 septembrie 2008 la domiciliul inculpatului din municipiul Bucureşti, sector 3, s-a găsit în camera ce încorporează şi bucătăria, un fragment de folie de plastic arsă, împachetată în staniol (proces-verbal filele 406-408 vol. II dosar urmărire penală). Această folie de plastic, pe care s-au observat urme de materie, a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858105 din 18 septembrie 2008 concluzionând că pe proba înaintată s-a pus în evidenţă heroină (diacetilmorfină), substanţă menţionată în tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000, intrând, prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000). Aspectele rezultând din procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se coroborează cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut că punguţa din material plastic din care a fost găsit un capăt în domiciliul său în data de 18 septembrie 2008, a conţinut heroină, mai exact, o bilă, pe care el a cumpărat-o în data de 15 septembrie 2008 cu 50 de lei de la o persoană din Ferentari pe care nu o mai văzuse până în momentul respectiv, al cărei nume sau poreclă nu îl cunoaşte. Cantitatea respectivă de drog a fost consumată de inculpat, acesta fiind consumator de droguri de mai multe luni de zile. Faptul că inculpatul este consumator de droguri este atestat şi de inculpata G.E.C. care a declarat că îl cunoaşte pe S., despre care la sediul parchetului a aflat că se numeşte G.I., şi că acesta este consumator de droguri şi locuieşte pe strada A.P. din sectorul 3 al municipiului Bucureşti. Tribunalul a apreciat că, faţă de materialul probator administrat în cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatului de a fi deţinut la un moment anterior celui al efectuării percheziţiei domiciliare, a unei cantităţi de heroină destinată consumului propriu, fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Tribunalul nu a reţinut ca fiind corectă susţinerea apărătorului din oficiu al inculpatului, exprimată la momentul dezbaterilor, potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru că organele de urmărire penală nu au găsit cantitatea de drog destinată consumului propriu asupra inculpatului, ci doar urme de heroină pe o folie de plastic, care ar atesta un consum trecut, nu unul viitor, aşa cum ar impune textul de incriminare. Tribunalul a apreciat că, pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în modalitatea deţinerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află, încă, în detenţia cantităţii de drog, deci anterior consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantităţi de drog, a cărei destinaţie era consumul propriu, faptul consumării, între timp, a acestei cantităţi de drog, constituind o probă suplimentară că aceasta a fost destinaţia. O altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de a deţine droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracţiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că aceasta a fost voinţa legiuitorului. Dacă s-ar accepta raţionamentul prezentat de apărătorul inculpatului G.I., nu s-ar putea angaja răspunderea penală nici pentru faptele de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare sau cumpărare de droguri de risc pentru consum propriu, dacă nu ar fi descoperite în timpul desfăşurării acestora, chiar dacă ar exista probe ale desfăşurării în trecut a acestor activităţi, concluzie pe care o apreciem ca fiind absurdă.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii C.L., M.L., M.C., M.Ş.C., D.I.D. şi G.I.

Inculpatul G.I. a solicitat achitarea sa deoarece, în cauză, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată.

Inculpatul C.L., în principal, a solicitat achitarea şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Aceeaşi critică a fost invocată şi de inculpaţii M.L., M.C. şi D.I.

Prin Decizia penală nr. 277/ A din 21 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii C.L., M.L., M.C., M.Ş.C., D.I.D. şi G.I. împotriva sentinţei penale nr. 257 din 30 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 15928/3/2010.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 257 din 30 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rejudecând:

1. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.L. (fiul lui T. şi E.) la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. (fiul M.), la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, astfel că în final inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul execută şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.C. zisă R. (fiica lui C. şi T.) la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 736 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, constatând că a intervenit decesul acestuia.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, la data de 18 septembrie 2008.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.I.D. (fiul lui M. şi E.) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.I., zis S. (fiul lui P. şi L.) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.L., M.C., D.I.D. şi M.L. şi s-a dedus prevenţia, după cum urmează:

Pentru inculpatul C.L., reţinerea de 24 ore, de 19 septembrie 2008 la 20 septembrie 2008, precum şi arestarea preventivă, de la 05 octombrie 2008 la zi.

Pentru inculpaţii M.L., M.C. şi D.I.D., reţinerea de 24 ore, de la 18 septembrie 2008 la 19 septembrie 2008, precum şi arestarea preventivă, de la 05 octombrie 2008 la zi.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.Ş.C. că – în raport de decesul acestuia – se impune încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Criticile inculpaţilor G.I. şi M.C. au fost apreciate de către instanţa de apel ca fiind întemeiate în parte, numai în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, instanţa de apel consideră că pentru a se putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce inculpatul se afla încă în detenţia drogurilor, că este suficient să se probeze că acesta s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantităţi de droguri, a cărei destinaţie era consumul propriu.

Totuşi, această deţinere trebuie să aibă o anumită întindere în timp şi să fie suficient de caracterizată, pentru că în caz contrar s-ar ajunge, indirect, la sancţionarea consumului de droguri – în dezacord cu voinţa legiuitorului – câtă vreme orice consum presupune implicit o deţinere anterioară a drogurilor consumate.

În cauză se reţine că găsirea unui fragment de folie pe care au fost evidenţiate urme de heroină nu poate face dovada, prin ea însăşi, a unei deţineri de droguri în scopul consumului propriu, demonstrând doar un consum anterior, care nu este prevăzut ca infracţiune de legea penală.

Apelul inculpatului D.I.D. a fost apreciat ca fiind fondat numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, fiind redusă pedeapsa de la 7 ani la 4 ani închisoare.

Aceeaşi soluţie a fost adoptată şi în privinţa inculpaţilor C.L. şi M.L., celelalte critici fiind considerate ca neîntemeiate.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T şi inculpaţii C.L., M.L. şi M.C.

Procurorul a criticat Decizia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în sensul greşitei achitări a inculpaţilor G.I. şi M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În susţinerea recursului s-a arătat că în momentul efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului G.I. a fost găsită o folie cu urme de heroină, inculpatul arătând când şi de unde a cumpărat drogurile.

Aceleaşi aspecte au fost evidenţiate şi în ceea ce priveşte pe inculpata M.C.

S-a criticat Decizia şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în sensul că reducerea de către instanţa de apel a pedepselor este nejustificată.

S-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Recurentul inculpat C.L. a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa întrucât probele administrate nu dovedesc vinovăţia sa în raport de infracţiunile prezentate în actul de sesizare al instanţei.

În subsidiar, a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând coborârea pedepsei sub limita stabilită de către instanţa de apel.

Aceeaşi critică a fost invocată şi de inculpatul M.L., solicitând reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În fine, recurenta inculpată M.C. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de droguri în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

A susţinut că în luna martie a oferit o singură doză care a şi fost consumată, însă, în opinia apărării, această oferire nu reprezintă un trafic de droguri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată ca fiind fondat recursul parchetului pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea.

În alin. (2) al aceluiaşi text, se arată că dacă faptele prevăzute în alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

Din conţinutul normei de incriminare se observă că legiuitorul a prevăzut mai multe modalităţi alternative de comitere a faptei, modalităţi care constituie, în acelaşi timp, elementul material al infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată de subiectul activ al acestora şi de scopul pentru care se desfăşoară activităţile interzise. Astfel, dacă în cazul infracţiunii prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000, subiectul activ poate fi orice persoană (inclusiv o persoană dependentă de droguri), în cazul infracţiunii prevăzute în art. 4, subiectul activ nu poate fi decât o persoană dependentă de droguri care desfăşoară activitatea ilicită numai în scopul obţinerii de droguri pentru consumul propriu.

Legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri ca infracţiune distinctă, ci cultivarea, cumpărarea, deţinerea pentru consum propriu.

În cadrul săvârşirii unor astfel de fapte şi implicit stabilirea unei încadrări juridice corecte, organele judiciare trebuie să stabilească dacă respectiva cantitate de drog deţinută ilegal de persoana depistată era destinată consumului propriu, traficului ilicit ori şi consumului şi traficului ilicit de droguri.

Nici pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 2 şi nici a infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, legea nu cere ca activitatea infracţională să se prelungească în timp, ci să se probeze scopul deţinerii de droguri care poate fi pentru consum propriu sau pentru trafic ilicit.

În acelaşi timp, pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc numai în momentul în care acesta deţinea drogul, deci anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu, astfel cum s-a arătat anterior, să se probeze că inculpatul a deţinut drogul în vederea consumului.

Altfel, reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă doar în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce evident excede voinţei legiuitorului.

În cauza dedusă judecăţii, cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu – infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor G.I. şi M.C. – Înalta Curte constată că aceştia au deţinut droguri şi pentru consum propriu, ceea ce atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei M.C., la data de 18 septembrie 2008, în camera inculpatei au fost găsite o fiolă spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică folosită, o folie de plastic de culoare albastră, învelită în staniol de culoare argintie ce conţinea urme de praf de culoare maro.

De asemenea, au fost găsite nouă seringi hipodermice nefolosite.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 septembrie 2008, s-a stabilit că în seringă, în fiolă şi pe folia în cauză au fost evidenţiate urme de heroină.

Procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se coroborează cu declaraţiile inculpatei M.C., care a recunoscut că este consumatoare de droguri.

Totodată, din buletinul de analize medico-legale nr. 2289 din 18 septembrie 2008 (fila 126 volumul 1 dosar urmărire penală) rezultă că la testul de narcodependenţă rezultatul a fost pozitiv.

În fine, şi inculpatul M.Ş. în declaraţiile date a confirmat faptul că inculpata M.C. este consumatoare de droguri.

Aceleaşi aspecte se impun a fi reţinute şi faţă de inculpatul G.I. zis S., vinovăţia acestuia fiind dovedită cu procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpatului care a recunoscut că punguţa din material plastic găsită la domiciliu său în data de 18 septembrie 2008 a conţinut heroină, mai exact o bilă, pe care a cumpărat-o posibil în data de 15 septembrie 2008 cu suma de 50 lei de la o persoană din F., al cărei nume nu îl putea indica.

În raport de elementele de ordin teoretic şi de datele speţei, se constată că interpretarea dată de instanţa de apel – în sensul că este dovedit doar un consum anterior şi că deţinerea, pentru a constitui infracţiune, trebuie să aibă o oarecare întindere în timp – este greşită.

Ca atare, sub acest aspect, recursul declarat de procuror este fondat, urmând a se reţine vinovăţia inculpaţilor M.C. şi G.I. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte critica procurorului sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor se constată că nu este întemeiată.

Sub acest aspect, instanţa de apel a evaluat în mod corespunzător gradul de pericol concret al faptelor comise de fiecare inculpat, întinderea în timp a activităţii lor infracţionale, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor.

Se apreciază că pedepsele, astfel cum au fost stabilite, sunt de natură a atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursurile inculpaţilor C.L., M.L. şi M.C. sunt nefondate, probele administrate în cauză demonstrând, dincolo de orice dubiu, săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia.

Astfel, relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului C.L. sunt declaraţiile celorlalţi inculpaţi care l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana care comercializa droguri şi de la care atât ei cât şi alte persoane îşi procurau droguri.

De asemenea, în declaraţia martorului cu identitate protejată M.P. a arătat că în cursul anului 2008 a vândut heroină în Bucureşti şi că printre persoanele de la care cumpăra heroină se afla şi inculpatul C.L.

Totodată, alţi martori audiaţi în cauză l-au indicat pe inculpatul C.L. ca fiind o persoană care se ocupa cu traficul de droguri.

Nejustificată este şi critica invocată de inculpata M.C. în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în condiţiile în care, din probele administrate rezultă că la data de 10 aprilie 2008, aceasta a vândut colaboratorului cu nume de cod I.V. pentru suma de 150 lei, o punguţă de plastic în care se afla heroină.

Activitatea sa infracţională din 10 aprilie 2008 constituie infracţiunea de trafic de droguri fiind independentă de infracţiunea de consum de droguri arătată anterior.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei – critică invocată de inculpaţii C.L., M.C. şi M.L. – se apreciază că nu se justifică reducerea acesteia sub limita stabilită de instanţa de apel, argumentele fiind expuse, anterior, în cadrul analizării recursului declarat de procuror.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Deciziei penale nr. 277/ A din 21 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa, în parte, Decizia recurată numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor M.C. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., va condamna pe inculpata M.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen., va revoca beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate prin sentinţa penală nr. 1 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, contopind restul neexecutat de 2 ani şi 6 zile cu pedeapsa aplicată, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., va condamna pe inculpatul G.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

O se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Va constata că inculpatul G.I. este arestat în altă cauză.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.L., M.L. şi M.C. împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4), art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 277/ A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte Decizia recurată numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor M.C. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Rejudecând cauza, în aceste limite:

1. În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnă pe inculpata M.C. zisă R. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate prin sentinţa penală nr. 1 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi contopeşte restul neexecutat de 2 ani şi 6 zile (736 zile) închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

2. În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul G.I. zis S. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Constată că inculpatul G.I. este arestat în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.L., M.L. şi M.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor M.L., M.C. şi D.I.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la 9 iunie 2011 şi pentru inculpatul C.L. de la 19 septembrie 2008 la 9 iunie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi C.L. şi M.C. la plata sumei de câte 1100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se suportă din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat M.L. la plata sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.I.D. în sumă de 400 lei şi onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.I., în sumă de 100 lei se plătesc din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1989/2011. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 2379/2011. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs