ICCJ. Decizia nr. 2621/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2621/2011
Dosar nr.153/57/2011
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 1 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva Rezoluţiei nr. 696/P din 18 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca fiind nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu se pot procura dovezi care să demonstreze reaua-credinţă a magistratului în derularea procedurilor în procesul indicat de petent, ce a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 105/II/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarul R.V. a declarat recurs solicitând casarea ei şi pe fond să se dispună începerea urmăririi penale faţă de intimata S.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 au fost aduse modificări C. proc. Pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 1 martie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2634/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
