ICCJ. Decizia nr. 2634/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2634/2011
Dosar nr.1742/114/2008
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, inculpatul I.F., fiul lui E. şi I., născut în municipiul Focşani, necăsătorit (divorţat) are doi copii minori, administrator la SC O.M. 2004 SRL Buzău, recidivist, cu ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti, sector 2, B-dul B., şi f.f.l. în Focşani, str. Ş.M., judeţul Vrancea, a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., şi la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de a emite un C.E.C. cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea Cecului nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul I.F., se afla în executarea mandatului din 24 octombrie 2007 emis de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Soluţionând şi latura civilă a cauzei inculpatul I.F. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.M. 2004 SRL Buzău la plata sumelor de 23.447,93 RON, către partea civilă SC P. SRL Bucureşti, cu sediul în str. C., sector 3; către partea civilă SC A.C. SRL Buzău, cu sediul în str. N.T., la plata sumei de 15.02086 RON şi la plata sumei de 199.857,77 RON către partea civilă SC E.E. SRL Bucureşti, cu sediul în str. C.V., - cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că SC O.M. 2004 SRL Buzău se află în stare de lichidare.
De asemenea, au fost desfiinţate filele C.E.C. seria - a, b, c şi respectiv seria d.
În fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariu pentru apărătorul din oficiu şi s-a dispus comunicarea sentinţei penale la O.R.C. Buzău.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, că la data de 22 septembrie 2006 administratorul SC P. SRL Bucureşti - G.P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului I.F., administratorul SC O.M. 2004 SRL Buzău, pentru a fi cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, deoarece în schimbul mărfii livrate a primit filele C.E.C. seria BA 313 nr. a şi b care au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsă disponibil şi ca atare, a suferit un prejudiciu în sumă de 23.447,93 RON.
De asemenea la rândul său, C.A., administrator al SC A.C. SRL Buzău, a declarat la data de 3 octombrie 2006 că a fost înşelat de inculpatul I.F. cu suma de 15.020,86 RON pentru încasarea căreia a primit fila C.E.C. seria c pe care banca a refuzat-o la decontare din acest motiv, sumă pentru care se constituie parte civilă.
În fine, la data de 26 ianuarie 2007, numita C.E., în calitate de administrator al SC E.E. SRL Bucureşti, a formulat plângere penală împotriva aceluiaşi inculpat solicitând cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât i-a livrat marfă în valoare de 200.241,03 RON pentru care a primit de la inculpat fila C.E.C. seria d, filă refuzată la plată de bancă pentru lipsă de disponibil şi ca atare se constituie parte civilă cu suma de 199.857,77 RON debit rămas neacoperit după returnarea filei C.E.C. de către L.B.
S-a constatat un prejudiciu total celor 3 firme înşelate în valoare de circa 233.621,13 RON.
În urma cercetărilor penale a rezultat că la data de 1 august 2006 B.T. a încunoştiinţat I.P.J. Buzău - S.I.F. că SC O.M. 2004 SRL Buzău, a intrat la 28 iulie 2006 în C.I.P., cu fila C.E.C. seria b.
De asemenea, la data de 4 august 2006 B.T. a sesizat din nou că pe 31 iulie 2006 aceeaşi societate administrată de inculpat a intrat în incidenţă de plată cu fila CEC seria a, iar la 13 octombrie 2006 B.T. a sesizat că aceeaşi societatea a intrat în C.I.P. la 11 octombrie 2006 cu fila C.E.C. seria c.
Toate cele trei situaţii au constituit incidente majore în sensul că CEC-ul refuzat din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare.
În derularea situaţiei de fapt s-a reţinut că inculpatul I.F. a preluat SC O.M. 2004 SRL, devenind la data de 13 aprilie 2006 asociat unic al firmei care avea sediul declarat la adresa din Buzău, str. C., în baza unui contract de comodat cu vechiul administrator B.O.
La data de 25 mai 2006 societatea inculpatului a încheiat cu SC E.E. SRL Bucureşti contractul nr. x prin care societatea s-a angajat să cumpere diferite materiale, produse, menţionându-se că instrumentele de plată acceptate sunt filele CEC.
Societate E.E. SRL Bucureşti a vândut inculpatului I.F. pe bază de factură mărfuri în valoare totală de 200.241,03 RON dar în calitate de beneficiar nu a achitat-o.
În această situaţie furnizorul SC E.E. SRL Bucureşti a completat fila CEC. cu suma datorată de SC O.M. 2004 SRL la care inculpatul era asociat unic şi a introdus-o la banca L.B. la 14 iulie 2006 dar a fost refuzată din lipsă de disponibil.
La data de 28 iunie 2006 inculpatul I.F. a luat legătura cu numitul G.P. să-l ajute cu "ceva cherestea". Acesta a fost de acord şi i-a facturat inculpatului cherestea în valoare de 11.992,5 RON, pentru care a primit fila CEC semnată şi ştampilată în prezenţa inculpatului.
A mai fost efectuată o livrare de cherestea către inculpat a doua zi pe bază de factură în valoare de 6.705 RON, marfă în schimbul căreia SC P. SRL Bucureşti a primit fila CEC cu termen de introducere în bancă la 31 iulie 2006.
Filele CEC eliberate de inculpat au fost refuzate la bancă pe motiv de lipsa totală de disponibil.
Ulterior, la 17 iulie 2006 inculpatul I.F. a luat legătura din nou cu G.P. rugându-l să-i elibereze 15 paleţi cu cărămidă.
Acesta din urmă îi furnizează marfa pe bază de factură în valoare de 4705,43 RON pe care inculpatul s-a angajat că o va achita în numerar, lucru care nu s-a mai realizat.
Prejudiciul total suferit de partea civilă SC P. SRL Bucureşti a fost de 23.447,93 RON.
S-a mai stabilit că la data de 28 august 2006 partea vătămată C.A., în calitate de administrator a SC A.C. SRL Buzău a livrat societăţii administrate de inculpatul I.F. marfă în valoare de 15.020,86 RON pentru plata căreia a primit fila CEC semnată şi ştampilată în alb pentru a fi introdusă în bancă în termen de 14 zile de la facturare, în cazul în care produsele nu vor fi achitate în alt mod.
Inculpatul nu a respectat termenul convenit motiv pentru care partea vătămată a completat şi introdus în bancă fila CEC care i-a fost refuzată la plata din lipsă de disponibil.
Instanţa de fond a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, care a avut consecinţe deosebit de grave şi cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. şi cea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea cecului nr. 59/1934, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpatul I.F., invocându-se motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de către parchet se susţine că în mod greşit prima instanţă a reţinut dispoziţiile privind recidiva în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este amenda de la 5.000 RON la 100.000 RON alternativă cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.
Ca atare, pentru a se reţine starea de recidivă prevăzută de art. 37 C. pen., cel de al doilea termen al recidivei trebuia să fie pedeapsa închisorii mai mare de 1 an condiţie care nu a fost îndeplinită.
Cea de a doua critică invocată de parchet se referă la faptul că prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pentru infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., iar după aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 alin. (2) C. pen., prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 6 ani, independent de cele două pedepse principale aplicate.
O altă critică, se referă la faptul că au fost încălcate prevederile legale privind conţinutul pedepselor accesorii deoarece instanţa de fond a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile în care se interzice de drept numai exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen., aşa încât nu se impunea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Parchetul mai susţine că instanţa reţinând la încadrarea juridică a faptelor dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., nu a dat eficienţă prevederilor legale referitoare la pedeapsa în caz de recidivă şi la efectele liberării condiţionate, faţă de condamnările anterioare stabilite prin Sentinţa penală nr. 1966/2002 a Judecătoriei Galaţi, Sentinţa penală nr. 479/2004 a Judecătoriei Târgovişte şi Sentinţa penală nr. 164/1999 a Tribunalului Buzău, aşa încât prin contopirea pedepselor stabilite prin respectivele hotărâri a rezultat pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1266 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Instanţa nu a aplicat prevederile art. 39 C. pen. şi nici pe cele prevăzute de art. 61 alin. (2) C. pen., conform cărora revocarea liberării condiţionate se dispune obligatoriu când s-a comis o infracţiune prin care s-a produs consecinţe deosebit de grave aşa cum este în cazul de faţă.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond pronunţarea unei decizii în sensul celor invocate.
Apelantul-inculpat I.F., deşi a fost citat la toate adresele indicate, nu s-a înfăţişat la judecarea apelului.
Apărătorul din oficiu desemnat de instanţă a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi de inculpatul I.F., domiciliat în Bucureşti, sector 2, Bd. B., str. Ş.M., judeţul Vrancea, împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 25 februarie 2009 a Tribunalului Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi în consecinţă:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente de 12 ani închisoare şi respectiv, 6 luni închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru infracţiunea de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea cecului) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin înlăturarea stării de recidivă) şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului I.F. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Conform art. 61 alin. (2) C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 330 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 705 din 21 martie 2007 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1516 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar în baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit acest rest cu pedeapsa la care a fost condamnat prin Decizia penală de faţă, în final, inculpatul va executa conform art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Au fost limitate pedepsele accesorii la dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
A fost dispusă plata sumei de 200 RON onorariu avocat din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie - instanţa de prim control judiciar a apreciat corect reţinută situaţia de fapt de către instanţa de fond, ca şi vinovăţia inculpatului.
S-a apreciat ca fiind greşit reţinută starea de recidivă, nefiind îndeplinită una dintre condiţii, respectiv al doilea termen al recidivei care prevede că pedeapsa pentru noua infracţiune a fost sancţionată cu închisoare mai mare de 1 an. De asemenea, s-a apreciat că în mod greşit i-au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), încălcându-se art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, s-a considerat nelegală hotărârea primei instanţe sub aspectul neaplicării obligatorii în cauză a dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. pen.
Cu privire la pedepsele aplicate s-a apreciat că acestea au fost judicios individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.F., solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât la data emiterii CEC-urilor beneficiarii aveau cunoştinţă că nu are disponibil în cont, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate, urmând să se aibă în vedere că prejudiciul a fost acoperit faţă de SC A.&C. SRL, intenţionând să fie achitat şi faţă de celelalte persoane prejudiciate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare invocate de acesta, art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în mod corect s-a reţinut că în calitate de administrator al SC O.M. SRL 2004 S.R.L. Buzău, în perioada iunie - august 2006, a achiziţionat de la trei agenţi economici produse în valoare de 233.621,13 RON, pentru plata cărora a eliberat 4 file CEC semnate şi ştampilate în alb care în momentul introducerii la decontare au fost refuzate de bănci pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, prejudiciul SC P. SRL Bucureşti, SC A.&C. SRL Buzău şi SC E.E. SRL Bucureşti.
Susţinerile recurentului inculpat în sensul că beneficiara CEC-urilor ar fi avut cunoştinţă de lipsa de disponibil la momentul emiterii acestora sunt lipsite de suport probator.
Astfel, martora C.E., administratora societăţii SC E.E. SRL în declaraţia dată în faţa instanţei de fond arată în mod expres "niciodată nu am discutat cu inculpat situaţia lui financiară dacă are sau nu disponibil în cont, în nici un moment /../ La momentul comenzii /../ nu ne-am pus întrebarea dacă are sau nu disponibil şi i-am eliberat marfa 1. Acelaşi aspect este confirmat şi de martorul G.P., administratorul societăţii comerciale P. Bucureşti, motiv pentru care solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este nefondată.
Inculpatul I.F. cunoştea din momentul eliberării filelor CEC că nu are provizia necesară, iar rezultatul faptelor sale a fost obţinerea pentru sine a unui folos material injust, prin producerea unui prejudiciu material părţii vătămate.
Intenţia inculpatului când a concesionat SC O.M. a fost clară în ceea ce priveşte faptele pe care urma să le desfăşoare.
Marfa achiziţionată nu a fost evidenţiată în contabilitate, produsele au fost vândute imediat, iar banii încasaţi n-au fost utilizaţi pentru achitarea furnizorilor, ci pentru nevoile personale ale inculpatului (acest fapt fiind dealtfel recunoscute de inculpat), fapt ce demonstrează intenţia inculpatului de a înşela partea vătămată.
Mai mult, acesta nu a rulat prin conturi sumele de care ar fi avut nevoie pentru decontarea CEC-urilor, conform adreselor de la B.T. şi L.B.
Examinând hotărârea recurată şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., aceasta este legală şi temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată în funcţie de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, având în vedere modul de săvârşire a faptelor, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciului, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului - (este cunoscut cu antecedente penale, din cazierul acestuia rezultă că are nenumărate sentinţe penale de condamnare pentru înşelăciune, evaziune fiscală, fals, fapt ce demonstrează o specializare a sa în săvârşirea acestui gen de infracţiuni, cât şi persistenţa în conduita infracţională) nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reţinerea circumstanţelor atenuante reprezintă o facultate a instanţei de judecată şi nu o obligaţie din partea acesteia. Aplicarea acestora se face prin raportare la circumstanţele săvârşirii faptei şi la persoana inculpatului. Or, inculpatul începând cu anul 1997 şi până în 2005 a avut numeroase condamnări pentru infracţiuni de înşelăciune, pedepsele aplicate fiind până la limita de 4 ani închisoare, fapt care nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
Astfel, pedeapsa de 12 ani închisoare apare ca fiind just individualizată, fiind de natură să asigure scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Fapta inculpatului este gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va avea în vedere că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme (anterior a beneficiat de pedepse într-un cuantum redus pentru acelaşi gen de fapte şi nu a dat dovezi de îndreptare) care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără .. persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept".
Faţă de cele reţinute, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2621/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2671/2011. Penal → |
|---|
