ICCJ. Decizia nr. 2619/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2619/2011

Dosar nr.1004/100/2010

Şedinţa publică din 29 iunie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 409 din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş;

b) va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi justifica eventualele modificări privind locul de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (4) C. pen., supravegherea obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului se va exercita de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.I. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi respectiv, a sumei de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 1207,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părţii vătămate C.I.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.A.J. Maramureş a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate C.I., precum şi a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv o bucată de platband din oţel, în lungime de 128 cm, lăţime 4,4 cm, grosime 0,65 cm, consemnat la în registrul de corpuri delicte al instanţei.

A fost condamnat inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de port nelegal de cuţit, prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.M. Sighetu Marmaţiei a sumei de 2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate H.V., precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către partea civilă S.A.J. Maramureş a sumei de 352,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate H.V., precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.I. a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv un cuţit în lungime de 36 cm, din care lama în lungime de 22 cm, consemnat în registrul de corpuri delicte al instanţei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.I. la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G. la plata către partea civilă C.I. a sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

La data de 03 decembrie 2007, în jurul orei 20⁰⁰, inculpatul C.I. se afla în barul situat în centrul comunei S., judeţul Maramureş, iar la un moment dat, pe fondul unor conflicte anterioare, a început să îl agreseze pe H.V. care se afla la o altă masă în local.

Din declaraţiile martorilor C.G. şi C.I.M. a rezultat că inculpatul C.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele şi pumnii părţii vătămate H.V. şi a provocat scandal, răsturnând scaune şi mese din local şi spărgând geamul de la o vitrină frigorifică. În acest context, persoanele care se aflau în local au ieşit afară speriate, iar partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I.

Inculpatul C.I. a urmărit-o pe partea vătămată H.V. în curtea casei martorului menţionat şi, potrivit declaraţiei acestuia din urmă, a continuat să îi aplice părţii vătămate care era căzută la pământ, lovituri cu pumnii şi picioarele, fiind oprit de martorul H.I.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 18 februarie 2008 întocmit de C.M.-L. Sighetu Marmaţiei, partea vătămată H.V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

La aceeaşi dată, după ce a părăsit curtea martorului H.I., inculpatul C.I. s-a deplasat spre domiciliul său, fiind însoţit de martorul G.I., iar ulterior a revenit singur în centrul comunei S., la un magazin alimentar.

Din declaraţiile martorilor G.I. şi A.V. a rezultat că inculpatul C.I. a consumat o sticlă cu bere la magazinul alimentar, iar la un moment dat a scos un cuţit de bucătărie, pe care i l-a arătat martorei şi i-a cerut "să îi aducă berea mai repede".

La scurt timp, potrivit propriilor sale susţineri, inculpatul C.I. s-a îndreptat spre locuinţa martorului H.I. pentru a vedea ce s-a întâmplat cu partea vătămată H.V. pe care o agresase anterior, iar la un moment dat a trecut pe lângă curtea inculpatului C.G. care se afla în dreptul porţii.

Din declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului a rezultat că inculpatul C.I. a aruncat cu o sticlă înspre inculpatul C.G. şi s-a îndreptat spre acesta având în mână un cuţit. Inculpatul C.G. a strigat la acel moment "săriţi că mă omoară" şi s-a retras în curtea sa şi, potrivit propriilor susţineri, a luat o bucată de platband metalic pentru a se apăra.

Inculpatul C.G. a recunoscut că a luat acel platband din interiorul curţii sale, de la o distanţă de aproximativ 3,5 metri de poarta de acces şi a revenit în pragul porţii, unde i-a aplicat lui C.I. o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia acesta a căzut la pământ.

Aspectele privind aruncarea unei sticle de către C.I., precum şi atitudinea ameninţătoare a acestuia de a se îndrepta spre C.G., având în mână un cuţit, sunt confirmate de menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, fiind găsite mai multe cioburi de sticlă lângă poartă şi un cuţit şi prin declaraţiile martorilor H.A. şi G.I., care au precizat că l-au auzit pe inculpatul C.G. strigând "săriţi că mă omoară". De altfel, martorul G.I. a fost cel care la scurt timp s-a îndreptat spre locuinţa inculpatului C.G., unde l-a văzut pe C.I. căzut în faţa porţii şi a încercat să îi acorde primul ajutor.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul C.I. a avut asupra sa un cuţit cu care l-a ameninţat pe inculpatul C.G. este confirmată de reacţia acestuia din urmă, respectiv strigătul de ajutor pe care martorii declară că l-au auzit, cât şi de menţiunile procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, potrivit cărora pe trotuarul din faţa porţii de acces, la o distanţă de aproximativ 50 cm de victimă, a fost găsit un cuţit cu mâner din lemn şi lama în lungime de 22 cm.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 29 ianuarie 2010 întocmit de S.M.-L. Judeţean Baia Mare s-a concluzionat că numitul C.I. a prezentat la internare diagnosticul "TCCA; fractură deschisă fronto-parietală; stare comatoasă", leziuni care ulterior au suferit complicaţii şi care au pus în primejdie viaţa acestuia. S-a arătat, de asemenea, că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi au determinat o invaliditate permanentă de 10 %.

În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului C.G., constând în aceea că la data de 03 decembrie 2007, în loc public, i-a aplicat părţii vătămate C.I. o lovitură în cap cu o bucată de platband metalic (foaie de arc), cauzându-i acestuia leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La încadrarea juridică a faptei săvârşite instanţa a avut în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lăţime de 4,4 cm şi grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părţii vătămate şi cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura şi gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto-parieto-temporal, care în urma intervenţiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanţă osoasă în zona afectată.

Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate şi de zona vizată de inculpat, instanţa a reţinut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părţii vătămate şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârşită sub aspectul laturii subiective în forma intenţiei indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Inculpatul C.G. a susţinut pe tot parcursul procesului că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale privind legitima apărare, întrucât C.I. avea un cuţit asupra sa şi a pătruns în curtea casei sale, situaţie în care s-a aflat în faţa unui atac material, imediat, direct şi injust. Totodată, inculpatul a susţinut că partea vătămată C.I. este cunoscut ca fiind o persoană foarte agresivă, aspect care i-a determinat convingerea că acesta va încerca să îl omoare cu cuţitul pe care îl avea asupra sa.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a stabilit că susţinerile inculpatului, privind faptul că s-a aflat în legitimă apărare, sunt nefondate.

Astfel, din chiar declaraţia inculpatului C.G. a rezultat că în timp ce se afla în faţa porţii de acces în curte, l-a observat pe C.I. pe drum, iar acesta din urmă a aruncat cu o sticlă spre inculpat şi s-a îndreptat spre el ameninţător, având asupra sa un cuţit. Inculpatul C.G. a arătat că, la acel moment, a intrat în curtea sa şi de lângă un cauciuc situat la o distanţă de aproximativ 3,5 metri de poartă a luat bucata de platband, a revenit în poartă şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona capului.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că inculpatul C.G. nu s-a aflat în faţa unui atac iminent, cerinţă impusă de art. 44 C. pen., intervalul de timp fizic necesar pentru a parcurge distanţa de 3,5 metri până la locul unde se afla platband-ul şi apoi de a reveni în faţa porţii fiind suficient de mare pentru a-i oferi posibilitatea unei alte reacţii sau mijloc de apărare. Potrivit planşei foto anexă la procesul-verbal de cercetare la faţa locului, atât poarta cât şi gardul curţii inculpatului sunt compacte, din tablă, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în curte sau în casă şi de a evita declanşarea unui potenţial atac din partea lui C.I.

De asemenea, probele administrate în cauză au infirmat varianta pătrunderii lui C.I. în curtea casei inculpatului C.G., acesta precizând prin declaraţiile date că a revenit în pragul porţii şi apoi a aplicat lovitura, aspect confirmat şi de locul în care partea vătămată a căzut, respectiv la o distanţă de aproximativ 50 cm în afara curţii, pe trotuar.

În consecinţă, instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv inculpatul C.G. nu a săvârşit fapta pentru a înlătura un atac iminent sau pentru a respinge pătrunderea părţii vătămate în curtea sa. Chiar dacă dispoziţiile legale menţionate nu impun făptuitorului ca săvârşirea infracţiunii să fie singurul mijloc de înlăturare a atacului, instanţa reţine că în prezenţa unor alternative care în mod rezonabil pot conduce la un asemenea rezultat, starea de legitimă apărare nu mai poate fi invocată, ipoteză prezentă şi în cauza de faţă.

Cu toate acestea însă, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului C.G. circumstanţa atenuantă legală a provocării din partea victimei, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări la momentul săvârşirii faptei din cauza comportamentului lui C.I.

Instanţa a avut în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată C.I. este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată în chiar prezenta cauză subliniind acest aspect.

În aceste condiţii, acţiunile părţi vătămate C.I. de a arunca o sticlă în direcţia inculpatului C.G. şi de a se apropia ameninţător de acesta, având asupra sa un cuţit, coroborate cu aspectele ce ţin de vârsta şi starea fizică şi psihică a inculpatului i-au determinat acestuia în mod indiscutabil o puternică stare de tulburare şi temere, stare care a alterat procesul cognitiv de formare a voinţei şi l-au determinat să comită infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

În consecinţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a apreciat proporţionalitatea culpei inculpatului C.G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere şi la stabilirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia.

De asemenea, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului C.G. şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constatând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită corespunzătoare anterior şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că partea vătămată C.I. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului C.G. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, intervenţii chirurgicale, medicamente, alimentaţie specială, îngrijire şi transport; a sumei de 25.000 RON, reprezentând contravaloarea unei intervenţii chirurgicale estetico-reparatorii, precum şi a sumei de 40.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

Potrivit actelor medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C.I. a fost internat în spital în perioada 04 decembrie - 14 decembrie 2007, iar leziunile traumatice pe care le-a suferit au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale şi intervenţii chirurgicale. Din declaraţiile martorilor H.I. şi R.R. a rezultat că în perioada convalescenţei, partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri, medicamente şi alimentaţie specială, precum şi tratamente recuperatorii la o unitate medicală, suma globală cheltuită de aceasta situându-se la nivelul de 10.000 RON.

În ceea ce priveşte suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenţii chirurgicale estetico-reparatorii, instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea intervenţii sau măcar costul probabil al acesteia, situaţie în care nu se poate reţine un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare.

Referitor la daunele morale solicitate, reţinând că în raport de natura şi gravitatea faptei săvârşite, părţii vătămate C.I. i-au fost provocate suferinţe fizice şi psihice, dar având în vedere şi împrejurările concrete ale comiterii infracţiunii, precum şi aspectele ce ţin de condiţiile socio-economice ale ambelor părţi, instanţa a apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparaţie suficientă şi echitabilă a acestor daune.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. şi reţinând o proporţionalitate a culpei inculpatului în producerea prejudiciului de 60%, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanţa l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi respectiv a sumei de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi în considerarea aceleiaşi proporţionalităţi a culpei, instanţa a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 1.207,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părţii vătămate C.I.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, în baza aceloraşi considerente, instanţa a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.A.J. Maramureş a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate C.I., precum şi a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului C.I., în raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că faptele acestuia, constând în aceea că la data de 03 decembrie 2007, în timp ce se afla în bufetul din centrul comunei S., judeţul Maramureş şi în contextul în care îl agresa pe numitul H.V., a provocat scandal public, răsturnând mese şi scaune, spărgând geamul unei vitrine frigorifice şi determinând o puternică stare de temere persoanelor prezente, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 03 decembrie 2007, a ameninţat cu un cuţit pe martora G.I., în timp ce se afla într-un magazin alimentar din comuna S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port nelegal de cuţit, prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa a constatat că la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2010 a intervenit împăcarea părţilor, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în agresarea părţii vătămate H.V. de către inculpatul C.I., în timp ce se afla în curtea martorilor H.I. şi O.C., loc apreciat ca fiind public prin prisma dispoziţiilor art. 152 lit. c) şi e) C. pen. prin actul de sesizare, instanţa a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză a rezultat că după agresiunea suferită iniţial în bufetul din localitate, partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I., fiind urmărit de inculpatul C.I. Din declaraţiile martorilor H.I. şi O.C. a rezultat că au auzit gălăgie în curte, iar când au ieşit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată şi i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat.

În aceste condiţii, având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra părţii vătămate şi urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului, spaţiu care în mod evident nu este în mod obişnuit accesibil publicului, este neîntemeiată concluzia că fapta a fost săvârşită cu intenţia să fie auzită sau că făptuitorul şi-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului, conform art. 152 lit. c), e) C. pen.

Câtă vreme inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi imediat după agresiunea din bar l-a urmărit pe H.V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca fondată presupunerea că acesta a avut intenţia ca fapta sa să fie auzită de public sau adusă la cunoştinţa acestuia în alt mod, lipsind astfel una din condiţiile esenţiale ale laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi linişti publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H.V.

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi inculpaţii C.G. şi C.I.

Prin motivele scrise şi orale, parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi, judecând în fond cauza, a se dispune condamnarea inculpatului C.I. cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi, totodată, majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.I. pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, faţă de pericolul social ridicat al faptelor şi al făptuitorului.

Prin apelul promovat, inculpatul C.G. a solicitat desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi, în principal, sub aspectul laturii penale a cauzei, a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. e) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (2) şi 44 alin. (2¹) C. pen., întrucât s-a aflat în legitimă apărare faţă de atacul declanşat împotriva sa de către inculpatul C.I. Pe cale de consecinţă, sub aspectul laturii civile, a apreciat că se impune respingerea cererii de dezdăunare formulată de partea civilă C.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 RON. În subsidiar, inculpatul C.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu s-a comis în loc public, pe trotuarul din faţa locuinţei inculpatului C., ci în curtea imobilului în care domiciliază acesta.

Mai mult, dacă se va trece peste soluţia de achitare impusă de reţinerea art. 44 C. pen., a apreciat că obligatoriu trebuie reţinută comiterea infracţiunii în stare de provocare de către inculpatul C.G., ca efect al ameninţării acestuia, cu cuţitul de către inculpatul C.I., ceea ce a provocat o stare de puternică tulburare, sub imperiul căreia i-a aplicat lovitura cu platbanda în regiunea capului. A apreciat că trebuie reţinute în continuare prevederile art. 74 C. pen., cărora să li se dea o mai mare eficienţă conform art. 76 C. pen., cu consecinţa reducerii substanţiale a pedepsei aplicate şi menţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., vizând suspendarea sub supraveghere a sancţiunii de executat.

Sub aspectul laturii civile, a considerat că probele dosarului impun stabilirea unui procent de culpă de 60% în sarcina inculpatului C.I. şi de doar 40% în ce-l priveşte pe inculpatul C.G.. A considerat că daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G. în favoarea inculpatului C.I. sunt nedovedite. Sub aspectul daunelor morale, a considerat că se impune reducerea acestora proporţional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi, trebuind totodată recalculate în funcţie de acest criteriu şi daunele materiale acordate celorlalte părţi civile respectiv S.A.J. Maramureş şi S.M. Sighetu Marmaţiei.

Prin motivele scrise şi orale, inculpatul C.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate şi desfiinţarea soluţiei instanţei de fond sub aspect penal şi sub aspect civil, învederând că are o dublă calitate, atât de inculpat cât şi de parte civilă.

Ca inculpat, a cerut reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că trebuie reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante vizate de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., cărora să li se dea eficienţă cuvenită şi reglementată în art. 76 lit. d) C. pen., întrucât nu posedă antecedente penale, iar la data incidentului se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H.V. nu s-a constituit parte civilă. În privinţa infracţiunii de port nelegal de cuţit prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a cerut a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi reducerea pedepsei conform art. 76 lit. e) C. pen. cu consecinţa condamnării sale la pedeapsa amenzii, învederând că obiectul tăietor-înţepător (cuţitul) purtat asupra sa, nu l-a folosit nici împotriva inculpatului C.G. şi nici împotriva părţii vătămate H.V.

În calitate de parte civilă, a solicitat înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., vizând circumstanţa atenuantă legală a provocării, eronat reţinută de Tribunalul Maramureş în favoarea inculpatului C.G., cu menţinerea însă a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a solicitat în urma înlăturării art. 73 lit. b) C. pen., reţinut în favoarea inculpatului C.G. de către tribunal, obligarea acestuia la plata unor daune morale în sumă de 40.000 RON şi 40.000 RON cu titlu de daune materiale conform constituirii de parte civilă depusă la dosarul instanţei de fond (cheltuieli cu supraalimentaţia, tratamente medicale de recuperare, medicamente, îngrijire la domiciliu, transport la unităţile sanitare, beneficiu nerealizat ca urmare a incapacităţii de muncă, contravaloarea unei intervenţii chirurgicale estetico-reparatorii pentru restabilirea aspectului fizic).

Prin Decizia penală nr. 70/A/2011 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror şi inculpaţii C.G. şi C.I.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu se poate reţine legitima apărare deoarece inculpatul C.G. a avut timpul necesar înarmării cu platbanda metalică şi deplasării apoi către victima C.I., situaţie în care atacul nu mai era iminent. Reacţia violentă a inculpatului C. s-a produs totuşi pe fondul unei puternice emoţii determinate de aruncarea în direcţia sa cu o sticlă şi ameninţarea simultană cu un cuţit de către partea vătămată-inculpat C.I. De precizat că, la momentul în care inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu platbanda în capul părţii vătămate C.I., acţiunea violentă a acesteia încetase, astfel că nu poate fi reţinută legitima apărare, deoarece atacul nu era actual sau iminent şi, în consecinţă, apărarea nu mai era necesară pentru înlăturarea atacului.

Pentru existenţa legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită şi condiţia înscrisă în art. 44 alin. (2) C. pen., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Lipsa gravităţii pericolului nu poate legitima o intervenţie de duritate extremă, care să pună în primejdie viaţa agresorului. Într-un asemenea caz, se apreciază dacă sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În speţă, nu se poate reţine existenţa legitimei apărări în legătură cu săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, în cazul când acţiunea victimei a constat doar în ameninţarea verbală, neurmată de punerea în practică a utilizării cuţitului, a aruncării unei sticle goale în curtea inculpatului C., victima neintrând în incinta acesteia, deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului C.

Chiar inculpatul C.G. în declaraţia de la dosar urmărire penală recunoaşte că a luat acea bucată metalică de platbandă din interiorul curţii sale, de la o distanţă de 3,5 m de poarta de acces şi a revenit în pragul acesteia, unde i-a aplicat victimei C.I. o lovitură în zona capului, în urma căreia acesta a căzut la pământ.

Or, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condiţiile referitoare la atac şi nici cele vizând apărarea inculpatului C.

Astfel, după cum rezultă din situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul C.G. i-a aplicat o lovitură cu platbanda în capul coinculpatului C.I., nu exista un atac actual sau iminent din partea acestuia, astfel că între activitatea inculpatului C.I. de a arunca cu o sticlă înspre inculpatul C.G., în timp ce avea în mână un cuţit, pe care însă nu l-a utilizat, creând însă o puternică temere în psihicul inculpatului C.G., persoană în vârstă şi bolnavă şi riposta acestuia, s-a scurs un interval de timp, existând posibilitatea înlăturării atacului prin alte mijloace, nu prin comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere.

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.) ori într-o altă infracţiune, este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit infracţiunea.

În cazul infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că potrivit planşei foto anexă la procesul-verbal de cercetare la faţa locului, atât poarta cât şi gardul curţii inculpatului C. sunt din tablă, compacte, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în interiorul acesteia sau în casă, având astfel posibilitatea evitării unui potenţial atac din partea lui C.I.

Apărarea inculpatului C.G. în sensul că l-a agresat pe inculpatul C.I., datorită faptului că acesta a pătruns în curtea locuinţei sale, după care inculpatul C. a revenit în pragul porţii, va fi înlăturată, prin conţinutul procesului-verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că victima a căzut, la o distanţă de 50 cm în afara curţii, pe trotuar.

Aşa fiind, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 C. pen. ale legitimei apărări, deoarece inculpatul C. nu a comis fapta pentru a înlătura un atac iminent exercitat asupra sa sau pentru a respinge pătrunderea părţii vătămate în curtea sa.

Cât priveşte al doilea motiv de apel, vizând schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă în loc public şi acordarea unui efect mai larg circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi circumstanţelor atenuante facultative vizate de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., sunt de remarcat următoarele.

În mod judicios, Tribunalul Maramureş a stabilit că fapta inculpatului C.G. constituie tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., fiind comisă în public, pe trotuarul din faţa casei apelantului C. Curtea, în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, a stabilit că fapta a fost săvârşită de inculpatul C. în public, ceea ce va conduce la menţinerea agravantei prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., evidenţiind că locul unde a fost comisă fapta, este prin natura şi destinaţia lui accesibil publicului, chiar dacă la momentul respectiv nu se afla nicio altă persoană înafara inculpatului şi victimei şi se circumscrie accepţiunii noţiunii în public prevăzută în art. 152 lit. a) C. pen.

Probele administrate şi anume declaraţiile victimei C.I., fotografiile judiciare de la cercetarea la faţa locului au ilustrat din punct de vedere topografic trotuarul, respectiv strada, ca loc de comitere al faptei, de unde a rezultat natura şi destinaţia acesteia, ca fiind un spaţiu de trecere, deschis, ceea ce permite accesul oricărei persoane.

Locul unde a fost agresată victima C.I. de către inculpatul C.G., strada, trotuarul din faţa locuinţei acestuia, chiar prin definiţia ei, evidenţiază accesibilitatea publicului, care nu poate fi restrânsă numai la persoanele ce locuiesc în zonă, atâta timp cât locul respectiv este deschis, existând permanent posibilitatea trecerii oricărei persoane, deci a unei publicităţi virtuale, strada având tocmai această destinaţie de trecere dintr-o zonă în alta, nefiind necesară dovada prezenţei efective a unor persoane la momentul săvârşirii faptei de către inculpat.

Astfel, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că fapta inculpatului C.G. a fost săvârşită în public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 152 lit. a) C. pen., ceea ce atrage incidenţa agravantei prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., încadrarea juridică sub acest aspect fiind corect stabilită, neputând fi primit nici acest motiv de apel.

La încadrarea juridică a faptei săvârşite, Curtea a avut în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G. a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lăţime de 4,4 cm şi grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părţii vătămate şi cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura şi gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto-parieto-temporal, care în urma intervenţiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanţă osoasă în zona afectată.

Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate şi de zona vizată de inculpat, Curtea a reţinut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părţii vătămate şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârşită sub aspectul laturii subiective în forma intenţiei indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în drept constituind tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În speţă, Tribunalul Maramureş a reţinut judicios că fapta inculpatului C.G. a fost săvârşită în stare de provocare, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la un efect mai larg în privinţa circumstanţelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deja reţinute în favoarea inculpatului C.G. de către Tribunalul Maramureş, Curtea a afirmat că şi acestea au fost în mod judicios aplicate în favoarea inculpatului, însă, neimpunându-se pe cale de consecinţă scăderea substanţială sub minimul special prevăzut de lege, a sancţiunii necesare, învederând următoarele:

Sub aspectul laturii civile, Curtea a apreciat că Tribunalul Maramureş a reţinut în mod judicios culpa inculpatului C.G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere şi la stabilirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, prin incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. În sarcina inculpatului C.I. procentul de culpă a fost stabilit la 40%.

În rezolvarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal, instanţa care reţine existenţa circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., în aplicarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi ale art. 998 - 999 C. civ., stabileşte proporţia culpelor autorului şi a victimei şi dispune obligarea inculpatului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la cele pentru paguba reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, în raport cu întinderea culpei autorului.

Probele dosarului reliefează pe deplin justeţea procentelor de culpă reţinute în favoarea fiecăruia dintre inculpaţii C. şi C.

Raportat la consecinţele deosebit de grave pentru viaţa victimei C.I., aceasta rămânând în urma loviturii la cap cu o invaliditate permanentă de 10%, acţiunea inculpatului C.G., prin leziunile traumatice craniene severe, punându-i viaţa în primejdie, nu se impune reducerea procentului de culpă la 40%, stabilirea acestuia la 60% în sarcina inculpatului C.G. corespunzând urmărilor socialmente periculoase produse victimei, în condiţiile incidenţei art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea sa.

Nu pot fi respinse ca nedovedite daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C.G. în favoarea victimei C.I., acestea fiind probate prin declaraţiile martorilor H.I. şi R.R., la valoare de 10.000 RON, care reduse corespunzător procentului de culpă, au fost stabilite la suma de 6.000 RON, cheltuieli cu supraalimentaţia pe perioada convalescenţei, medicamentele şi tratamentele recuperatorii la o unitate medicală. Corespunzător procentului de culpă de 60% reţinut în sarcina inculpatului C.G., au fost dozate şi daunele morale acordate părţii civile-inculpat C.I., acesta fiind obligat să-i achite victimei suma de 9.000 RON din totalul de 40.000 RON, conform constituirii de parte civilă. În acelaşi sens, au fost reduse proporţional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăreia dintre părţi şi despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate celorlalte părţi civile S.M. Sighetu Marmaţiei şi S.A.J. Maramureş.

Cu privire la apelul inculpatului C.I.:

Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul laturii penale, în calitate de făptuitor - ocazie cu care a solicitat reducerea sancţiunii aplicate sub minimul special pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., ca efect al reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., întrucât nu are antecedente penale, se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H.V. nu s-a constituit parte civilă, împăcându-se.

Referitor la infracţiunea de port nelegal de cuţit, prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a solicitat reţinerea aceloraşi circumstanţe atenuante şi pe cale de consecinţă, făcând aplicarea art. 76 lit. e) C. pen., Curtea să-i aplice o amendă penală, având în vedere că nu a folosit cuţitul ce-l purta asupra sa, nici la agresarea părţii vătămate H.V. şi nici a inculpatului C.G.

În calitate de parte civilă, inculpatul C.I. a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., reţinută eronat în favoarea inculpatului C.G. şi pe cale de consecinţă, acordarea în totalitate a cuantumului daunelor materiale de 40.000 RON şi 40.000 RON cu titlu de daune morale.

Raportat la motivele de apel formulate, Curtea a reţinut următoarele:

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atare împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.

În speţă, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care, într-un local public, a provocat scandal, a exercitat agresiuni asupra părţii vătămate H.V., vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale, care a purtat asupra sa un obiect tăietor-înţepător, folosit la ameninţarea inculpatului C.G. justifică concluzia Tribunalului Maramureş că numai lipsa antecedentelor penale nu justifică aplicarea art. 74, art. 76 C. pen.

În privinţa procentului de culpă, acesta a fost stabilit judicios de către Tribunalul Maramureş la 40% în favoarea părţii civile-inculpat C.I. şi nu este cazul a fi modificat de către instanţa de apel.

În mod corect s-au reţinut în speţă prevederile art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului C.G. şi care sub aspect civil s-au materializat în reducerea corespunzătoare a despăgubirilor materiale şi morale la care a fost obligat, conform procentului de culpă de 60%. De asemenea, în privinţa apelantului parte civilă-inculpat C.I., s-a reţinut judicios un procent de culpă de 40%, conform probelor dosarului.

În ceea ce priveşte suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenţii chirurgicale estetico-reparatorii, Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea operaţii sau măcar costul probabil al acesteia, situaţie în care nu se poate reţine un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare.

Referitor la daunele morale solicitate, reţinând că în raport de natura şi gravitatea faptei a cărei victimă a fost, de consecinţele acesteia, de gradul de invaliditate cu care a rămas, inculpatului C.I. i-au fost provocate suferinţe fizice şi psihice, dar având în vedere şi împrejurările concrete ale comiterii infracţiunii, Curtea a apreciat că suma de 15.000 RON reprezintă o reparaţie suficientă şi echitabilă a acestor daune, aşa cum au fost stabilite de către Tribunalul Maramureş.

Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş:

Din probele administrate în cauză, în mod nemijlocit, de către prima instanţă, a rezultat că, după agresiunea suferită iniţial în bufetul din localitate, partea vătămată H.V. s-a refugiat în curtea martorului H.I., fiind urmărit de inculpatul C.I. Din declaraţiile martorilor G.I. şi H.A. din faţa instanţei de fond, a rezultat că au auzit gălăgie în curtea martorului H.I., iar când au ieşit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată şi i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat. Martorul H.A., în declaraţie, precizează textual: "nu îmi aduc aminte să fi auzit gălăgie în timp ce mă deplasam sau cât timp am fost la dispensar. L-am văzut pe inculpatul C. că îl bătea în continuare pe H.V.". În acelaşi sens, relatează şi martorul G.I. "precizez că toţi eram sub influenţa băuturilor alcoolice. Inculpatul C.I. a pătruns în curtea lui H.I. şi am auzit gălăgie, însă nu am văzut ce s-a întâmplat, întrucât eu am rămas afară". Martorul H.I., în declaraţia din faţa instanţei de fond, arată că "nu cunoaşte nimic legat de faptele care formează obiectul prezentei cauze, întrucât în acea perioadă se afla în Portugalia". Ceilalţi martori, audiaţi nemijlocit în faţa instanţei, H.I., G.I., A.V., C.I.M., R.R. nu cunosc nimic în legătură cu această infracţiune de ultraj prevăzută de art. 321 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.I. prin rechizitoriul parchetului. Mai mult, în faza de urmărire penală, martorul H.A. declară că "eu nu i-am auzit pe ceilalţi vecini pretinzând că au văzut cele întâmplate, din curtea lui C.G.". De asemenea, în declaraţia din faţa procurorului, martorul C.G. arată că "am auzit strigăte din curtea lui S. de la pod, însă n-am putut distinge cui aparţineau strigătele". La faza de urmărire penală este ataşată declaraţia martorei C.I.M. care, de asemenea, învederează că "a recunoscut vocea lui S. de la pod, care striga: ieşi afară". În acelaşi sens, declară şi martorul M.V. Aceste declaraţii ale martorilor C.G., C.I.M., M.V. reliefează, fără putinţă de tăgadă, că ei au văzut sau au auzit strigătele proprietarului locuinţei numitul H.I., adresate inculpatului C.I., de a părăsi imediat incinta curţii sale şi de a pune capăt agresiunii exercitate asupra victimei H.V., strigăte care nu au fost proferate de către inculpatul C. cu ocazia urmăririi şi lovirii victimei H.V. Chiar şi martora O.C., ascultată în mod direct de către Curte, nu a confirmat că la data de 3 decembrie 2007, la locuinţa sa, să fi auzit ţipete sau urlete proferate de inculpatul C.I. în timp ce o agresa pe victima H.V., în curtea imobilului său.

S-a dovedit astfel că strigătele auzite de către martorii de mai sus au aparţinut proprietarului locuinţei (S. de la pod) care l-a somat pe inculpatul C.I. să iasă din curtea imobilului său şi de a nu-l mai lovi pe H.V. Nicio probă testimonială nu reliefează că inculpatul C.I. ar fi proferat ţipete sau urlete pe distanţa parcursă în urmărirea victimei H.V., respectiv de la bufet până în curtea martorului H.I., cu intenţia ca acestea să fie auzite sau văzute şi nici nu s-a dovedit că acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane, pentru a putea considera întrunite dispoziţiile art. 152 lit. c) şi e) C. pen.

În aceste condiţii, având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra părţii vătămate H.V. şi urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului H.I., spaţiu care în mod evident nu este în mod obişnuit accesibil publicului, este neîntemeiată concluzia procurorului că fapta a fost săvârşită cu intenţia să fie auzită sau că făptuitorul şi-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului, conform art. 152 lit. c), e) C. pen.

Câtă vreme inculpatul C.I. se afla într-o avansată stare de ebrietate şi imediat după agresiunea din bar l-a urmărit pe H.V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca fondată presupunerea că acesta a avut intenţia ca fapta sa să fie auzită de public sau adusă la cunoştinţa acestuia în alt mod, lipsind astfel una din condiţiile esenţiale ale laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, soluţia de achitare, pronunţată de prima instanţă pentru această infracţiune, este legală şi temeinică.

În legătură cu solicitarea de a fi majorate pedepsele aplicate inculpatului C.I., Curtea a reţinut următoarele:

Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.

În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidenţă caracterul just al sancţiunilor aplicate dar mai ales al modalităţii de executare a acestora, Tribunalul acordând cuvenita semnificaţie unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul C.I. nu posedă antecedente penale, a manifestat deplină sinceritate în faza de urmărire penală şi s-a împăcat cu partea vătămată H.V.

În sfârşit, ţinând seama şi de intervalul de timp, însumând trei ani de la comiterea faptelor şi până la soluţionarea apelului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins şi în condiţiile suspendării condiţionate a executării acestora, nefiind necesară majorarea sancţiunilor. Curtea, examinând modul în care instanţa de fond a efectuat individualizarea pedepselor aplicate apelantului C., a constatat că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancţiunilor, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale acestuia, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare, prin prisma funcţiei unor asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul majorării cuantumului pedepselor pentru inculpatul C., a considerat că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea a considerat că pedeapsa rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a acesteia reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de inculpat, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, cât şi cu profilul socio-moral şi de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este parţial pozitivă.

Împotriva Deciziei penale nr. 70/A/2011 din 31 martie 2011, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.G., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) şi alin. (2¹) C. pen., astfel că solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi exonerarea de plata despăgubirilor civile.

În motivarea recursului său, inculpatul arată că lovitura a fost aplicată victimei în curtea sa, iar aceasta a căzut cu capul în exteriorul curţii şi cu picioarele în interior, a acţionat pentru înlăturarea unui atac material, imediat şi injust, materializat atât în aruncarea sticlei de bere, cât şi prin folosirea cuţitului îndreptat ameninţător împotriva sa, iar probele dosarului au evidenţiat reacţia sa legitimă faţă de atacul purtat de victimă, dar şi pentru a respinge pătrunderea acesteia fără drept în curtea locuinţei sale.

În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticii formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că inculpatul se face vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În fapt, la data de 3 decembrie 2007, în loc public, a aplicat părţii vătămate C.I. o lovitură în cap cu o bucată de platband metalic, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie.

Contrar susţinerilor inculpatului, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (2) sau alin. (2¹) C. pen.

Conform art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

Petru existenţa legitimei apărări este necesar ca atacul să fie material, direct, imediat, injust, să fie îndrepta împotriva persoanei care se apără, împotriva altei persoane sau interesului obştesc, să pună în pericol grav persoana celui atacat, drepturile acestuia sau interesul obştesc.

Din declaraţiile date de inculpatul C.G., în prezenţa apărătorilor, rezultă că partea vătămată C.I. a aruncat din stradă cu o sticlă spre poarta casei sale în al cărei prag se afla şi a remarcat prezenţa acestuia la circa 25-30 metri pe stradă. Văzând că are un cuţit şi vine spre locul unde se afla, a luat o platbandă metalică ce era sprijinită de un cauciuc în interiorul curţii sale la circa 3,5 metri de poartă şi a revenit cu ea în pragul porţii, iar când partea vătămată s-a apropiat mai mult a lovit-o pe aceasta (filele 156-158 dosar urmărire penală).

Declaraţiile date de inculpat în această fază procesuală se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate C.I., care susţine că a fost lovit de inculpat în timp ce se afla în afara locuinţei inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că la o distanţă de circa 50 centimetri faţă de poarta de acces în locuinţa inculpatului s-a identificat o pată de culoare roşie pe o suprafaţă de 50 x 50 centimetri, precum şi cu declaraţiile martorului G.I.

Acest martor relatează că, după incident, a văzut-o pe partea vătămată căzută în faţa porţii inculpatului, iar referitor la poziţia acesteia a afirmat că era culcată pe spate cu capul spre casa inculpatului şi cu picioarele spre drum, ceea ce infirmă susţinerile ulterioare ale inculpatului în sensul că a aplicat lovitura victimei în timp ce se afla în curtea sa, iar aceasta a căzut cu capul în exteriorul curţii şi cu picioarele spre interior.

În speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele legii cu privire la atac.

Într-adevăr, probele administrate au dovedit că partea vătămată a aruncat asupra inculpatului aflat în pragul porţii de acces în locuinţa sa cu o sticlă şi se îndrepta spre acesta, având asupra lui un cuţit, inculpatul presupunând că partea vătămată ar urma să-l atace, fapt ce l-a determinat să meargă în curte şi să se înarmeze cu bucata de platband cu care a lovit-o pe aceasta, deşi avea posibilitatea să înlăture atacul prin alte mijloace.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 44 alin. (2¹) C. pen., întrucât inculpatul nu a acţionat în această modalitate pentru a împiedica pătrunderea părţii vătămate fără drept în curtea locuinţei sale.

Pe cale de consecinţă, reţinându-se în sarcina inculpatului tentativa la infracţiunea de omor calificat, în mod justificat a fost obligat acesta la plata despăgubirilor civile către partea civilă, ţinându-se seama şi de faptul că inculpatul a săvârşit fapta în condiţiile circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, urmările produse - consecinţele asupra sănătăţii victimei, gradul de invaliditate cu care a rămas aceasta, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că a lovit victima, dar s-a apărat în sensul celor anterior expuse.

În raport cu aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 425 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2605/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2621/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2619/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2619/2011. Penal