ICCJ. Decizia nr. 2671/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2671/2011

Dosar nr.2603/85/2010

Şedinţa publică din 06 iulie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa penală nr. 250 din 9 decembrie 2010 a condamnat pe inculpata M.L.L. (fiica lui A.S. şi A.L.), la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată, a sumei de 1000 RON.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

În baza Sentinţei civile nr. 1074 din 28 noiembrie 2009 a Tribunalului Sibiu, minora M.E.D. i-a fost încredinţată inculpatei în plasament. Minora A.C.B. era fiica naturală a inculpatei.

Fiica inculpatei, astfel cum ea a declarat, practica prostituţia, încă dinainte de anul 2009, dar mama sa, inculpata, deşi cunoştea acest lucru, nu a întreprins nimic pentru a-şi educa copilul şi pentru a o determina să aibă preocupări proprii vârstei, ci, dimpotrivă a încurajat-o, prin intermedierea găsirii de bărbaţi cu care să aibă relaţii sexuale.

Acelaşi comportament l-a adoptat inculpata şi în ce o priveşte pe M.E.D., nepoata sa luată în plasament.

De regulă, bărbaţii racolaţi de inculpată proveneau din categorii sociale defavorizate (ciobani, muncitori zilieri), ei plătind sume cuprinse între 150 şi 200 RON.

Faptic, inculpata ducea minorele la stâne, după ce era apelată telefonic, primea banii înainte şi le lăsa pe copile peste noapte acolo, ea, adesea, spunându-le bărbaţilor că este şefa minorelor, mulţi ştiau că sunt copiii ei; la aceeaşi stână le ducea şi de 3 - 4 ori.

În comunitate, se cunoştea că minorele se prostituau şi nu frecventau cursuri şcolare.

Evaluarea psihiatrică a minorelor a relevat că acestea aveau discernământ diminuat şi nu au conştientizat efectele negative ale întreţinerii de relaţii sexuale la vârsta fragedă pe care o aveau.

Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu şi inculpata.

Apelul parchetului a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicată şi greşita dispunere a confiscării speciale, în baza dispoziţiilor art. 118 lit. a) C. pen., a sumei de doar 1000 RON.

Inculpata şi-a motivat apelul pe omisiunea reţinerii de circumstanţe atenuante cu consecinţa greşitei individualizări a pedepsei.

Oral, în şedinţa de judecată din 21 martie 2011, parchetul a suplimentat motivele de apel cu susţinerea că citarea părţilor vătămate la instanţa de fond nu s-a realizat, iar latura civilă trebuie soluţionată conform dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen. în sensul exercitării ei din oficiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 6A din 21 martie 2011 a admis apelul formulat de parchet şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la temeiul juridic al confiscării şi al cuantumului sumei supuse confiscării speciale.

Astfel, în baza dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumei de 4000 RON.

Apelul inculpatei a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Alba Iulia şi inculpata, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Privind recursul parchetului, pe ambele cazuri de casare (art. 3859 pct. 17 şi pct. 21 C. proc. pen.), instanţa de apel, corect şi legal, a motivat că încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa prevăzută de textul incriminator 7 - 18 ani închisoare, reflectând agravanta introdusă prin Legea nr. 230/2010 (faptă săvârşită de un membru de familie).

În ce priveşte critica vizând necitarea părţilor vătămate minore, într-adevăr, aceasta constituie o nulitate relativă, trebuind a fi fost ridicată, însă în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., dar, faptic, minorele au beneficiat de asistenţa reprezentanţilor D.G.A.S.P.C. Sibiu, pentru apărarea lor a fost desemnat un avocat din oficiu.

În ce priveşte exercitarea din oficiu a acţiunii civile, corect instanţa de apel a motivat că încă de la urmărirea penală, reprezentate legal şi asistate, cele două minore au declarat că nu doresc să participe în proces în calitate de părţi vătămate sau părţi civile, astfel că ele au participat ca martore, consimţământul fiindu-le legal obţinut.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpata motivând că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi acesta este nefondat.

Orientându-se la pedeapsa de 10 ani închisoare, instanţa de fond, orientare însuşită fiind şi de cea de apel, a avut în vedere textul incriminator (pedeapsa de la 7 la 18 ani închisoare), pericolul social grav al faptei, săvârşită în condiţiile infracţiunii continuate, dar şi persoana inculpatei, mamă şi mătuşă a părţii vătămate, cuantumul este legal şi temeinic, iar executarea prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul, aşa cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, recursurile declarate în cauză vor fi respinse conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpata M.L.L. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 iunie 2010 la 06 iulie 2011.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iulie 2011.

Procesat de GGC - AA

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2671/2011. Penal