ICCJ. Decizia nr. 2682/2011. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2682/2011
Dosar nr. 1664/101/2010
Şedinţa publică din 7 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 9 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 1664/101/2010, în baza art. 255 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul V.C.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 81-82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din 04 februarie 2010 până la data de 11 februarie 2010 când a fost pus în libertate prin încheierea nr. 15 din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 442/54/2010.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
In baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 223/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C.D. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
In fapt, s-a arătat că în seara zilei de 03 februarie 2010, în jurul orei 17.40, agentul de poliţie C.C.A. din cadrul IJPF Mehedinţi se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu privire la controlul şi verificarea autoturismelor aflate în trafic, pe DN 70, în apropierea hidrocentralei Porţile de Fier I, moment în care acesta a oprit, pentru control, un autoturism marca Skoda Octavia, cu numărul de înmatriculare, observând în habitaclul maşinii mai multe cartuşe cu ţigări netimbrate.
Tânărul care conducea autoturismul a prezentat documentele solicitate, agentul de poliţie şi s-a constatat că se numeşte V.C.D., acesta susţinând că a cumpărat ţigările din localitatea Oraviţa, judeţul Caraş-Severin şi că merge în satul Butoieşti, la bunicii săi.
Agentul de poliţie C.C.A. i-a luat inculpatului documentele la control şi s-a deplasat la autoturismul de serviciu pentru a-l verifica pe acesta în baza de date, iar când a revenit, inc. V.C.D. i-a spus că intenţionează să-i facă cinste şi urmează să-i dea suma de 500 Euro dacă agentul nu-i confiscă ţigările şi nu-l sancţionează contravenţional, lăsându-l să plece mai departe.
Agentul de poliţie (denunţătorul) C.C.A. a respins categoric oferta inculpatului, care în cele din urmă a afirmat că este dispus să-i dea acestuia chiar şi suma de 1000 Euro, dacă îl ajută în modalitatea descrisă mai sus.
C.C. a respins toate propunerile conducătorului auto şi i-a cerut inculpatului să stea în autoturism, denunţătorul, luând legătura telefonică cu şeful de tură, căruia i-a relatat cele întâmplate.
In scurt timp, la faţa locului, a sosit comisarul şef D.S., şeful Biroului „Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere" din cadrul I.P.J.F. Mehedinţi, care fusese sesizat telefonic de către şeful de tură de la Sectorul Politiei de Frontieră Porţile de Fier I, acesta intrând în discuţie cu inc. V.C.D., prezentându-se acestuia şi apoi, întrebându-l despre provenienţa ţigărilor din autoturismul său, inculpatul răspunzându-i că „ le-a cumpărat din localitatea Oraviţa şi că are în autoturism cantitatea de 4450 pachete ţigări netimbrate".
La un moment dat, inculpatul V.C.D. i-a propus ofiţerului de poliţie să accepte suma de 1000 Euro, pentru a nu-i confisca ţigările şi a nu-i aplica amendă contravenţională, denunţătorul respingând categoric oferta făcută, îndeplinindu-şi în continuare atribuţiile de serviciu, însă inculpatul V.C.D. nu s-a oprit aici şi a continuat să promită progresiv, diverse sume de bani, începând cu 1 000 Euro, apoi mărind suma până la 1 400 Euro, ajungând să promită că-i poate oferi chiar şi mai mult, între 1 600 Euro şi 1 800 Euro, solicitându-i de fiecare dată în schimb lui D.S. să nu-l sancţioneze contravenţional şi să nu-i confişte marfa, ci să-i permită să plece.
Comisarul şef D.S. a respins toate promisiunile băneşti făcute de inculpatul V.C.D., cei doi continuând să discute, moment în care au intervenit un ofiţer din cadrul DGA Mehedinţi şi un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, care s-au prezentat şi au comunicat inculpatului V.C.D. că este acuzat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită, întrucât a fost înregistrat audio şi video în momentul în care le promitea celor doi lucrători de poliţie din cadrul I.P.J.F. Mehedinţi, sume de bani cuprinse între 1000 Euro şi 1800 Euro pentru a trece cu vederea contravenţia comisă de acesta, organele de anchetă solicitându-i inculpatului să le însoţească la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
In timpul discuţiei care avusese loc, inculpatul V.C.D. i-a propus ofiţerului de poliţie să se întâlnească în scurt timp în localitatea Butoieşti, unde urma să vină şi un anume B., prieten cu inculpatul, care trebuia să aducă suma de 1800 Euro, bani care urma să-i dea atunci lui D.S., acesta din urmă refuzând să facă deplasarea.
S-a mai reţinut că inculpatul nu s-a înţeles la telefon cu interlocutorul său, care a rezultat că locuieşte în localitatea Butoieşti, întrucât acesta nu dispunea de suma de 1800 Euro şi nici nu avea mijloc de transport pentru a se deplasa până în Drobeta Tr. Severin.
La sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, au fost audiate persoanele implicate în cauză şi s-a efectuat percheziţia corporală a inculpatului V.C.D., constatându-se că acesta are asupra sa telefonul mobil şi suma de 4 lei (patru bancnote de câte un leu).
In drept, s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că fapta inculpatului V.C.D. de a promite comisarului şef de poliţie D.S. şi agentului de poliţie C.C.A., din cadrul I.J.P.F. Mehedinţi, sume de bani cuprinse între 500 Euro şi 1800 Euro, pentru ca aceştia să nu întocmească acte de constatare şi sancţionare contravenţională şi să nu-i confişte cantitatea de ţigări netimbrate, descoperite în autoturismul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă în formă continuată. Sub acest aspect, s-a precizat că subzistă această formă a infracţiunii, întrucât actele materiale comise de inculpatul V.C.D., subsumate exclusiv modalităţii de „promisiune" prevăzute de conţinutul obiectului material al infracţiunii de „dare de mită", au fost realizate în baza unei rezoluţii unice.
În instanţă la cercetarea judecătorească a fost ascultat inculpatul şi au fost audiaţi martorii cauzei, precum şi martorii propuşi de acesta în apărare: S.L. şi S.D.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut că a avansat în discuţiile pe care le-a avut cu lucrătorii de poliţie anumite sume de bani, cât şi faptul că a discutat şi cu prietenul său, B., la telefon, căruia i-a cerut să-1 ajute cu o sumă de bani pentru că are să-şi rezolve nişte probleme personale în ce priveşte confiscarea unor ţigări şi o amendă, aspecte ce au fost confirmate şi de martorii audiaţi în cauză.
A considerat prima instanţă că apărarea inculpatului în sensul că ar fi fost provocat de lucrătorii de poliţie a fost infirmată de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv de declaraţia martorului B.C., de declaraţiile denunţătorilor şi chiar de declaraţia martorei propusă în apărare de inculpat, S.D.. De asemenea, din notele de redare a convorbirilor şi discuţiilor purtate în mediul ambiental, întocmit pe baza înregistrărilor pe suport magnetic efectuate cu prilejul organizării flagrantului, a rezultat, fără echivoc, că inculpatul V.C.D. este cel care a iniţiat toată procedura de corupere a lucrătorilor de poliţie.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că acesta a confirmat pe deplin vinovăţia inculpatului în ce priveşte săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, determinat de consecinţele produse în plan social, anume obstrucţionarea actului de justiţie, dar şi frecvenţa acestui gen de infracţiuni, ce este în continuă creştere atât în plan local, cât şi la nivel de tară.
Totodată, instanţa a avut în vedere şi datele ce caracterizează în plan pozitiv persoana inculpatului, anume faptul că în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei a recunoscut parţial comiterea faptelor şi s-a prezentat la toate termenele de judecată, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima abatere, considerente în raport de care s-a apreciat că, condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare fără executare, respectiv cu aplicarea dispoziţiilor art. 81-82 C. pen. va fi în măsură să satisfacă cerinţele prev. de art. 52 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 14 din 26 ianuarie 2911 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că situaţia de fapt fost corespunzător stabilită de prima instanţă, care a apreciat în mod corect săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în faptele inculpatului de a promite denunţătorilor C.C.A. şi D.S., lucrători în cadrul I.J.P.F. Mehedinţi sume de bani, pentru ca aceştia să nu întocmească acte de constatare şi sancţionare contravenţională şi să nu confişte ţigările netimbrate, găsite în autoturismul inculpatului.
S-a constatat din fişa postului privind pe denunţătorul C.C.A. că acesta avea atribuţii de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale iar denunţătorul D.S., de urmărire a soluţionării legale de către sectoarele poliţiei de frontieră subordonată inspectoratului, a evenimentelor precum şi de coordonare a activităţii lucrătorilor, de combate a contrabandei şi evaziunii fiscale.
S-a mai arătat că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 68 C. proc. pen., inculpatul a fost cel care a promis lucrătorilor de poliţie sume de bani, fără a fi determinat sau constrâns de aceştia, aşa cum rezultă şi din declaraţiile denunţătorilor, confirmate de procesul verbal de redare a convorbirilor.
In privinţa individualizării judiciare a pedepsei, s-a considerat că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în termen legal, criticând-o ca nelegală şi temeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (1) pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen.
Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale, de natură a-i garanta drepturile şi a influenţa soluţia procesului şi nici asupra tuturor probelor administrate, cum ar fi: neregularitatea denunţului, caracterul provocator al actelor săvârşite de agenţii de poliţie, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită, aplicarea principiului „in dubio pro reo" şi nici asupra tuturor probelor administrate, instanţele rezumându-se doar la declaraţiile denunţătorilor, ale martorului B.C.L. şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Examinând Decizia atacată, în mod prioritar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385/9 10 C. proc. pen. - motiv formal de casare care prevalează asupra motivelor de ordin substanţial - Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
In motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 22 - 30 dosar apel ) precum şi în concluziile orale, inculpatul a formulat o serie de critici şi apărări vizând: neregularitatea denunţului prin care au fost sesizate organele de urmărire penală, ceea ce ar atrage, în opinia sa, nulitatea urmăririi penale conform art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen., aspect invocat şi în faţa primei instanţe, fără să primească un răspuns, caracterul provocator al actelor săvârşite de agenţii de poliţie, nelegalitatea mijloacelor de probă, invocând dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. (cu referiri la jurisprudenţa CEDO), neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită, care cere ca promisiunea, oferirea sau darea de bani să se facă anterior sau concomitent îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcţionar a actului în vederea căruia mituitorul acţionează, în condiţiile în care la momentul la care au avut loc discuţiile dintre inculpat şi denunţători procesul-verbal de contravenţie fusese încheiat iar calitatea de agent constatator nu a avut-o denunţătorul C.C.A. ci B.C., neîndeplinirea celorlalte cerinţe esenţiale necesare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii în discuţie, lipsa intenţiei calificată prin scop de a comite fapta (critici dezvoltate pe parcursul a 5 pagini, cu referiri exprese la conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită şi trimiteri la probele administrate în cauză), lipsa unor probe certe de vinovăţie şi solicitarea de a se face aplicarea principiului „in dubio pro reo" cu consecinţa achitării sale. în subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi, în consecinţă, reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Verificând Decizia atacată, Înalta Curte constată că, nesocotind dispoziţiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen. - care o obliga să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate - instanţa de apel, deşi reţine toate criticile şi cererile formulate de inculpat (filele 6-7 din decizie) nu le-a analizat şi nu s-a pronunţat asupra acestora, limitându-se să arate că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt (deşi, sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a stabilit nicio situaţie de fapt, ci a relatat ceea ce s-a reţinut în rechizitoriu), că „instanţa de fond a reţinut corect săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen,,. Se constată din fişa postului privind pe denunţătorul C.C.A. că, acesta avea atribuţii de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale iar denunţătorul D.S., de urmărire a soluţionării legale de către sectoarele poliţiei de frontieră subordonată inspectoratului, a evenimentelor precum şi de coordonare a activităţii lucrătorilor, de combate a contrabandei şi evaziunii fiscale". Or, inculpatul nu a contestat atribuţiile de serviciu ale celor doi denunţători ci împrejurarea că discuţiile referitoare la oferirea unor sume de bani cu aceştia au avut loc după ce s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenţiei, deci ulterior actului în vederea căruia acţionează mituitorul, precum şi împrejurarea că agentul constatator al contravenţiei a fost B.C. şi nu denunţătorul C.C.A. şi, din aceste motive, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, aspecte cu caracter esenţial în stabilirea existenţei faptei, de natură a influenţa soluţia procesului, asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat cum, de altfel, nu s-a pronunţat nici asupra celorlalte apărări şi cereri menţionate mai sus.
Solicitarea inculpatului adresată instanţei de apel de a dispune achitarea sa pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită obliga instanţa de apel să răspundă printr-o analiză amănunţită a materialului probator aflat la dosarul cauzei în raport cu conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, printr-o argumentare pertinentă cu referire expresă la probele reţinute sau înlăturate de instanţă, o analiză detaliată, convingătoare a temeiniciei probelor administrate, raportată de data aceasta la principiul prezumţiei de nevinovăţie, fiind necesitată şi de cererea inculpatului de a se face aplicarea principiului in dubio pro reo.
Singura cerere asupra căreia s-a pronunţat instanţa de apel a fost aceea vizând încălcarea de către agenţii de poliţie denunţători a dispoziţiilor art. 68 C. proc. pen., instanţa apreciind în sensul că inculpatul a fost cel care a promis sume de bani acestora, fără a fi determinat sau constrâns de aceştia „aşa cum rezultă şi din declaraţiile denunţătorilor, confirmate de procesul verbal de redare a convorbirilor". Şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că modul simplist şi lapidar în care instanţa de apel a înţeles să înlăture critica inculpatului referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., fără a face o analiză a conţinutului convorbirilor purtate de inculpat cu denunţătorii echivalează, practic, cu nepronunţarea asupra acestui aspect.
Încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 378 alin. ultim C. proc. pen. prin omisiunea instanţei de apel de a examina şi de a se pronunţa asupra tuturor motivelor invocate, în cazul în care acestea se constituie în cereri sau apărări cu caracter esenţial pentru clarificarea situaţiei juridice a inculpatului şi reţinerea vinovăţiei, de natură a-i garanta drepturile şi a influenţa soluţia procesului, atrage casarea deciziei în temeiul art. 385/9 pct.10 cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul V..C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casa Decizia penală recurată şi a trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.
In conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 07 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2665/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2697/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
