ICCJ. Decizia nr. 2703/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2703/2011
Dosar nr. 5760/1/2011
Şedinţa publică din 12 iulie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M., N.G.M.C., M.P., I.F. şi C.E.L., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor şi în consecinţă a menţinut starea de arest şi a respins ca nefondate cererile de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
A constatat că la acest moment procesual nu s-a depăşit un termen rezonabil al duratei prevenţiei şi în plus cauza are un caracter complex determinat de volumul probatoriului şi numărul părţilor implicate.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. şi au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 4 martie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală :
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsa de 13 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 6 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 13 ani închisoare si 6 ani interzicerea unor drepturi.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. a) C. pen. si cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.B. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 4 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 86/4 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinţa penala nr. 224/2008 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitiva prin Decizia penala nr. 348 din 04 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti si a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 12 ani închisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 26 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
- în baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) si cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. (2) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la o pedeapsa de 7 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 26 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpata U.M. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpata U.M. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpata urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei .
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin sentinţa penala nr. 165 din 11 iulie 2008 a Judecătoriei Răcari, definitiva prin neapelare si a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicata, deci 11 ani închisoare.
In baza art. 86/4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentinţa penala nr. 92 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti si a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicata, deci 13 ani închisoare.
A constatat ca faptele pentru care a fost condamnat inculpatul I.P. prin sentinţele mai sus menţionate au fost săvârşite in concurs real si, in consecinţa:
In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpata P.M. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul L.A.R. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art.16 din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.V.T., la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2010 la zi.
In baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea speciala a bunurilor indisponibilizate prin ordonanţa nr. 31/D/P/2010 din data de 27 aprilie 2010, cu excepţia sumelor de bani ridicate de la inculpatul I.V.T. (2080 lei si 1175 Euro, 2 dolari SUA ).
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestări preventive luată faţă de inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa – Curtea de Apel Bucureşti, în mod temeinic, a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, nu s-au modificat, astfel, a dispus menţinerea măsurii arestări preventive a acestora.
Înalta Curte, pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. se reţine că potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod şi dacă inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până în prezent, Curtea constată că în cauză, există, aşadar, motive plauzibile de a bănui că inculpaţii au săvârşit faptele ce li se reţin în sarcină.
În ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, referitoare la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, ce sunt sancţionate cu pedepse ce depăşesc limita arătată.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă existenţa şi a celei de-a doua cerinţe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în fata autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Înalta Curte constată că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor, împrejurările comiterii şi, îndeosebi, urmările produse, impune menţinerea detenţiei provizorii.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind traficul de droguri poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât şi din circumstanţele personale ale inculpaţilor ori din modul în care aceştia au acţionat .
În cauza de faţă, stabilirea pericolului social al faptei şi persoanei asupra căreia s-a conturat cu suficienţă existenţa unor probe ce justifică bănuiala puternică şi legitimă că inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. au comis infracţiunile în formă continuată, pentru care au fost deja condamnaţi chiar nedefinitiv – având în vedere gravitatea faptei, împrejurările în care au fost comise, importanţa valorilor puse în pericol, rezonanţa faptelor şi starea de recidivă reţinută în sarcina inculpaţilor I.N., B.B. şi I.P., respectiv dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În ceea ce priveşte cererile recurenţilor inculpaţi B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. faţă de considerentele expuse mai sus, de circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii judiciare cu privire la inculpaţi şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiei penale formulate împotriva acestora şi cu scopul urmărit, astfel că apreciază că cererea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este întemeiată în acest moment procesual.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se menţin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M., cu obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M. şi P.M. împotriva încheierii din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală, pronunţată în dosarul nr. 29118/3/2010.
Obligă recurentul inculpat I.V.T. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., U.M. şi P.M. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2702/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2704/2011. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
