ICCJ. Decizia nr. 2790/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2790/2011
Dosar nr. 6763/2/2010
Şedinţa publică din 29 iulie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6763/2/2011 (2721/2011), în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, faţă de persoana solicitată D.A.R.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, şi arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21 august 2011.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.; cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului, iar suma de 320 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa susmenţionata sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală -, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011, de către Autorităţile Judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, organizaţie infracţională şi exploatarea prostituţiei, fapte prevăzute de art. 81, 110, 609 bis, 609 TER.P.C., 416 P.C., 3,4,7 din Legea nr. 75/1958.
Prin sentinţa penală nr. 273 din data de 28 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă: a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, faţă de persoana solicitată D.A.R.; predarea persoanei solicitate D.A.R. către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii şi arestarea acesteia, pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.
Prin Decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-persoană solicitată D.A.R. împotriva sentinţei penale nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, hotărârea rămânând definitivă.
La data de 22 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dosarului nr. 6742/2/2011 având ca obiect cererea formulată de Biroul Sirene Naţional cu privire la imposibilitatea predării persoanei solicitate D.A.R. către autorităţile judiciare italiene.
În aceeaşi zi, - 22 iulie 2011-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată a solicitat Curţii de Apel Bucureşti punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Latina, faţă de cetăţeanul român D.A.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, organizaţie infracţională şi exploatarea prostituţiei prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609 bis, art. 609 TER P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958.
Parchetul a justificat noua cerere de punere în executare a mandatului european de arestare, invocând dispoziţiile art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, cât şi faptul că autorităţile judiciare din Italia insistă în punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de Tribunalul Latina cu privire la persoana solicitată D.A.R., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, organizaţie infracţională şi exploatarea prostituţiei prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609 bis, art. 609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958.
Curtea a constatat că sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată.
Potrivit art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. În raport de aceste dispoziţii, Curtea a apreciat că, se impune admiterea sesizării formulate de către Parchet, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, şi punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia la data de 17 ianuarie 2011, pe numele persoanei solicitate D.A.R.
Curtea a constatat că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare au corespondent în legislaţia penală română, fiind sancţionate de art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni) şi respectiv de art. 197 C. pen. (viol) şi că, totodată, sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale prev. de art. 96 şi art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din aceeaşi lege.
În mandatul european de arestare se specifică că persoana solicitată D.A.R., urmează să fi cercetată de către Tribunalul Latina, pentru săvârşirea următoarelor fapte:
a). În concurs cu alte persoane, după ce au privat-o de libertate şi au bătut-o, au obligat pe partea vătămată minoră să întreţină raporturi sexuale complete cu fiecare dintre ei, în Aprilia, în luna februarie 2010.
b). S-a asociat cu alte persoane, el fiind şeful organizaţiei, şi împreună au recrutat, au obligat, exploatat şi favorizat activitatea unor femei şi minore, românce, stabilindu-le modul de desfăşurare a activităţii de prostituţie (tinerele erau însoţite la locul de practicare a prostituţiei, erau luate din acelaşi loc, erau găzduite, li se puneau la dispoziţie hainele şi lenjeria intimă necesară activităţi lor, le stabileau tariful cerut clienţilor şi ţineau contabilitatea încasărilor).
Audiată fiind, la termenul din 22 iulie 2011, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie transferată în Republica Italia, întrucât nu are cunoştinţă de faptele pentru care este acuzată, nefiind totodată de acord cu predarea şi că, înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că sesizarea parchetului, este întemeiată şi, în consecinţă a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, faţă de persoana solicitată D.A.R., predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii şi arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21august 2011 inclusiv.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, oral, persoana solicitată D.A.R. care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii şi, pe fond, respingerea cererii de predare a sa către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, mandat a cărui executare a dispus-o instanţa de fond.
În ultimul cuvânt, persoana solicitată a lăsat la aprecierea instanţei modul de soluţionare a recursului pe care l-a declarat.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de către autorităţile judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A.R. a fot pus în executare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală -, prin sentinţa penală nr. 273 din 28 iunie 2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi republicată, prin sentinţa penală susmenţionată, instanţa de fond a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. şi arestarea acestuia pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011, inclusiv.
În mod corect, instanţa de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de autorităţile judiciare din Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, organizaţie infracţională şi exploatarea prostituţiei, fapte prev. şi ped. de art. 81, art. 110, art. 609 bis art. 609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958, a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, în conformitate cu care, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. În concret, faptele de săvârşirea cărora este acuzat recurentul constau în aceea că, începând cu luna februarie 2010, până la data de 6 noiembrie 2010, în complicitate cu alte persoane, a răpit şi supus un minor la viol în grup, iar ca membru al unei organizaţii infracţionale a recrutat, exploatat şi încurajat prostituţia unor persoane de sex feminin, printre care s-au aflat şi minore.
Recurentul persoană solicitată D.A.R., arestat de către autorităţile judiciare române în vederea predării către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, nu a putut fi predat acestora din urmă datorită timpului scurt rămas până la expirarea măsurii arestării dispusă, iniţial, prin sentinţa penală nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, împrejurare ce a determinat parchetul să sesizeze instanţa pentru a dispune, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte, constatând, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, în a cărei executare insistă autorităţile judiciare din Italia, au corespondent în legislaţia penală română, fiind prevăzute şi pedepsite de art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni) şi, respectiv, de art.197 C. pen. (viol), că sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale prev. şi ped. de art. 96 şi art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din legea menţionată, reţine că în mod corect, judecătorul fondului a admis sesizarea parchetului cu consecinţa punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A.R., arestării şi predării acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, recursul formulat de persoana solicitată D.A.R. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.A.R. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 22 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2853/2011. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
