ICCJ. Decizia nr. 2941/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin sentința penală nr. 14/P din 1 martie 2011 Curtea de Apel Constanța, în temeiul prevăzut de art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentei A.D. și a menținut rezoluția nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, petenta A.D. a formulat plângere, în temeiul prevederilor art. 2781C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

în esență, petenta A.D. a susținut că rezoluțiile atacate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - procuror N.T., avocat I.C., inspector de poliție T.C.N. și subcomisar de poliție F.I. pentru faptele reclamate de ea și de soțul său, respectiv fii săi, numiții A.D., A.C.A. și A.I.M. sunt netemeinice și nelegale, motivat de faptul că, după reinvestirea procurorului cu soluționarea plângerilor nu s-a procedat la administrarea tuturor probelor concludente și utile, rejudecarea cauzei mărginindu-se numai la audierea făptuitorilor, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite.

Prin rezoluția din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen., art. 2671C. pen., art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen. Față de avocatul I.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. Față de inspectorul de poliție T.C.N. și de subcomisarul de poliție F.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen., art. 2671C. pen. și art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)

Pentru a adopta soluția menționată procurorul a constatat următoarele:

Prin Ordonanța nr. 169/P/2009 din 11 februarie 2010 a fost conexat dosarul nr. 544/P/2009 privind pe T.C.N. - inspector de poliție și F.I. - comisar de poliție, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) la dosarul nr. 169/P/2009 privind pe procurorul N.T., inspectorul de poliție T.C.N., comisarul de poliție F.I. și avocatul I.C., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., supunere la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen. și instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)

Prin rezoluția nr. 584/P/2008 din data de 03 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 2671C. pen.

Pentru a adopta această soluție, procurorul a avut în vedere dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele reclamate nu există, reținându-se în fapt următoarele:

La data de 10 septembrie 2008 numitul Argintam Constantin Alin, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, a solicitat cercetarea procurorului N.T., la momentul respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 2671C. pen., susținând că acesta, cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 3610/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, a administrat abuziv probe la dosar și a dispus arestarea nelegală a sa pentru infracțiuni care nu au existat.

La același dosar a fost atașată și plângerea fratelui petentului, respectiv numitul A.I.M., depusă la data de 16 septembrie 2008, care a solicitat antrenarea răspunderii penale a aceluiași procuror.

La datele de 29 septembrie 2008 și respectiv 3 și 15 octombrie 2008 părinții petenților, respectiv numiții A.D. și D.A. au adresat plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Administrația Prezidențială, reclamând abuzuri comise de către procuror N.T. cu ocazia cercetării penale și reținerii preventive a fiului lor.

Prin rezoluția nr. 169/P/2009 din 5 noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T. și de lucrătorii de poliție T.C.N. și F.I., precum și față de avocatul I.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen. și art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), potrivit cu dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există. S-a reținut că soluția dispusă de procurorul N.T. a fost rezultatul interpretării probelor administrate la dosar cu respectarea normelor de procedură, că activitățile desfășurate de avocatul I.C. se circumscriu calității sale de apărător al părții vătămate și că subcomisarul F.I. și inspectorul T.C.N. au acționat în virtutea sarcinilor dispuse de procuror.

Prin rezoluția din 8 decembrie 2010 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 409/II/2/2010 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei D.A. împotriva rezoluției nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, concluzionându-se că faptele reclamate de petentă nu există, făptuitorii desfășurându-și activitățile specifice cu respectarea dispozițiilor legale.

Petenta D.A. a formulat plângere la instanța Curții de Apel Constanța împotriva celor două rezoluții și în esență, a reluat aceleași susțineri privind activitățile ilegale ale făptuitorilor în dosarul de condamnare al fiului ei, numitul A.C.A.

Curtea de Apel Constanța a constatat că, procurorul N.T. a început cercetările penale în condiții de legalitate, fiindu-i repartizat spre instrumentare dosarul ce avea ca obiect plângerile penale formulate de părțile vătămate G.E.L., V.Z. și C.I.

în legătură cu infracțiunile de insultă și calomnie prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., a reținut că, au fost dezincriminate prin art. I pct. 56 dinLegea nr. 278/2006, sens în care s-a pronunțat și î.C.C.J. prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010, situație în care nu se mai poate antrena răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni, ce nu au mai sunt prevăzute de legea penală.

Referitor la făptuitorul I.C. a reținut că acesta a fost apărătorul părților vătămate G.E., V.Z. și C.I. participând în respectiva calitate la urmărirea penală declanșată de plângerile celor trei părți vătămate față de A.C.A., în scopul apărării intereselor ce l-au mandatat, că fapta avocatului I.C. de a pătrunde fără drept în biroul petentei, situat în același imobil cu barul familiei nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen., întrucât nu este vorba de un spațiu cu destinația de locuință sau de anexă a unei locuințe, așa cum cere textul de lege, că nu constituie o faptă ilicită, care să justifice antrenarea răspunderii penale a acestuia și că niciun făptuitor dintre cei reclamați în cauză nu poate fi învinuit de instigare la mărturie mincinoasă. De asemenea, a mai constatat ca faptele reclamate de petentă în sarcina făptuitorului I.C. nu conturează nici elementele constitutive ale infracțiunii de tortură, situație în care nici această infracțiune nu există și că arestarea nelegală și cercetarea abuzivă (art. 266 C. pen. ) nu sunt de competența avocatului, situație în care el nu poate fi autorul respectivei infracțiuni, așa cum susține petenta în plângerea de față. Instanța de fond a mai constatat că avocații nu se afla printre persoanele prevăzute de lege și nu pot săvârși infracțiunea prevăzută de art. 267 C. pen. și că nu există probe care să ateste că avocatul I.C. a folosit în apărarea părților pe care le asista juridic, cu știință, probe false, constatându-se că nici infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. nu există.

S-a mai constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că polițiștii F.I. și T.C.N. au acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara dispozițiilor date de procurorul de caz, astfel că nu se poate reține că aceștia ar fi avut o conduită ilegală în activitățile lor, situație în care sunt inexistente faptele reclamate de petentă în sarcina lor.

Referitor la făptuitorul T.C.N. instanța a reținut că fapta acestuia de a o transporta pe partea vătămată G.E. la instanță, pe parcursul procesului penal, la solicitarea procurorului de caz, nu are conotații penale, iar pretinsele presiuni și amenințări exercitate de acesta asupra numiților O.M. și R.M., precum și asupra părții vătămate C.I., dacă ar fi existat trebuiau reclamate de acestea organelor competente să se pronunțe.

Astfel, Curtea de Apel Constanța constatând inexistența faptelor reclamate de petenta A.D. în sarcina făptuitorilor N.T., I.C., F.I. și T.C.N., așa cum în mod temeinic s-a reținut și prin rezoluția nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și confirmată prin rezoluția nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al aceluiași parchet, a respins plângerea ca nefondată, menținând rezoluția atacată.

La data de 29 aprilie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta A.D. a formulat recurs împotriva sentinței menționate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea de Apel Constanța față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/ 1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.

Astfel, a fost respins, ca inadmisibil, în fața înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petenta A.D., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 2962/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2943/2011. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2941/2011. Penal