ICCJ. Decizia nr. 2769/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 66 din 17 martie 2011, Tribunalul Vaslui a fost condamnat inculpatului T.C.;
- pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare și o pedeapsă complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen.
- pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul T.C. să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani închisoare și o pedeapsă complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) C. pen. și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reținere și arest preventiv a inculpatului, de la data de 23 septembrie 2010 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului T.C.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.E. și în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul T.C., să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznicele ulterioare ale victimei T.M.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.C. o bâtă din lemn și o secure-corpuri delicte, care au fost înregistrate la poziția 63/2011 în Registrul de corpuri delicte al instanței.
în baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1200 lei, din care suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de cercetare judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu (av. B.G.) avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Victima T.M. a locuit în satul Valea Mare - or. Negrești împreună cu fiul său T.I., vis-a-vis de locuința lor este un teren folosit de ciobanii din sat drept pășune.
Inculpatul T.C. locuiește în com. Ipatele, jud. Iași însă, din anul 2009, a venit în com. Oșești pentru a lucra ca și cioban la stâna numitului E.S.. Inculpatul păștea, de obicei, oile pe raza satului Valea Mare iar, pentru a ajunge pe pășunea din fața locuinței victimei, trebuia să treacă printr-o pădure.
In dimineața zilei de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 09.00, inculpatul a coborât cu oile pe pășunea din satul Valea Mare, împreună cu martorul A.M., care îl ajuta la treabă. Au stat cu oile pe pășunea situată vis-a-vis de locuința victimei și au consumat, în tot cursul zilei, atât vin roșu cât și vin alb.
In jurul orelor 17.00, pe drum a trecut victima T.M., în vârstă de 81 de ani, ținând o sacoșă pe umăr atârnată de un băț.
Inculpatul s-a dus la el și i-a luat din sacoșă o sticlă de 2 l cu vin alb. Victima i-a cerut să-i dea înapoi vinul, dar inculpatul nu a vrut. Inculpatul s-a întors la oile sale și a băut vinul împreună cu martorul A.M., în timp ce victima s-a dus acasă.
In jurul orelor 19.00, inculpatul s-a hotărât să-l omoare pe T.M. întrucât, după propriile afirmații, acesta îl înjurase atunci când i-a luat sticla cu vin.
A luat o secure de la A.M., secure pe care acesta o găsise în timpul aceleiași zile și care avea doar jumătate din partea metalică (lipsea tăișul), și a luat și bâta cu care mâna oile, precum și o sticlă cu vin, și a plecat la locuința victimei. Aici a găsit ușa neasigurată și a intrat în casă. Victima stătea în șezut la marginea patului în momentul în care inculpatul a intrat în cameră.
Inculpatul T.C. a turnat vin într-o cană aflată pe masă iar, în acest moment, victima s-a ridicat în picioare vrând să vină înspre inculpat.
Fără a-i spune ceva, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în față, T.M. căzând la pământ cu fața în jos. în această poziție, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri la ceafă cu partea metalică a securii și și-a dat seama că l-a omorât. A tras peste victimă plapuma și niște haine ce se aflau pe pat, pentru a o acoperi, apoi a luat de după pat o sticlă de 2 l cu vin alb, a băut vinul ce-l pusese chiar el în cană și a ieșit din casă.
In fața casei s-a întâlnit cu A.M. care venise să vadă de ce întârzie inculpatul la locuința victimei. A.M. a văzut toporul și bâta din mâinile inculpatului, pline de sânge și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Inculpatul i-a spus că l-a omorât pe T.M., moment în care A.M. s-a speriat și a spus că va merge la poliție să anunțe. Atunci, inculpatul s-a enervat și i-a spus că o să-l omoare și pe el.
Inculpatul T.C. s-a dus în spatele casei victimei unde a aruncat securea, după care i-a spus lui A.M. să meargă la stână să ducă oile. De frică, A.M. a mers.
Când treceau prin pădure, inculpatul i-a aplicat martorului două lovituri cu bâta, una la ceafă și una în spate, A.M. căzând la pământ amețit.
Inculpatul a crezut că l-a omorât și a plecat, continuându-și drumul către stână. Când a ajuns aici, E.S. l-a întrebat unde este A.M., iar inculpatul i-a spus că vine din urmă.
A doua zi dimineață, când s-a trezit, inculpatul a observat că bâta folosită la comiterea faptei era murdară de sânge și a șters-o cu un prosop.
A luat apoi oile și a coborât pe pășunea din fața locuinței victimei.
Când a trecut prin pădure, a constatat că A.M. nu mai era în locul în care-l lăsase și s-a gândit că "nu l-a lovit bine" (declarația lui) și că e posibil ca acesta să se fi dus la poliție.
A ajuns cu oile pe pășune iar aici s-a întâlnit cu fiul victimei, martorul T.I. și au băut împreună un pahar cu țuică, după care cei doi s-au despărțit.
Inculpatul l-a văzut pe martorul A.M. cum a venit cu căruța la locuința victimei și a început să strige atât la victimă cât și la fiul acesteia. Văzând că nu primește răspuns, martorul a plecat.
După plecarea acestuia, inculpatul T.C. s-a dus la locuința victimei și a constatat că victima este în aceeași poziție în care o lăsase el, după care a mers în spatele casei și a șters securea de sânge, folosind haina sa. S-a întors apoi la oi iar, la scurt timp s-a întâlnit cu T.I. și i-a spus acestuia că a trecut pe la el A.M. și că tatăl său nu a răspuns când a fost strigat.
T.I. a mers acasă și a constatat că tatăl său decedase și avea sânge în zona capului, astfel încât a anunțat organele de poliție.
După venirea polițiștilor, inculpatul a observat că aceștia au mers la o stână din apropiere de unde au ridicat o bâtă ce avea urme de sânge și atunci s-a gândit să-și arunce bâta, pentru că e posibil să mai fi rămas urme pe ea. A așezat-o într-un gard aflat în spatele locuinței victimei și și-a confecționat altă bâtă.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui, moartea numitului T.M. a fost violentă și s-a putut instala în seara zilei de 21 septembrie 2010.
Moartea a avut drept cauză hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală, urmare a unui traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură cominutivă cu înfundare, occipital stânga, cu iradieri la baza craniului (plăgi cranio-cerebrale: plăgi confuze ale epicraniului, fractură multieschiloasă, rupturi ale durei mater, contuzie și dilacerare cerebrală).
Traumatismul cranio-cerebral s-a produs prin loviri active cu obiect contondent cu suprafață relativ mică (în jur de 16 cm pătrați), cu viteză relativ mare de impact.
Au fost inventariate două lovituri occipital, acestea determinând fractura cominutivă cu înfundare, cu dilacerare meningo-cerebrală și hemoragie meningo-cerebrală; de la fractura cu înfundare au iradiat linii de fractură la baza craniului, spre gaura occipitală și jumătatea dreaptă.
A fost inventariată și o lovitură fronto-orbitar dreapta, cu fractură cu înfundare la nivelul osului frontal și fractură de plafon orbitar, cu leziune a ochiului drept (ruptură sclerală la nivelul unghiului extern); în acest context s-a produs și fractura piramidei nazale.
A fost inventariată și o lovitură la nivelul hemifaciesului drept, cu fractură de os malar și infiltrat sanguin subiacent.
Cadavrul prezenta și frontal stânga o plagă confuză.
Victima prezenta și o fractură costală pe dreapta, produsă prin lovire cu sau de corp dur, precum și o echimoză deltoidian stânga, posterior, cu excoriație adiacentă, precum și o excoriație postero-lateral dreapta la nivelul toracelui.
Intre traumatismul cranio-cerebral și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
In ceea ce privește poziția victimă-agresor, s-a apreciat ca fiind cea mai probabilă varianta cu agresorul și victima față în față, agresorul aplicând la nivelul feței două lovituri cu corp contondent alungit, urmată de căderea victimei, poziție în care victima a recepționat alte două lovituri în regiunea occipitală stângă, lovituri ce au produs plăgile cranio-cerebrale; nu se poate exclude cu certitudine o altă succesiune a loviturilor; nu s-au identificat leziuni de apărare.
Leziunile de la nivelul hemifaciesului drept (fractura de malar) s-a produs prin lovire activă cu un obiect contondent alungit; leziunile fronto-orbitare (fractura fronto-orbitară dreaptă, fractura de piramidă nazală și ruptura sclerală) s-au putut produce prin lovitură cu corp contondent alungit, lovitură cu capătul acelui obiect.
Leziunile din regiunea occipitală s-au putut produce prin loviri cu corp dur, posibil muchia unei securi.
Sângele recoltat de la cadavru conținea 0,80 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conține 1,00 g %o alcool.
Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei sanguine A (II).
Inculpatul, în faza de urmărire penală, a recunoscut că a lovit partea vătămată T.M. cu un par și o secure, după ce anterior pătrunsese fără drept în locuința acestuia, fapte pe care acesta le regretă. Justificarea adusă de inculpat faptei sale nu poate să fie primită întrucât în nici moment nu este admisibil ca cineva să se folosească de aceste motive pentru a răpi viața unui om și de a pătrunde fără drept în locuința vreunei persoane. Aceste drepturi fundamentale sunt recunoscute de Constituția României în art. 22 alin. (1), art. 27 alin. (1) precum și în art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Omului.
Prin aceste infracțiuni se incriminează orice atingere adusă relațiilor sociale referitor la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit de lege. Acest drept este protejat în egală măsură indiferent de titular, vârstă, starea sănătății, originea socială.
Totodată se protejează relațiile sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, adică la dreptul persoanei de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.
Domiciliul și reședința sunt inviolabile, nimeni nu poate pătrunde în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia.
în comunitatea rurală din care victima și inculpatul făceau parte de mai mult timp s-a creat o stare de neliniște, nemulțumire privind comportamentul pe care 1-a avut inculpatul prin comiterea acestor infracțiuni îndreptate împotriva unei persoane cu posibilități reduse de a se apăra de agresiune, având în vedere faptul că inculpatul era înarmat cu o bâtă și o secure iar victima era fără nici un fel de armă sau obiecte contondente asupra sa.
Toți martorii audiați în cauză au arătat vinovăția inculpatului.
Faptele și vinovăția inculpatului T.C. sunt dovedite prin: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui și planșa foto anexă; declarațiile inculpatului; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/11013/2010 întocmit de INML "Mina Minovici" și declarațiile martorilor; proces-verbal de reconstituire și planșa foto anexă;
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță, a dispus conform dispozițiilor art. 52 C. pen. aplicarea unor pedepse inculpatului, ținându-se seama și de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel inculpatul, este cunoscut ca recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior de patru ori pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave printre care și infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., viol, tâlhărie furt calificat și violare de domiciliu, ceea ce atestă faptul că acesta este o persoană deosebit de violentă cu înclinații criminale .
Deși față de acesta s-a dat dovadă de clemență de instanțele judecătorești fiind liberat condiționat anterior de patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii de același gen de infracțiuni lucru ce atestă o deosebită periculozitate a acestui inculpat.
Din referatul de evaluare nr. 51 din 15 februarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, au rezultat faptul că factor pozitiv care susțin conduita socială a inculpatului se evidențiază interesul manifestat de acesta pentru implicarea în activități lucrative licite care să asigure necesarul traiului zilnic.
Pe de altă parte nivelul scăzut de conștientizare a consecințelor negative ale faptei sale, atât din punct de vedere moral, cât și din punct de vedere penal, nivelul scăzut de empatie față de capacitatea de autocontrol și îi accentuează comportamentul agresiv, imprimând puternice accente de sadism, perpetuarea comportamentului infracțional corelat cu răspunsul negativ față de autoritate reprezintă aspecte care favorizează reiterarea comportamentului infracțional prin săvârșirea de fapte grave.
De asemenea frustrările afective puternice prezente la inculpat în legătură cu imaginea de sine compensate care pot susține pe viitor menținerea comportamentului infracțional diminuând astfel capacitatea de răspuns pozitiv la factorii de mediu și de reintegrare socială a acestuia.
Analizând cele enumerate s-a apreciat că inculpatul T.C. prezintă dificultăți de integrare și adaptare la mediul social, evidențiate prin comportamentele adoptate până în prezent.
în acest context s-a apreciat ca fiind benefică pentru inculpat asigurarea unei supravegheri stricte de către o instituție specializată,precum și includerea sa în programe de psihoterapie în vederea susținerii sale în rezolvarea conflictelor și tensiunilor personale, dezvoltarea unei imagini de sine adecvate, dezvoltarea empatiei față de semenii săi, precum și conștientizarea caracterului moral și penal al faptelor sale.
Totodată s-a apreciat ca fiind esențială includerea sa în programe de dezintoxicare în vederea eliminării consumului de alcool, precum și a conștientizării consecințelor negative ale unei astfel de comportament, atât în sfera personală, cât și în sfera socială.
Având în vedere aceste aspecte, prima instanța a apreciat că o pedeapsă de 20 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen.
In cursul urmăririi penale G.E., fiica victimei T.M., s-a constituit partea civilă cu suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea și praznicele ulterioare, ale tatălui său.
Inculpatul a consimțit la plata acestor despăgubiri civile față de partea civilă G.E.
In termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul T.C. ca netemeinică.
Prin decizia penală nr. 84 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.C. împotriva sentinței penale nr. 66 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a menținut starea de arest a acestuia și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului T.C. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.
în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. privind aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că inculpatul T.C., la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a pătruns fără drept, în locuința victimei T.M. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feței și apoi, cu partea metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul victimei, activitate infracțională ce întrunește atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de acesta prin apelul promovat, curtea de apel a constatat că prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
In operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
S-a reținut că în conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de condițiile concrete în care au fost comise faptele și de împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unor pedepse privative de libertate în cuantum orientat spre maximul special prevăzut de textul sancționator înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială.
S-a arătat că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, prin care s-a adus atingere uneia din cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală - viața persoanei - de modalitatea în care au fost comise, de urmarea ireversibilă produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - atitudinea sinceră procesuală adoptată, caracterizată prin recunoaștere și regret, dar și perseverența infracțională manifestată de inculpat care deși a fost condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave (omor, viol, tâlhărie) și liberat condiționat și-a continuat conduita ilicită, fiind recidivist.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare răspunzând cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului, și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și redozarea pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In cauza de față, pedeapsa aplicată inculpatului, orientată către maximul special prevăzut de lege, vine în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele și datele care caracterizează persoana inculpatului, fiind atins astfel și scopul sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare socială.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a pătruns iară drept, în locuința victimei T.M. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feței și apoi, cu partea metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia.
Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond cu probele administrate în cauză, situație care nu a fost contestată de inculpat, acesta recunoscând faptele pentru care a fost cercetat, iar la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere nu numai gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, ci și modalitatea, împrejurările faptelor, precum și comportamentul inculpatului.
Astfel din probele existente rezultă că inculpatul a pătruns în locuința victimei, un bătrân de 81 ani, ucigând-o fără nici un motiv, după care și-a văzut mai departe de activitățile sale zilnice, a revenit a doua zi pentru a vedea dacă victima se află în aceeași stare în care a lăsat-o, a încercat să ascundă obiectele cu care a lovit victima și a amenințat cu moartea pe martorul A.M., dacă merge la organul de poliție.
In plus, inculpatul poate fi în stare de recidivă, fiind condamnat anterior de patru ori pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave printre care și infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., viol, tâlhărie furt calificat și violare de domiciliu, ceea le atestă faptul că acesta este o persoană deosebit de violentă cu înclinații criminale.
Deși față de acesta s-a dat dovadă de clemență de instanțele judecătorești fiind liberat condiționat anterior de patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii aceluiași gen de infracțiuni, lucru ce atestă o periculozitate deosebită a acestui inculpat.
împrejurarea că în fața instanței, inculpatul a recunoscut și a regretat faptele săvârșite nu este de natură a convinge instanța că poate fi reeducat cu o pedeapsă mai mică, această atitudine părând mai degrabă formală în raport cu personalitatea deosebit de violentă a acestuia și cu împrejurările în care a comis faptele.
Având în vedere cele menționate, înalta Curte a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată în raport de prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., iar decizia instanței de apel este legală și temeinică, astfel că recursul inculpatului este nefondat, și a fost respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
In temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 23 septembrie 2010 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2749/2011. Penal → |
|---|
