ICCJ. Decizia nr. 2924/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2924/2011
Dosar nr.29431/120/2010
Şedinţa publică din 5 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 404 din data de 13 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2943,1/120/2010 a fost condamnată inculpata Ţ.E. (fiica lui G. şi a S., născută în oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, domiciliată în comuna G., satul G., judeţul Dâmboviţa) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 şi art. 74 lit. a), 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 65 şi 66 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit în baza art. 862 C. pen., un termen de încercare de 6 ani, fiind instituite obligaţiile menţionate în dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) şi art. 863 alin. (3) lit. f) C. pen.
A fost atenţionată inculpata asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a computat perioada arestării preventive de la 14 iunie 2010 la zi, inculpata fiind pusă în libertate de îndată.
Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu privire la faşa utilizată de inculpată la suprimarea vieţii copilului său nou născut.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 aprilie 2010, în jurul orelor 6,00, inculpata, aflată în domiciliul său din comuna G. - Dâmboviţa, a simţit dureri abdominale, specifice naşterii, simptome pe care le ştia bine, fiind mamă a trei copii şi la scurt timp a născut un făt în viaţă, de sex bărbătesc.
După circa 15 minute de la naştere inculpata s-a deplasat în WC-ul din curtea casei, a eliminat placenta, a revenit în camera unde se afla fătul, a luat o faşă şi i-a înfăşurat capul pentru a-l şterge de sânge, exercitând mişcări repetate pentru împiedicarea respiraţiei fătului şi care au determinat decesul acestuia prin asfixiere.
În continuare, inculpata a înfăşurat fătul decedat într-o cămaşă bărbătească, l-a ascuns într-un sac de rafie peste care a pus mai multe articole de îmbrăcăminte, fiind descoperit de organele de poliţie la data de 16 aprilie 2010.
Această situaţie de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe şi mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de expertiză medico legală psihiatrică, raportul de necropsie, documentele medicale emise de Spitalul orăşenesc P., declaraţiile martorilor Ţ.D., Ţ.E., Ţ.N., A.M., Ţ.M., I.I., O.F., U.C., U.I., A.E., P.V., C.G. şi U.M., coroborate cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut constant fapta comisă, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 65 din 28 aprilie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a desfiinţat în parte, pe latură penală, Sentinţa penală nr. 404 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 863 şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Curtea de Apel a reţinut, sub aspectul individualizării pedepsei, aspect criticat de procuror, că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), însă a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei a fost greşit aleasă având în vedere periculozitatea faptei săvârşite şi, mai ales, urmările infracţiunii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpata a declarat recurs numai cu privire la înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., solicitând menţinerea sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi instanţa de control judiciar au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-menţionat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de apel corespunde gravităţii faptei săvârşite.
Infracţiunile contra vieţii sunt infracţiuni grave, de un pericol social ridicat, sancţiunile aplicabile fiind pe măsură.
Inculpata a nesocotit dispoziţiile legale care protejează relaţiile sociale privitoare la viaţa persoanei şi, având discernământul păstrat, şi-a ucis copilul nou născut în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi în hotărârile pronunţate.
În concret, inculpata, imediat după naştere, a luat fătul, i-a înfăşurat capul cu o faşă şi l-a asfixiat, după care a ascuns cadavrul mai multe zile, acesta fiind descoperit întâmplător.
Urmările faptei inculpatei sunt ireparabile, fiind corect evaluate de instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât făptuitoarea, anterior naşterii, a ascuns sarcina faţă de membrii familiei, nu s-a prezentat la medic pentru luarea în evidenţă şi supravegherea evoluţiei sarcinii, şi-a creat condiţii pentru naştere în condiţii de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalţi membrii ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale.
Toate aceste elemente concrete de fapt relevă un grad sporit de pericol social şi care trebuie să se răsfrângă şi asupra modalităţii de executare a pedepsei, aşa cum bine a apreciat şi instanţa de apel.
Lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei comise, datele ce caracterizează persoana inculpatei justifică atenuarea pedepsei, însă gravitatea infracţiunii impune concluzia că îndreptarea acesteia nu se poate realiza fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpată nu este fondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ţ.E. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2922/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2928/2011. Penal → |
|---|
