ICCJ. Decizia nr. 3018/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3018/2011
Dosar nr.841/111/2008
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60/P din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 260/R/2008 a Curţii de Apel Oradea.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 9 ianuarie 2008 până la 29 aprilie 2008.
În temeiul art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii T.A., S.A. şi V.C., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente V.D. la plata sumei de 20.500 RON în favoarea părţii civile I.Z. şi a sumei de 5.970,16 RON, reactualizată la data plăţii în favoarea părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Oradea.
În baza art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 12 august 2007, partea vătămată I.Z., împreună cu martora H.M. s-au dus pe terasa barului „C.A." din comuna Popeşti şi după ce s-au aşezat la masă a venit inculpatul S.A. care le-a adresat injurii deoarece i-a auzit vorbind limba maghiară.
Cei doi nu au reacţionat şi pentru a evita scandalul, s-au ridicat să plece spre autobuz, dar au fost urmăriţi de toţi cei trei inculpaţi, care au continuat să le adreseze injurii şi ameninţări.
În cele din urmă, inculpaţii au smuls pari din gardul casei martorei I.E. şi după ce au ajuns-o pe partea vătămată, inculpatul T.A. a încercat să o lovească în cap cu un par, dar aceasta a parat lovitura cu antebraţul, care i-a fost fracturat. Apoi, toţi cei trei inculpaţi au înconjurat-o pe partea vătămată şi i-au aplicat mai multe lovituri peste spate, braţe şi picioare. La un moment dat, inculpatul S.A. a lovit-o pe partea vătămată, cauzând căderea victimei şi pierderea cunoştinţei.
Internată în spital cu diagnosticul de fractură frontotemporală dreaptă şi fractură de radius drept partea vătămată a suferit mai multe intervenţii chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată I.Z. au necesitat pentru vindecare 75 zile de îngrijiri medicale şi au pus viaţa victimei în pericol.
Prima instanţă nu a împărtăşit punctul de vedere al inculpaţilor şi a respins solicitările acestora de a se schimba încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor criticând greşita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi.
La rândul său, inculpatul T.A. a atacat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen. sau în cea prevăzută de art. 182 C. pen. şi drept urmare, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul T.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul T.A., motivele invocate fiind descrise pe larg în practicaua deciziei.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este fondat doar pentru motivul referitor la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.A. şi pentru greşita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpatului minor V.C., iar recursul declarat de inculpatul T.A. este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie să fie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale, avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, pentru acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, este necesar să se examineze în mod temeinic toate elementele, obiective şi subiective, de natură să contribuie la formarea unei convingeri corecte cu privire la aptitudinea condamnatului de a avea, în viitor, o comportare bună, chiar şi fără executarea pedepsei. În consecinţă, spre a nu greşi, instanţa trebuie să ţină seama atât de gravitatea faptelor cât şi de trecutul infractorului, de mediul în care trăieşte, de modul de comportare în familie şi societate atunci când din toate împrejurările arătate să rezulte că infractorul care a avut tot timpul o viaţă onestă, îndeplinindu-şi îndatoririle sociale, a ajuns să săvârşească o infracţiune fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenţei faţă de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, suspendarea executării pedepsei apare ca legitimă.
În prezenta cauză, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului S.A. (tentativă la infracţiunea de omor calificat), este una deosebit de gravă, deoarece face parte din categoria celor care vizează însăşi esenţa persoanei şi anume viaţa.
Inculpatul S.A. a acţionat, alături de ceilalţi doi inculpaţi, cu o violenţă ieşită din comun, ajutându-se de un obiect vulnerant (par), cu intenţia directă de a ucide, în vederea rezolvării unui conflict spontan, ivit între ei şi partea vătămată I.Z.
Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.A. şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu asigură atingerea scopului pedepsei.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C., pentru durata de 2 ani, Înalta Curte constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 109 alin. (3) C. pen., urmând a se dispune înlăturarea acesteia.
În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat şi reindividualizarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor T.A. şi V.C., însă Înalta Curte nu poate primi aceste critici, pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 3 ani şi 9 luni închisoare, răspunzând pe deplin exigenţelor art. 52 C. pen.
Solicitarea recurentului inculpat T.A., făcută prin apărătorul desemnat din oficiu de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este lipsită de fundament.
Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, rezultă fără echivoc, participarea inculpatului T.A. la agresarea părţii civile I.Z., el fiind acela care în încercarea de a-l lovi în cap pe acesta, i-a fracturat antebraţul drept cu care parase lovitura. A se vedea în acest sens declaraţiile părţii civile şi ale martorilor H.A.T., B.A. şi N.I.
Neîntemeiată este şi critica recurentului inculpat T.A. referitoare la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina sa. Atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au arătat pe larg în ce condiţii pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 322 alin. (3) C. pen. şi de art. 182 C. pen. şi au evidenţiat, în mod justificat, că cei trei inculpaţi au acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, aplicându-i lovituri repetate cu parul în zona capului şi pe corp, cauzându-i leziuni traumatice corporale care i-au pus viaţa în primejdie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice.
Cât priveşte solicitarea recurentului inculpat T.A., de a se reindividualiza pedeapsa principală şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., Înalta Curte constată, aşa cum a arătat mai sus, analizând motivele de recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, că instanţele au făcut o justă individualizare în cazul inculpatului T.A., pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia asigurând atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa Decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia penală, numai cu privire la inculpatul S.A. şi V.C.
În rejudecare, va majora de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.
Va înlătura dispoziţiile art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 76, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului minor V.C.
În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.A.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2011 din 20 ianuarie 2011a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 60/P/2010 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia penală numai cu privire la inculpaţii S.A. şi V.C. şi, în rejudecare:
Majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.A.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului minor V.C.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi S.A. şi V.C., în sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul intimat inculpat T.A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3039/2011. Penal → |
|---|
