ICCJ. Decizia nr. 3014/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3014/2011
Dosar nr. 1200/113/2010
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila rămasă definitivă prin neapelare au fost condamnaţi inculpaţii O.M. (fiul lui A. şi N., născut în Nide - Turcia, domiciliat în Brăila) la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 143 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi de 1 an închisoare în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare sporită la 1 an şi 10 luni închisoare şi M.O. (fostă B., fiica lui C. şi I., născută la în Brăila, domiciliată în Brăila) la pedepsele de 1 an închisoare în baza art. 143 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi de 1 an închisoare în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită la 1 an şi 2 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la fiecare inculpat a sumei de 485,12 RON.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 150.000 RON către partea civilă SC „S.S.” SRL, reprezentată prin lichidator judiciar SC „C.” SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a menţinut că inculpaţii în calitate de asociaţi şi administratori la SC „S.S.” SRL, societate aflată în stare de insolvenţă, au înstrăinat în anul 2004 un apartament şi un autoturism Dacia 1304 tip papuc, din patrimoniul societăţii, cu scopul de a împiedica creditorii să-şi recupereze creanţele.
De asemenea, cei doi inculpaţi, în perioada 1 ianuarie - 25 octombrie 2005 au ridicat de la casieria societăţii suma totală de 150.970,24 ROL reprezentând avansuri spre decontare, fără a le justifica sau restitui, suma fiind cheltuită în interes personal.
În baza hotărârii de condamnare s-au emis mandatele de executare a pedepsei nr. 24 şi nr. 25 din 17 martie 2009 apoi mandate europene de arestare, condamnaţii fiind arestaţi de autorităţile judiciare din Grecia, la 5 decembrie 2009 - M.O. şi 7 decembrie - O.M. şi predaţi apoi în România.
La 1 februarie 2010 inculpaţii au formulat în baza art. 5221 C. proc. pen. cerere de rejudecare susţinând că au fost judecaţi şi condamnaţi în lipsă, ei aflându-se pe durata procesului, la muncă în străinătate, respectiv în Spania şi în Grecia.
Tribunalul Brăila, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 103 din 11 iunie 2010 a admis cererea condamnaţilor de rejudecare a cauzei, a anulat Sentinţa penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009 a aceluiaşi tribunal şi în rejudecare a dispus achitarea inculpaţilor O.M. şi M.O., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Totodată, a dispus condamnarea inculpaţilor în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Lege nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 lit. d) C. pen., la câte 8 luni închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
S-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. şi a art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă durata arestării în vederea extrădării şi durata infracţiunii executate de la 7 decembrie 2009 la 11 iunie 2010 pentru inculpatul O.M. şi de la 5 decembrie 2009 la 11 iunie 2010 pentru inculpata M.O.
Au fost anulate formele de executare iar potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 485,12 RON sume însuşite de inculpaţi pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de rejudecare a menţinut că inculpaţii nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, faptei lipsindu-i un element constituţional infracţiunii, respectiv situaţia permisă - societatea administrată de cei doi inculpaţi nu se află în stare de insolvenţă, iar tranzacţia lor nu a fost făcută cu intenţia de a frauda creditorii.
Totodată, s-a reţinut că fapta inculpaţilor de a folosi cu rea-credinţă suma totală de 150.970,24 RON ridicată în perioada 1 ianuarie 2004 - 25 octombrie 2010, de la casieria societăţii cu titlu de avansuri spre decontare, fără a justifica suma ridicată, cheltuieli în interes personal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, situate sub minimul prevăzut de lege, au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpaţilor, în favoarea cărora au fost recunoscute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 81 C. pen. şi că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 32A din 8 februarie 2011 a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi în rejudecare a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a dispus obligarea inculpaţilor la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criteriile din apelul declarat de procuror, a considerat că deşi tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor pentru una dintre infracţiunile deduse judecăţii, a omis obligarea acestora conform art. 192 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor avansate de stat.
Totodată s-a considerat că în cauză era necesară reţinerea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) întrucât dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 sunt mai favorabile sub aspectul sancţiunilor decât cele ale art. 127 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 65/1995 sub imperiul căreia au fost comise faptele.
Referitor la criticile formulate în apelul declarat de procuror în sensul greşitei confiscări a sumelor de câte 485,12 RON şi al greşitei achitări pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, instanţa de control judiciar a considerat că acestea nu pot fi primite.
Astfel, măsura confiscării s-a apreciat ca justificată, bunurile fiind dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar infracţiunea de bancrută frauduloasă nu poate fi reţinută în absenţa existenţei stării de insolvenţă a debitorului şi în lipsa intenţiei de înstrăinare a unei părţi din active în frauda creditorului.
Privitor la ultima critică din apelul declarat de procuror în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi aceasta a fost considerată neîntemeiată.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa aplicată sub minimul legal prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi măsura de suspendare a executării sunt pe deplin justificate în raport cu datele pozitive care îi caracterizează pe cei doi inculpaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. a susţinut că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă este greşită şi că pedepsele aplicate au fost greşit individualizate prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a solicitat casarea deciziei atacate şi a Sentinţei penale nr. 103 din 11 iunie 2006 a Tribunalului Brăila şi menţinerea condamnărilor aplicate prin Sentinţa penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei care înstrăinează în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului o parte din active.
Pentru a fi reţinută această infracţiune este necesar a fi dovedită existenţa stării de insolvenţă a debitorului şi împrejurarea că înstrăinarea unei părţi din active s-a făcut în frauda creditorilor.
Or, din actele dosarului, respectiv din raportul privind procedura de lichidare rezultă că la data de 31 mai 2005, la 9 luni de la vânzarea apartamentului şi a autoturismului, valoarea totală a activelor SC „S.S.” SRL Brăila era egală cu valoarea totală a pasivului acestei societăţi (de 356.057,10 RON) astfel că nu se poate reţine starea de insolvenţă în sensul art. 3 din Lege nr. 85/2006.
Mai mult, până la data de 16 martie 2005 când societatea „M.P.” Istanbul a cerut deschiderea procedurii de reorganizare şi faliment a debitoarei, această putea dispune liber de bunurile sale cât timp acest lucru nu s-a făcut în frauda creditorilor, iar ulterior vânzării, cum s-a precizat, avea suficiente active care să acopere pasivul acumulat.
Sub un alt aspect, la data înstrăinării bunurilor arătate nu s-a urmărit fraudarea creditorului „M.P.” Istanbul, astfel că pe plan subiectiv nu a existat intenţia săvârşirii acestei infracţiuni de către cei doi inculpaţi.
În consecinţă, soluţia de achitare pentru lipsa elementelor constitutive a infracţiunii de bancrută frauduloasă este corectă astfel că nu subzistă eroare gravă de fapt invocată în recurs.
2. Privitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 31/1990 se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi avându-se în vedere circumstanţele atenuante favorabile recunoscute în baza art. 74 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, pedepsele au fost coborâte sub minimul prevăzut de lege.
Tot astfel, dispoziţia de suspendare condiţionată a acestei pedepse, conform art. 81 C. pen. este pe deplin justificată constatându-se că pedepsele sunt sub minimul prevăzut de lege, că inculpaţii nu au antecedente penale şi că scopul acestor sancţiuni penale poate fi atins chiar fără executarea lor.
Prin urmare, critica formulată în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
3. Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
4. Se va stabili că onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaţilor până la prezentarea apărătorului ales, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii O.M. şi M.O.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru asigurarea asistenţei juridice a intimaţilor inculpaţi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2011.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3018/2011. Penal → |
|---|
