ICCJ. Decizia nr. 3039/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3039/2011
Dosar nr.102/36/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Tulcea, prin Sentinţa penală nr. 388 din 14 decembrie 2010, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă, din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. e) şi i) C. pen.
În baza art. 183 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 14 decembrie 2010.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2010 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 346 cu referire la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale şi 100.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă F.A.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat 1 cuţit.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Fraţii F.V. şi I. se aflau într-o stare conflictuală cu persoane din grupul lui C.A., pornind de la împrejurarea că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni le fuseseră sustraşi nişte bani aflaţi într-o borsetă din maşina proprietatea lor, fraţii F. reclamând acest aspect şi indicându-i ca autori pe membrii grupului infracţional menţionat. De altfel, mai exista un incident care putea constitui mobilul unei eventuale confruntări şi anume faptul că, anterior cu două săptămâni prezentului eveniment, F.I. şi lucrătorul de poliţie C.V. au fost abordaţi şi agresaţi într-un local, de membrii aceluiaşi grup infracţional.
În ziua de 12 iulie 2010, reveniţi în ţară din Italia, au transportat mai multe bagaje ale călătorilor pe care i-au adus acasă, iar în jurul orelor 24,00 după ce au consumat bere la o terasă, alertaţi că cei din grupul format din D.C., D.R., V.Ş., C.A., Ţ.A. şi P.A. ar fi afirmat că aveau de gând să le incendieze autovehiculul cu care efectuau transport către şi din Italia, au hotărât să rămână să păzească vehiculul.
Fiind obosiţi şi pentru că nu se întâmpla nimic au hotărât să plece prin sat pentru a identifica grupul cu care se aflau în conflict. Ajunşi la intersecţia străzilor C. şi P. auzind voci, F.V. s-a culcat în iarbă urmărind să vadă ce fac persoanele aflate în apropierea clădirii Poştei, respectiv V.Ş., Ţ.A., P.A. şi P.A. care după ce consumaseră băuturi la un bar din apropiere se opriseră de vorbă.
În jurul orelor 04,30 Ţ.A. s-a desprins de grup ca să meargă acasă şi ajuns lângă şcoală, a observat în iarbă o persoană îmbrăcată în negru având cagulă pe faţă - F.V.
Între Ţ.A. şi F.V. a avut loc o altercaţie, primul a revenit la prieteni iar secundul a fugit în direcţia şcolii.
Martorul Ţ. le-a povestit celor din grup că a fost atacat de o persoană necunoscută, iar V.R. i-a apelat pe telefonul mobil pe C.A. şi C.D. comunicându-i primului că bănuia că este aşteptat ca să fie bătut.
Inculpatul C.A. şi C.D. au venit şi s-au alăturat grupului, au distrus nişte bănci înarmându-se cu obiecte contondente şi s-au deplasat înspre locul unde se aflau fraţii F., care între timp se retrăseseră în curtea şcolii, în spatele WC-ului de lângă grădiniţă.
Pentru a-i căuta pe agresorii lui Ţ.A., grupul s-a împărţit în două, P.A., V.Ş. şi Ţ.A. au sărit gardul în zona porţii iar pe partea opusă şcolii au sărit în curte C.D., P.A. şi C.A., acesta având la el un cuţit. Căutând din două părţi cei 6 s-au reîntâlnit şi s-au deplasat înspre WC-ul de lângă grădiniţă, moment în care fraţii F. şi N.M. au escaladat gardul şi au pătruns în curtea locuinţei din apropiere.
Au fost urmăriţi de cei din grup, primul a sărit gardul inculpatul care a aruncat cu o bucată de metal în direcţia lui F.V. şi s-a apropiat de acesta. Pentru că a primit o lovitură cu o bucată de lemn inculpatul a scos cuţitul şi a început să-l lovească la nivelul picioarelor. Au intervenit şi ceilalţi şi s-au lovit reciproc, fiind lovit şi F.I.
Inculpatul l-a lovit cu cuţitul şi pe F.I.
Urmare loviturilor primite F.V. a decedat iar în urma necropsiei s-a stabilit că moartea a fost violentă, cauza morţii fiind şocul traumatic hemoragie consecinţa hemoragiei externe survenită în urma unei plăgi înjunghiate la nivelul coapsei stângi cu secţionarea venei femurale.
Leziunea tanatogeneratoare a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur tăietor-înţepător posibil briceag/cuţit cu un singur tăiş cu lama de aproximativ 2,5 cm lăţime şi lungime de cel puţin 10 cm, s-a concluzionat în raport.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza declaraţiilor martorilor V.Ş.R., Ţ.A., N.M., P.A., C.A., a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, raportului medico-legal de necropsie coroborate cu declaraţiile inculpatului C.A. care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel inculpatul C.A., partea civilă F.A. şi martorul F.I.
Apelul formulat de către inculpat a vizat individualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin reţinerea „conduitei sincere şi acordului de a plăti despăgubirile civile" ca circumstanţe atenuante în sensul art. 74 lit. a), c) C. pen.
Prin apărător, părţile civile F.A. şi F.I. au criticat sentinţa primei instanţe, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la individualizarea pedepsei, motivând că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, latură subiectivă caracteristică infracţiunii de „omor calificat", a solicitat majorarea despăgubirilor civile şi, în subsidiar, majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Secţia penală de la Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 26/P din 8 martie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul părţii civile F.A. şi a desfiinţat sentinţa.
Rejudecând cauza, a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.A. şi F.I.
Curtea de Apel Constanţa a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar şi conform art. 322 C. proc. pen., i-a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea cerându-i să declare tot ce ştie cu privire la fapta şi învinuirea ce i s-a adus, însă inculpatul a declarat că înţelege să uzeze de dreptul la tăcere şi că îşi însuşeşte apelul şi motivele de apel formulate de apărător.
Instanţa de control judiciar a motivat următoarele: Sub aspectul încadrării juridice infracţiunea de „omor" se deosebeşte de cea de „lovituri cauzatoare de moarte" prin poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.
În timp ce în cazul celei dintâi, făptuitorul acţionează cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., făptuitorul acţionează cu praeterintenţie în sensul că, urmărind să lovească victima s-a produs o consecinţă mai gravă şi anume moartea victimei, consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului.
În cauză, acţionând cu un corp apt să producă moartea (cuţitul), cu intensitate (leziunea tanatogeneratoare producând decesul victimei pe loc), lovind unde nimerea - zona toracelui, membre inferioare, în zona scalpului (cu puţin anterior decesului), inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă deoarece, deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei a acceptat producerea acesteia; concluzia se deprinde şi din contextul în care a acţionat inculpatul - căutarea victimei, urmărirea acesteia, agresionarea din stradă şi continuarea violenţelor în curtea şcolii unde a atacat-o până în curtea unei locuinţe învecinate, aplicând lovituri cu cuţitul şi prin izbirea de suprafeţe dure până nu a mai mişcat.
În consecinţă, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor calificat" prevăzută de art. 174- art. 175 lit. i) C. pen. şi nu cele ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.; se reţine forma calificată deoarece activitatea infracţională s-a desfăşurat şi în spaţiu public (stradă, curtea şcolii).
Prin urmare, pentru acest considerent, apelul formulat de partea civilă F.A. este fondat şi, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis, se va desfiinţa sentinţa primei instanţe şi, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de „omor calificat" prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru care inculpatul C.A. va fi condamnat la pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un cuţit (corp apt să producă moartea), cu intensitate, producându-i leziuni grave care au şi condus la suprimarea vieţii acesteia, pedeapsa aplicată trebuie să fie mai aspră, de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viaţă, respectiv a relaţiilor civilizate existente în comunitatea locală, să avertizeze asupra modului nepotrivit de rezolvare a conflictelor interpersonale.
Însă, în condiţiile în care şi victima împreună cu fratele acesteia, martorul F.I. au iniţiat declanşarea violenţelor, conduita bună a inculpatului, fără alte abateri ori sancţiuni penale, anterior acestei infracţiuni, poziţia sinceră, cooperantă pe tot parcursul procesului penal, regretul manifestat şi prin acordul despăgubirii părţii civile sunt împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. care se vor reţine în favoarea inculpatului cu consecinţa stabilirii cuantumului pedepsei, conform art. 76 alin. (2) C. pen., sub minimul prevăzut de textul incriminator.
Celelalte două motive ale apelului susţinut de către partea civilă, unul privind calificarea prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen. deoarece obiectul vulnerant folosit de inculpat (cuţitul) nu se încadrează între „mijloacele ce pun în pericol viaţa mai multor persoane", iar cel referitor la majorarea cuantumului despăgubirilor civile deoarece nu a justificat şi nu a dovedit pretenţiile pretinse în apel.
Cum nu s-a schimbat încadrarea juridică într-o infracţiune mai uşoară, iar de la momentul pronunţării sentinţei, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorului, precum şi faţă de argumentele admiterii apelului părţii civile, nu se poate proceda la aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei, considerente pentru care apelul declarat de către inculpatul C.A. este nefondat şi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă F.A. şi inculpatul.
Prin recursul scris partea civilă a critica Decizia ca nelegală şi netemeinică şi a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
A susţinut în esenţă că deşi în apel a fost schimbată încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. instanţa de apel a făcut o greşită individualizare a pedepsei.
A arătat că în apel a solicitat ca pedeapsa ce i se va aplica inculpatului să fie aceea de 25 ani închisoare şi cu toate acestea curtea l-a condamnat pe inculpat la numai 10 ani închisoare.
Nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au luat măsura aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, deşi acest lucru a fost cerut de apărătorul recurentei parte civilă atât la fond cât şi în apel.
În acest fel au fost încălcate dispoziţiile art. 163 - 166 C. proc. pen., hotărârile fiind nelegale şi netemeinice.
Inculpatul a criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
- în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din moment ce intenţia sa nu a fost aceea de a suprima viaţa victimei ci de a răspunde la violenţele exercitate de aceasta;
- victima a fost lovită şi de celelalte persoane din grup, el a lovit victima numai la nivelul membrelor inferioare;
- încadrarea în dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen. este greşită, conflictul şi lovirea victimei a avut loc în curtea casei unui cetăţean noaptea, şi nu în loc public;
- pedeapsa este greşit individualizată, se impunea ca efect al circumstanţelor atenuante şi a contribuţiei majore la declanşarea conflictului de către victimă, fratele acesteia şi martor să i se aplice o pedeapsă sub minimul special chiar sub 5 ani.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor recursului declarat de inculpat se constată că acesta este fondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa de apel a reţinut corect că lovind victima în mod repetat cu cuţitul în cele două coapse (4 plăgi tăiate, înţepate, profunde) inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei a acceptat producerea acesteia. Că este aşa o demonstrează şi decesul intervenit imediat după loviturile de cuţit aplicate.
Încadrare juridică dată faptei este greşită.
Descriind condiţiile, locul şi timpul în care a avut loc agresarea victimei, în actul de sesizare a instanţei se arată că „în acel moment fraţii F. şi N.M. au escaladat gardul, pătrunzând în curtea casei din apropiere. Primul care a sărit gardul a fost inculpatul C.A. Când s-a apropiat de F.V. a primit o lovitură cu o bucată de lemn şi atunci a scos cuţitul şi a început să-i aplice lovituri la nivelul picioarelor".
Tribunalul a reţinut şi descris în cuprinsul sentinţei că fraţii F. fiind urmăriţi au escaladat gardul pătrunzând în curtea locuinţei din apropiere.
Instanţa de apel motivând schimbarea încadrării din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor mai adaugă: „în consecinţă fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Se reţine forma calificată deoarece activitatea infracţională s-a desfăşurat în spaţiu public (stradă, curtea şcolii"), motivare contrazisă de probe.
Fapta de omor se consideră săvârşită în public în lumina prevederilor art. 152 C. pen., atunci când s-a realizat „a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului".
În practica judiciară au fost considerate ca fiind „loc public", de pildă, curtea şcolii sau incinta unui bar. Nu a fost reţinută incidenţa art. 175 lit. i) când fapta a fost săvârşită în curtea casei victimei, chiar dacă în văzul a două alte persoane, care au calitatea de părţi vătămate în aceeaşi cauză.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie admis, Decizia casată şi în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor simplu prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.
Cum în cauză în mod corect şi motivat instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. urmează ca ţinând seama de aceste circumstanţe şi de dispoziţiile art. 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen. inculpatul să fie condamnat la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru aceste considerente primul motiv de recurs invocat de recurenta parte civilă - majorarea pedepsei, nu poate fi primit.
Cu privire la al doilea motiv de recurs - neluarea măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată că şi acesta este nefundat.
Cu ocazia constituirii de parte civilă la termenul din 12 octombrie 2010, F.A. a cerut ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 euro daune materiale şi 100.000 euro cu titlu de daune morale. Nu a solicitat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului.
Nici în cererea de apel nu a adus o asemenea critică - constând în neluarea măsurii de către prima instanţă.
Aşa fiind, câtă vreme instanţele nu au fost sesizate cu o astfel de cerere nu aveau niciun motiv să o dispună, cu atât mai mult că potrivit art. 163 alin. (6) C. proc. pen. luarea măsurii asigurătorii nu este obligatorie (cel vătămată nu este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau capacitate de exerciţiu restrânsă).
Recursul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale deciziei vor fi menţinute.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 13 iulie 2010 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la greşita încadrarea juridică dată faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul C.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2010 la 13 septembrie 2011.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă F.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3041/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
