ICCJ. Decizia nr. 3091/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3091/2011
Dosar nr.36158/215/2011
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 287 din 28 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 36158/215/2010, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 1311/2010 a Judecătoriei Craiova şi a Deciziei penale nr. 1137/2010 a Curţii de Apel Craiova pronunţate în Dosarul nr. 12144/215/2010, formulată de revizuentul M.I., domiciliat în Craiova, str. D.S., judeţul Dolj.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare de 220 RON în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, petentul M.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei penale nr. 1311 din 18 mai 2010, definitivă prin Decizia penală nr. 545 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins plângerea formulată de petent în contradictoriu cu intimatul O.D. pentru anularea Rezoluţiei nr. 11377/P/2009 din data de 01 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin Rezoluţia nr. 11377/P/2009 din data de 01 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urării penale faţă de făptuitorul O.D., pentru faptele prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Împotriva rezoluţiei din 01 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 11377/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, petentul M.I. a formulat plângere la Prim-Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar prin Rezoluţia nr. 651/II/2/2010 din 06 aprilie 2010 s-a dispus respingerea plângerii şi menţinerea soluţiei dată prin rezoluţia din 01 februarie 2010 în Dosarul penal nr. 11377/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, întrucât corespunde cerinţelor de legalitate şi temeinicie.
Petentul M.I. a sesizat faptul că intimatul O.D., cu care este vecin, a efectuat ilegal o construcţie, motiv pentru care a formulat plângere la Serviciul Disciplină în Construcţii din cadrul Primăriei Craiova, care l-au sancţionat contravenţional pe intimat.
Ulterior, intimatul O.D. a contestat procesul-verbal prin care a fost sancţionat, acesta fiind anulat de către instanţa de judecată, iar petentul a considerat că instanţa de judecată s-a pronunţat în acest sens ca urmare a faptului că O.D. a declarat şi prezentat o autorizaţie de construire pe care o consideră falsă, întrucât a fost emisă la un interval de timp mai mare faţă de prima autorizaţie
Astfel, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, s-a reţinut că aspectele sesizate de petentul M.I., cu privire la faptul că intimatul O.D. s-a folosit de o autorizaţie de construire falsă, pentru a anula un proces-verbal prin care a fost sancţionat pentru executarea de lucrări de construire, fără a poseda autorizaţie, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), deoarece din actele existente la dosar rezultă că actul folosit în instanţă, într-un proces civil de către intimat, respectiv autorizaţia de construire, este reală şi nu falsă, având acelaşi conţinut cu cea înaintată de Primăria Craiova, prin adresa din 17 noiembrie 2009, iar depunerea autorizaţiei sus-menţionată pentru a convinge instanţa de judecată să anuleze un proces-verbal de contravenţie nu este similară cu darea unei declaraţii false în faţa unei autorităţi, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul O.D., pentru faptele prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin Rezoluţia nr. 651/II/2/2010 din 06 aprilie 2010, primul-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petent împotriva soluţiei.
Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa de judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 1311 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Craiova pronunţată în Dosarul nr. 12144/215/2010 a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 11377/P/2009 din data de 01 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Sentinţa penală nr. 1311 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Craiova a devenit definitivă prin Decizia nr. 545 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins ca nefondat recursul exercitat de petentul M.I.
În continuare, petentul fiind nemulţumit de soluţie, s-a adresat Curţii de Apel Craiova, care, prin Decizia penală nr. 1137 din 18 octombrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul declarat.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire formulată de petentul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 1311 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Craiova pronunţată în Dosarul nr. 12144/215/2010, prin care s-a respins, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 11377/P/2009 din data de 01 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-au reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 (Decizia nr. 17/2007) privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., s-a stabilit că cererile de revizuire îndreptate împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., sunt inadmisibile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă".
În art. 394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, iar din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi lit. b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Luând în considerare faptul că prin Sentinţa penală nr. 1311 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Craiova pronunţată în Dosarul nr. 12144/215/2010 s-a respins, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 11377/P/2009 din data de 01 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în cauză a devenit incident recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs revizuentul M.I., solicitând, în esenţă, desfiinţarea soluţiilor pronunţate anterior, întrucât nu a fost avut în vedere faptul că făptuitorul nu posedă autorizaţie de construire pentru lucrările de mansardare efectuate.
Prin Decizia penală nr. 377 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 287 din 28 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 36158/215/2010.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile Deciziei nr. 17 din 19 martie 2007 privind examinarea recursului în interesul legii, cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., prin care s-a stabilit că cererile de revizuire îndreptate împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sunt inadmisibile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat din nou recurs revizuentul M.I., apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, aşa cum rezultă din motivele de recurs depuse la dosar.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac exercitată de revizuent.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive:
Căile de atac ordinare şi extraordinare se exercită strict în limita condiţiilor, cazurilor şi termenelor prevăzute expres, limitativ şi imperativ de lege, norma procesual penală fiind, la rândul ei, de strictă aplicare şi interpretare.
În consecinţă, se constată că recurentul a exercitat, pe de o parte, un recurs la recurs, iar, pe de altă parte, a exercitat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Acţionând de maniera arătată, recurentul a efectuat un demers procesual în afara legii, sancţionat de norma procesual penală cu inadmisibilitatea.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul se va respinge, ca inadmisibil.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 377 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3092/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
