ICCJ. Decizia nr. 3096/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3096/2011
Dosar nr.2462/2/2011
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din data de 25 februarie 2011 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 287/II/2/2011 s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentul L.G. împotriva Ordonanţei nr. 815/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost scos de sub urmărirea penală intimatul - învinuit P.F.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei sancţiunii administrative, în conformitate cu art. 181 şi art. 91 C. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., vătămare corporală gravă prev.de art. 182 C. pen., insultă şi calomnie, prev de art. 205 şi art. 206 C. pen.
În urma actelor premergătoare efectuate s-a dispus, prin rezoluţia din 18 octombrie 2010, începerea urmăririi penale faţă de intimatul - învinuit P.F.C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiuni de loviri şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se, în fapt, că acesta, în ziua de 22 aprilie 2010, în faţa blocului de domiciliu din şos. C.L., sector 3, l-a lovit în abdomen pe petentul L.G., provocându-i leziuni acestuia care au necesitat pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
S-a considerat de Parchet că în condiţiile în care învinuitul a reacţionat ca urmare a provocării sale de către petent, care l-a ameninţat cu un pistol şi al şicanării continue a acestuia de către partea vătămată şi de angajaţii săi în legătură cu parcarea maşinii firmei petentei pe locul de parcare al învinuitului şi ţinând seama de urmările reduse produse părţii vătămate, precum şi de poziţia socială a învinuitului, se justifică aplicarea art. 91 C. pen. cu referire la art. 181 C. pen. apreciindu-se că fapta există, dar nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii.
De asemenea s-a conchis că în condiţiile în care infracţiunea de insultă şi calomnie au fost dezincriminate prin Legea nr. 278 din 04 iulie 2006, învinuitul nu poate fi acţionat pe cale penală.
Reiterând solicitarea şi motivarea făcută la Parchet, petentul L.G. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei din 25 februarie 2011.
Prin Sentinţa penală nr. 233 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.G. împotriva rezoluţiei din data de 25 februarie 2011 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 287/II/2/2011 prin care a fost menţinută Ordonanţa nr. 815/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date, în special medicale, care să contureze cel puţin aparent existenţa vreunui indiciu cu privire la săvârşirea de către intimatul-învinuit a infracţiunii de vătămare corporală, motiv pentru care soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat este legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul L.G., criticând-o prin motivele de recurs depuse la dosar, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar prin hotărâri s-a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 91 C. pen. cu referire la art. 181 C. pen.
La termenul din 15 septembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul L.G. ca inadmisibil pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată este definitivă.
În speţă, sesizarea instanţei de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a "legii micii reforme", respectiv la data de 17 martie 2011 şi, drept urmare, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată sub imperiul dispoziţiilor procesual penale, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire penală se face doar într-un singur grad de jurisdicţie, la instanţa căreia i-ar reveni, în condiţiile legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ca atare, între modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiune ce apare şi în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.G. împotriva Sentinţei penale nr. 233 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3097/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
