ICCJ. Decizia nr. 3092/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3092/2011
Dosar nr.1239/42/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înaintată acestei instanţe, petentul B.G. domiciliat în Ploieşti, B-dul B., judeţul Prahova a înţeles să conteste Rezoluţiile nr. 985/P/2009 din 21 septembrie 2010 şi nr. 1447/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010 .
Petentul a susţinut că, în primul rând, Rezoluţia nr. 1447/II/2/2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este nelegală, netemeinică, amorală şi profund nedreaptă deoarece nu analizează plângerea sa împotriva Rezoluţiei nr. 985/P/2009 şi exprimă aprobarea rezoluţiilor anterioare, în dispreţul faptelor, al probelor şi al prevederilor legale, reluându-se, practic, argumentele cuprinse în prima rezoluţie.
În ce priveşte prima Rezoluţie nr. 958/P/2009, în esenţă, s-a susţinut de către petent atât oral, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar că aceasta este netemeinică, nelegală întrucât plângerea sa penală formulată împotriva prim procurorului A.O. a avut în vedere faptele acesteia de-a lungul a doi ani şi jumătate, iar procurorul ce a dat soluţia a făcut abstracţie de acestea, înlăturându-le cu aprecierea că nu sunt concrete, relevante şi cu scopul de a o scoate "basma curată" pe intimată.
Ca fapte penale săvârşite de intimata - prim-procuror A.O., s-au exemplificat: faptul că timp de 9 luni (aprilie - decembrie 2008) aceasta a susţinut că înverşunare că în C. pen. nu mai este incriminată calomnia şi că în rezoluţia dată, nr. 2545/II/2/2008, aceasta se referă cu argumente deplorabile la Decizia Curţii Constituţionale, fără a mai spune un cuvânt cu privire la proba pe care petentul i-ar fi prezentat-o şi anume C. pen. în vigoare.
S-a mai arătat că aceeaşi intimată a aprobat nerespectarea Deciziei penale nr. 1148 din 28 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova de către procurorul N.R. prin neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului D.P., nu a luat nicio poziţie faţă de neefectuarea niciunei cercetări penale, nici de organul de poliţie, nici de procurorul N., făptuitorul nefiind audiat; a tergiversat sistematic efectuarea în timp rezonabil a operaţiunilor necesare soluţionării dosarului; a folosit fraudulos o cerere a petentului care viza studierea dosarului ca fiind plângere împotriva rezoluţiei din 9 octombrie 2009; a întocmit Rezoluţia nr. 2149/II/2/2009 imediat după depunerea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului N.R., respectiv la 19 noiembrie 2009, dar a datat-o 17 noiembrie 2009 şi i-a comunicat încă un exemplar al rezoluţiei din 9 octombrie 2009 deşi ştia că petentul luase de la parchet această rezoluţie la data de 29 octombrie 2009, toate acestea cu scopul de a-l determina să depăşească termenul legal de formulare a plângerii.
S-a susţinut că toate aceste fapte reprezintă infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi că i-au fost cauzate grave suferinţe şi prejudicii atât asupra sănătăţii, cât şi prin lezarea prestigiului, demnităţii şi imaginii sale publice în rândul miilor de foşti studenţi, elevi, colegi, prieteni, etc.
Petentul a apreciat în continuare că, prin dimensiunea lor, aceste fapte săvârşite de prim procurorul A.O. reprezintă chiar infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute şi pedepsite de art. 248 C. pen. deoarece, în mod consecvent şi continuu, l-a ocrotit pe făptuitorul D.P. şi a determinat stimularea acestuia să scrie "evident în schimbul unor consistente avantaje financiare" a numeroase articole defăimătoare contra unor persoane devenite incomode unor cercuri de mafioţi şi interlopi; a instaurat în anii 2008 - 2009 o practică la parchet ce a prejudiciat numeroase persoane, dispunând înscrierea fiecărui material o dată de peste 10 zile de la cea reală; nu a participat la audienţe în zilele de joi şi a prejudiciat persoanele care au depus plângeri penale prin susţinerea absurdei idei privind dezincriminarea calomniei C. pen.
În final, petentul a susţinut că se impune admiterea plângerii sale, desfiinţarea celor două rezoluţii, precum şi a celor emise de A.O. şi N.R., iar cauza să fie reţinută spre a fi judecată la Curtea de Apel, în sensul condamnării intimatei pentru infracţiunile menţionate.
Pentru soluţionarea plângerii, Curtea a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 985/P/2009 în care s-au dat rezoluţiile atacate de petentul B.G.. S-a mai ataşat Dosarul nr. 3441/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti precum şi Dosarul nr. 12818/281/2008 al Tribunalului Prahova.
Examinând aceste dosare, în raport de dispoziţiile legale incidente în materie - art. 2781 C. proc. pen., de actele premergătoare efectuate în cauză, conţinute în Dosarul nr. 985/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de susţinerile petentului, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin Rezoluţia nr. 985/P/2009 din data de 21 septembrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.O. - magistrat procuror, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că acţiunea nu poate fi pusă în mişcare.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că la data de 14 decembrie 2009 petentul B.G. a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror A.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de mai sus, fapte comise prin aceea că:
- în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi-a exercitat abuziv atribuţiile conferite de lege, în sensul că plângerea penală formulată împotriva lui P.D., la data de 11 aprilie 2008 şi depusă la procurorul de serviciu, a fost înregistrată în registrul lucrărilor cu caracter penal la data de 21 aprilie 2008, cu o întârziere de 10 zile;
- a tergiversat nejustificat soluţionarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva lui P.D., având "de la bun început ca obiectiv şi scop principal respingerea plângerii şi deci absolvirea lui P.D. de vinovăţia scrierii sale, iar ca scop complementar şi mijloc esenţial, prelungirea cât mai mult a diferitelor termene";
- a apreciat că infracţiunea de calomnie nu mai este prevăzută în C. pen., susţinând "acest lucru cu o cerbicie diabolică în dauna atât a prestigiului personal şi a procurorilor implicaţi în acest cât, cât şi a parchetului" în conţinutul rezoluţiei din data de 30 septembrie 2008;
- nu a respectat programul de audienţe, conform programării existente la poarta unităţii de parchet, perioada aprilie 2008 - octombrie 2009;
- de la dosarul cauzei lipseşte un referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, întocmit de lucrătorul de poliţie T.D., referat înlocuit cu unul datat 03 iulie 2008, întocmit de acelaşi lucrător de poliţie, care i-a dat "forma şi conţinutul dorite de doamna A.O.";
- a influenţat pe procurorul R.N. în emiterea rezoluţiei din data de 27 martie 2009 şi nu s-a conformat Deciziei nr. 1148 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova, respingând implicit "toate materialele şi probele depuse" în susţinerea plângerii şi "a aprobat iniţiativa procurorului R.N. (poate chiar iniţial i-a sugerat-o) de a-i trimite la data de 16 noiembrie 2009 încă un exemplar al rezoluţiei acesteia din 09 octombrie 2009, în scopul viclean" de a-i fi respinsă plângerea ca tardivă;
- Rezoluţia nr. 1249/II/2/2009 este datată "absolut fals" ca fiind emisă la 17 noiembrie 2009, folosind fraudulos cererea din 03 noiembrie 2009 ca fiind plângerea la soluţie, deşi în acea zi, precum şi în data de 04 noiembrie 2009 formulase cerere pentru a studia dosarul.
În finalul plângerii petentul a concluzionat că "prin ansamblul faptelor şi comportamentul său, prin care a încălcat numeroase prevederi ale C. proc. Pen., ca şi ale legilor, prim procurorul A.O. a intrat sub incidenţa prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248 C. pen."
Verificările Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, efectuate prin actele premergătoare relevă că, la data de 21 aprilie 2008, s-a înregistrat plângerea penală formulată de B.G. împotriva lui D.P., ziarist, pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, faptă comisă prin publicarea articolului intitulat "Un reportaj trist cu un bătrânel comunist foarte simpatic", sub numărul 341/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
O plângere cu conţinut similar a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr. 399/VIII/1/2008 din 23 aprilie 2008, plângere înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Prin Rezoluţia cu nr. 3441/P/2008 din 17 iunie 2008 s-a dispus restituirea cauzei organelor de poliţie în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 206 C. pen., cu motivarea că organele de poliţie nu au procedat la efectuarea niciunui act de cercetare penală, neprocedând la audierea persoanei vătămate şi a făptuitorului. Rezoluţia a avut în vedere referatul întocmit în data de 05 iunie 2008 de către lucrătorii de poliţie, cu motivarea că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală.
După restituirea cauzei, lucrătorul de poliţie T.D., fără a efectua nici un act de cercetare, a întocmit referatul din data de 03 iulie 2008, în care propunea, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că infracţiunea de calomnie a fost dezincriminată.
Prin Rezoluţia nr. 3441/P/2008 din 10 septembrie 2008, procuror A.G. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că infracţiunea de calomnie a fost abrogată, nemaifiind reincriminată, iar dispoziţiile Curţii Constituţionale nu au caracter legislativ, neputând constitui o repunere în vigoare a unui text de lege abrogat, Parlamentul fiind singura autoritate legiuitoare în acest sens.
Plângerea formulată în baza art. 278 C. proc. pen. de către B.G. a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 2545/II/2/2008 din 30 septembrie 2009 de către A.O., în calitate de procuror ierarhic.
Prin Decizia nr. 1148 din 22 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 12818/281/2008 a fost admis recursul declarat de B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 2092 din 04 noiembrie 2008 a Judecătoriei Ploieşti pe care a casat-o şi reţinând cauza spre rejudecare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată, a desfiinţat Rezoluţia nr. 341/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de P.D.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de calomnie.
În cuprinsul hotărârii, instanţa a dispus ca, după începerea urmăririi penale, să fie audiată partea vătămată şi învinuitul şi să se pronunţe asupra fondului cauzei, în sensul existenţei sau nu a vinovăţiei acestuia cu privire la existenţa infracţiunii de vinovăţie.
După înregistrarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, procuror R.N., prin Rezoluţia nr. 3441/P/2008 din 27 martie 2008 a dispus trimiterea cauzei la organele de poliţie în vederea efectuării actelor de cercetare penală dispuse de instanţă, în sensul reaudierii persoanei vătămate şi a făptuitorului cu privire la fapta ce formează obiectul cauzei şi a se ataşa la dosar ediţia săptămânalului în care era publicat articolul în cuprinsul căruia B.G. era calomniat.
La data de 07 mai 2009, inspectorul principal de poliţie A.L. a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că infracţiunea de calomnie a fost dezincriminată după ce în prealabil, l-a audiat pe B.G.. Referatul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti la data de 19 mai 2008.
De la data înregistrării şi până la data pronunţării soluţiei de către procuror, respectiv 09 octombrie 2009, B.G. a formulat, la data de 21 august 2009, 07 octombrie 2009 cereri prin care solicita urgentarea soluţionării cauzei.
La data de 09 octombrie 2009, prin Rezoluţia nr. 341/P/2009 procurorul N.R. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 206 C. pen., apreciindu-se că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
La data de 29 octombrie 2009 s-a înregistrat cererea prin care B.G. solicita comunicarea rezoluţiei de mai sus, rezoluţie ce i-a fost înmânată în aceeaşi zi,
La data de 03 noiembrie 2009, B.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei date în Dosarul nr. 3441/P/2008, rezoluţie pe care o considera "netemeinică, nelegală şi profund nedreaptă".
În cuprinsul plângerii de mai sus, în care menţiona că a intrat în posesia rezoluţiei în data de 29 octombrie 2009, solicită şi studierea dosarului pentru prezentarea argumentată a motivelor de fapt şi de drept ale plângerii. I s-a permis studiul dosarului la data de 03 noiembrie 2009 şi a revenit şi în 4 noiembrie 2009, când, de asemenea, a solicitat studierea dosarului.
La data de 19 noiembrie 2009, petentul a depus plângere împotriva Rezoluţiei nr. 3441/P/2008 la prim-procurorul de serviciu, plângere motivată în fapt şi în drept.
Anterior acestei date, respectiv la 17 noiembrie 2009, prim procurorul A.O., prin Rezoluţia nr. 2149/II/2/2009 s-a pronunţat cu privire la plângerea depusă de B.G. la data de 03 noiembrie 2009, în cuprinsul rezoluţiei fiind expuse motivele de fapt şi drept care au condus-o la adoptarea acestei soluţii.
Împotriva acestei rezoluţii B.G. a formulat plângere la Judecătoria Ploieşti, plângere respinsă prin Sentinţa penală nr. 267 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 317 din 12 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Raportat la această descriere a faptelor, procurorul Curţii de Apel Ploieşti a apreciat prin Rezoluţia 985/P/2009 că, faptele imputate magistratului procuror A.O. nu se circumscriu ilicitului penal.
Argumentele acestei soluţii au vizat împrejurarea că aprecierea actelor premergătoare şi a probelor administrate este, în esenţă, un proces subiectiv, iar convingerea creată poate fi diferită de la un procuror la altul, în funcţie de rigurozitatea manifestată cu privire la actele premergătoare efectuate, aceasta ţinând de nivelul de pregătire al fiecăruia, de simţul prevederii, de obiectivitatea, de observarea dispoziţiilor legale din actele normative referitoare la activitatea respectivă.
Soluţia dispusă de procuror, într-o cauză penală, nu poate fi şi nici nu a fost incriminată de legiuitor, prin ea însăşi, ca fiind o faptă de natură penală, normele procesuale penale în vigoare prevăzând căile şi modalităţile de desfiinţare a acesteia.
Trebuie menţionat faptul că soluţia dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalităţii şi temeiniciei acesteia fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
De asemenea, s-a subliniat că independenţa procurorului în dispunerea soluţiilor este garantată de art. 64 din Legea nr. 304/2004, republicată, eventuala netemeinicie a acestora neputând constitui element material al unei infracţiuni, în lipsa unor indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Mai exact, împrejurarea că B.G. este nemulţumit de soluţie nu atrage răspunderea penală a procurorului.
În cauză a fost audiat lucrătorul de poliţie T.D., care a declarat că nu a fost influenţat în nici un mod în efectuarea actelor premergătoare, iar referatul cu propunerea de neînceperea urmăririi penale din data de 05 iunie 2008 a fost înlocuit cu cel din 03 iulie 2008 ca urmare a faptul că procuror A.G. a apreciat că propunerea acestuia de a nu se începe urmărirea penală nu este legală, în condiţiile în care nu efectuase nici un act de cercetare penală şi a dispus restituirea cauzei organului de cercetare penală în vederea continuării cercetărilor.
Trecerea unui interval de 10 zile de la data când plângerea penală a fost depusă la procurorul de serviciu şi până la înregistrarea acesteia în registrul cauzelor cu caracter penal, precum şi faptul că, de la data înregistrării referatului organului de cercetare penală şi până în octombrie 2009, cauza nu a fost soluţionată, nu se circumscriu, de asemenea, laturii obiective a infracţiunilor reclamate, fiind de notorietate volumul mare de cauze raportat la schema de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Acelaşi volum mare de activitate a determinat, probabil şi o eventuală nerespectare a programului de audienţă de către primul procuror a unităţii de parchet.
Cu privire la chestiunea de drept, dacă infracţiunea de calomnie a fost sau nu dezincriminată, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a arătat că, practica judiciară a fost neunitară. Astfel, unele instanţe au considerat că dispoziţiile art. 206 C. pen. sunt în vigoare, iar alte instanţe au considerat că aceste dispoziţii nu mai sunt în vigoare, acesta fiind motivul pentru care Procurorul general al României, în temeiul disp. art. 4142 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 a formulat recurs în interesul legii.
Împotriva soluţiei, a formulat plângere petentul declarându-se nemulţumit deoarece aceasta este falsă şi are un conţinut ce se bazează pe "un şir imens de incorectitudini, falsuri, născociri, interpretări tendenţioase", conţinut "care este departe de ceea ce înseamnă şi presupun obiectivitate, principialitate, probitate moral profesională".
A mai susţinut petiţionarul că, în conţinutul rezoluţiei mai sus-menţionate s-a precizat, eronat, data de 14 decembrie 2009, ca dată la care ar fi depus plângerea la parchet, în loc de 11 decembrie 2009, precum şi că "prima filă (dacă nu şi alta) din această plângere penală a fost rebătută la calculator".
Petentul B.G. este nemulţumit şi de faptul că atunci când a cerut Dosarul nr. 985/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti pentru a-l studia, ar fi constatat lipsa unor materiale foarte importante "lipsa materialului fundamental" (arma crimei), acte existente în Dosarul nr. 3441/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, care ar putea duce la vinovăţia prim-procurorului A.O. S-a apreciat că acest dosar s-a alcătuit "numai din materiale al cărui conţinut să fie cât mai puţin potrivnic concluziilor dorite, de natură să faciliteze soluţia preconcepută".
Prin Rezoluţia nr. 1447/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar.
Procurorul general a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză s-a bazat pe faptul că din plângerea formulată de către B.G., împotriva magistratului procuror A.O. nu a rezultat indicii temeinice, conforme cu dispoziţiile art. 681 C. proc. pen. din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit vreo faptă penală.
Aşa cum s-a menţionat în rezoluţia criticată, soluţia dispusă de către parchet în Dosarul nr. 3441/P/2008 a fost legală şi temeinică, această soluţie fiind menţinută cu ocazia controlului judiciar al actelor procurorului, în cadrul procedurii prev. de art. 2781 C. proc. pen. prin Sentinţa penală nr. 267 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 317 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova.
S-a considerat de către procurorul general că plângerea petiţionarului împotriva Rezoluţiei nr. 985/P/2009 reprezintă exclusiv redarea unor aprecieri ale acestuia referitoare la modul de redactare al conţinutului rezoluţiei şi nu oferă în concret aspecte relevante care să ducă la aprecierea că soluţia dispusă de procuror, în cauză nu este temeinică şi legală.
În plângerea formulată la instanţă, conform procedurii prev. de art. 2781 C. proc. pen., petentul a reluat, în mare, argumentele expuse în plângerea penală iniţială, apreciind că intimata A.O., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti este autoarea unor infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi contra interesului public, prev. de art. 246 şi art. 248 C. pen., faptele imputate fiind comise de către aceasta prin pronunţarea Rezoluţiilor nr. 2545/II/2/2008 din 30 septembrie 2008 şi nr. 2149/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009.
Prin Sentinţa penală nr. 35 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Rezoluţiei nr. 985/P/2009 din 21 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a Rezoluţiei nr. 1447/II/2010 din 5 noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinând soluţiile atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, nefiind temeiuri care să indice săvârşirea de către intimată a vreunei infracţiuni dintre cele menţionate de petent, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau contra intereselor publice, iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală este corectă şi pe deplin justificată de actele premergătoare efectuate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri petentul B.G. a declarat recurs, solicitând, personal, la data judecării recursului, cât şi prin motivele scrise depuse la dosar, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, apreciată ca nelegală şi netemeinică, judecarea intimatei A.O. pentru faptele săvârşite şi obligarea acesteia la plata daunelor morale în sumă de 30.000 RON.
La termenul din 15 septembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul B.G. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. Pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesuală penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că, în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 23 februarie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă, de altfel, atât în minută, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Prin urmare, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3091/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3093/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
