ICCJ. Decizia nr. 3093/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3093/2011
Dosar nr.1256/35/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanţă la data de 23 decembrie 2010, petenta M.P. a solicitat cercetarea numiţilor L.I.G., C.M.D., R.C. - procurori şi M.C. - subcomisar de poliţie, D.D. - agent şef de poliţie şi C.A. - agent şef de poliţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa a constatat că:
La data de 22 aprilie 2010, persoana vătămată M.P. a formulat o plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva numitei J.M. şi a celorlalţi membri ai familiei sale pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - art. 209 C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen. - faptele de aducere în stare de degradare a imobilului situat în Oradea str. A. şi de furt şi distrugere a bunurilor mobile aflate în acest imobil (fapte despre care afirmă că s-au derulat până la momentul formulării plângerii), bunuri asupra cărora consideră că a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune; în aceeaşi plângere a solicitat şi tragerea la răspundere penală a numiţilor L.I.G. (prim-procuror, care a soluţionat Dosarul nr. 1762/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea), C.M.D. (prim-procuror, care a soluţionat Dosarul nr. 585/P/2002 al aceluiaşi parchet), R.C. (procuror, care a soluţionat dosarele penale nr. 585/P/2002 şi nr. 296/P/2006 ale aceluiaşi parchet), M.C. (subcomisar de poliţie, care a instrumentat Dosarul penal nr. 5140/P/1999), D.D. (agent şef de poliţie, care a instrumentat Dosarul penal nr. 296/P/2006 al aceluiaşi parchet) şi C.A. (agent şef de poliţie, care a instrumentat Dosarul penal nr. 585/P/2002 al aceluiaşi parchet), afirmând că toţi aceştia au înlesnit săvârşirea faptelor de furt şi distrugere de către membrii familiei J. prin soluţiile de netrimitere în judecată pe care le-au dat/propus faţă de aceştia.
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
În Dosarul penal nr. 5140/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, iniţial (rezoluţia din 21 martie 2000) în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele J.L. şi J.O.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) C. pen.; prin Rezoluţia nr. 949/VIII.1/2001, C.M.D., prim-procuror, a admis plângerea petentei M.P., a desfiinţat rezoluţia şi a dispus efectuarea de cercetări faţă de făptuitoare şi relativ la infracţiunea prevăzută de art. 211 C. pen., precum şi faţă de numitul M.A., relativ la infracţiunea prevăzută de art. 214 C. pen.; prin rezoluţia din 11 martie 2002 (procuror C.N.) s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (competenţă atrasă de infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.).
Prin Rezoluţia nr. 631/C/1997 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, L.G.I., prim-procuror, a constatat că rezoluţia de confirmare a neînceperii urmăririi penale faţă de numiţii M.A. şi J.M., dată în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen. este temeinică şi legală (Rezoluţia nr. 1762/P/1996 din 02 noiembrie 1996) întrucât în speţă era vorba de infracţiunea prevăzută de art. 210 C. pen., iar dosarul a fost trimis la Judecătoria Oradea, spre competentă soluţionare; a mai arătat că petenta M.P. a formulat o plângere cu conţinut identic, înregistrată sub nr. 71 l/P/1995 la acelaşi parchet, care a primit o soluţie similară.
Prin Rezoluţia nr. 585/P/2002 din 09 iulie 2002 a aceluiaşi parchet, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., procuror R.C. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii J.M. şi J.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. - fapta de a distruge pomii şi viţa de vie de pe terenul situat în Oradea, str. A., cu motivarea că făptuitorii figurează proprietari tabulari pentru cota de 1/2 din teren, pentru cealaltă jumătate figurează proprietară numita L.I., iar reclamanta M.P., deşi avea calitatea de moştenitoare, nu a deschis succesiunea. Plângerea contra soluţiei a fost respinsă ca neîntemeiată de către C.M.D., prim-procuror (Rezoluţia nr. 49/VIII-1/2003 din 10 aprilie 2003).
Prin Rezoluţia nr. 296/P/1996 din 18 octombrie 2006 a aceluiaşi parchet, procuror R.C., în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii J.A., J.M. şi G.I.M. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. - fapta de a degrada imobilul (clădiri) situat în Oradea, str. A. - cu motivarea că acele clădiri s-au degradat din cauze naturale; plângerea contra soluţiei a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 1419/II.2/2006 din 14 noiembrie 2006 a prim-procurorului aceluiaşi parchet, P.V.C.
Pentru a propune şi a da aceste soluţii, organele de cercetare şi urmărire penală au avut în vedere (în esenţă) că persoana vătămată nu avea la momentele respective calitatea de proprietar tabular al imobilului (şi nici de proprietar al bunurilor mobile aferente), iar faptele de furt, respectiv distrugere nu au fost comise membrilor familiei J. (respectiv G.I.M. şi M.A.) sau nu există.
Nu există date sau indicii că persoanele menţionate (lucrători de poliţie, procurori şi prim-procurori) au comis acte de înlesnire a faptelor de furt ori distrugere a bunurilor aferente imobilului în discuţie; în lipsă de probe în sens contrar, se va reţine că procurorii, prim-procurorii şi lucrătorii de poliţie au soluţionat dosarele menţionate (respectiv au făcut propuneri corespunzătoare) potrivit convingerii lor intime şi în conformitate cu aprecierea pe care au dat-o actelor şi lucrărilor din acele dosare.
Prin Sentinţa penală nr. 35/P din 09 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.P. împotriva ordonanţei din 30 noiembrie 2010, din Dosarul nr. 637/II.2/2010, dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a menţinut ordonanţa din 1 noiembrie 2010, din Dosarul nr. 339/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M.P., fără a-l motiva în scris.
Ulterior, petenta recurentă a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act de retragerea recursului său, în raport de modificările legislaţiei prin Legea nr. 202/2010.
În consecinţă, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a recurentei petente şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de petenta M.P., conform dispozitivului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de petiţionara M.P. împotriva Sentinţei penale nr. 35/PI din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3092/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3094/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
