ICCJ. Decizia nr. 3085/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3085/2011
Dosar nr.1659/102/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost condamnat inculpatul K.O.P. la următoarele pedepse.
- 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de realizare - în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop, în scopul distribuirii în scop comercial, prin copiere de pe alte produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 74 C. pen. art. 76 lit. c) C. pen..
- 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de distribuire în scop comercial mărfuri pirat - în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop), prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 74 C. pen. art. 76 lit. c) C. pen..
- 1.500 (unamiecincisute) lei, amendă penală pentru comiterea infracţiunii de promovare de mărfuri pirat în aceeaşi perioadă, prin prezentarea către public a listelor şi cataloagelor de produse, prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. raportat la art. 76 lit. f) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse astfel aplicate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare şi care s-a dispus să o execute în final inculpatul.
În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi anume acela de 2 ani şi 3 luni, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care se adăugat un interval fix de timp de 2 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. a), b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a celor 122 CD-urilor, 1 videogramă şi 11 DVD-uri piratate (1 DVD şi 10 buc. CD-uri videograme) ce au format obiectul efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice de către O.R.D.A, precum şi hard-diskul S., bunuri care au fost ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la inculpat; s-a dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.
S-a constatat că părţile vătămate A.D.P.F.R. şi RO-ACT nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a respins ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă U.P.F.R. împotriva inculpatului, privind pretenţiile în sumă de 8.196 RON.
În baza prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de RON 1.000, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Mureş a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 2001, inculpatul K.O.P. a vândut un număr neprecizat de mărfuri pirat - CD-uri şi DVD-uri - (în perioada 2001 - 2006), mărfuri pe care le-a promovat atât prin punerea la dispoziţie către clienţi a unor liste cu titlurile pe care le deţinea, cât şi prin afişarea unor astfel de liste pe cabina sa de DJ, în locurile unde a lucrat.
Deşi inculpatul nu a recunoscut că ar fi reprodus pe sistemele de calcul, respectiv că ar fi realizat un număr de 219 CD-uri pirat pe care apoi le-a oferit spre vânzare - activitate realizată în perioada 2005 - 2006, probele administrate au dovedit în mod concret comiterea infracţiunilor reţinute în rechizitoriu.
Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului K.O.P., care, în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale (în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop), a realizat în scopul distribuirii în scop comercial, prin copiere de pe alte produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
De asemenea, fapta inculpatului K.O.P. de a promova mărfuri pirat prin prezentarea către public a listelor şi cataloagelor de produse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005.
Totodată, fapta inculpatului K.O.P. care în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale (în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop), a distribuit în scop comercial mărfuri pirat constituie infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În cauză instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere împrejurarea că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni.
La individualizarea pedepselor pe care prima instanţă le-a aplicat pentru faptele penale reţinute, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: - limitele pedepselor prevăzute în legea specială; - gradul de pericol social concret al faptelor penale, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al infracţiunilor deduse judecăţii dar şi extrinseci acestuia, cum sunt, în esenţă: locul şi modalitatea săvârşirii activităţii infracţionale; - mediul familial şi social din care provine acuzatul, raportat la motivaţia implicării lui în activitatea infracţională; - persoana inculpatului şi poziţia lui procesuală faţă de învinuirile aduse, acesta se află la prima confruntare cu legea penală şi că potrivit datelor deţinute activitatea infracţională, care formează obiectul prezentei pricini este una singulară, acesta nemaifiind cercetat pentru alte fapte penale de acest gen şi au avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul urmăririi penale, ceea ce potrivit art. 74 lit. a) şi c) C. pen. constituie circumstanţe atenuante judiciare, motiv pentru care se vor coborî pedepsele ce urmează a fi aplicate, sub minimele speciale.
De asemenea, sau avut în vedere şi prevederile art. 52 C. pen., în acord cu care scopul pedepsei nu trebuie să fie doar o măsură coercitivă, ci şi un principal un mijloc de reeducare.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel inculpatul, care solicită achitarea pentru infracţiunile deduse judecăţii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 24/A din 14 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.O.P. împotriva Sentinţei penale nr. 147 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că inculpatul a fost dedus judecăţii pentru comiterea a trei infracţiuni la legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Că în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că începând cu anul 2001 a vândut un număr neprecizat de CD-uri şi DVD-uri, însă apoi a revenit şi a arătat că a obţinut aceste CD-uri dintr-un schimb cu alţi DJ, însă declaraţiile martorilor arătaţi mai sus, procesul-verbal de percheziţie, expertizele efectuate în cauză, agendele ridicate de la inculpat, infirmă acest lucru.
Sub aspectul încadrării juridice s-a reţinut că fapta inculpatului care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada 2005 - 2006 a realizat în scopul distribuirii, în scop comercial, prin copiere de pe alte produse pirat un număr de 219 CD-uri pirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) rap. la art. 3 din Legea nr. 8/1996 modificată.
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că fapta inculpatului de a promova mărfuri pirat prin încropirea unui stand improvizat în Piaţa de vechituri din Tg.Mureş, unde prezenta publicului liste şi cataloage cu aceste produse întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată, iar fapta inculpatului care în perioada 2005 - 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a distribuit în scop comercial mărfuri pirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 1396 alin. (2) lit. a) rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi, în rejudecare, achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat cu referire la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., dar şi prin prisma disp. art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 25 octombrie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului K.O.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 1396 alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond, în cursul cercetării judecătoreşti a verificat situaţia de fapt reţinută în expozitivul rechizitoriului pe baza probatoriului judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză.
Astfel, s-a reţinut în mod corect că, începând cu anul 2001, inculpatul K.O.P. a vândut un număr neprecizat de mărfuri pirat - CD-uri şi DVD-uri - (în perioada 2001 - 2006), mărfuri pe care le-a promovat atât prin punerea la dispoziţie către clienţi a unor liste cu titlurile pe care le deţinea, cât şi prin afişarea unor astfel de liste pe cabina sa de D.J., în locurile unde a lucrat.
În acest scop, inculpatul deţinea un stand improvizat în Piaţa de vechituri, având cutii cu astfel de produse şi în autoturismul său.
Deşi inculpatul nu a recunoscut faptul că în perioada 2005 - 2006 a reprodus pe sistemele de calcul şi că ar fi realizat un număr de 219 CD-uri pirat pe care apoi le-a oferit spre vânzare, probatoriul administrat în cauză a dovedit în mod concret comiterea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că începând cu anul 2001, a vândut CD-uri şi DVD-uri cu jocuri, muzică şi filme, pe care le-a achiziţionat de la diferite persoane, însă a negat faptul că el a realizat produsele pirat. A precizat inculpatul că doar a comercializat aceste produse, profitând de ocupaţia sa, respectiv DJ în diverse discoteci. A mai arătat inculpatul că produsele au fost realizate de diverse alte persoane, el primind doar un comision pentru fiecare produs vândut.
Poziţia inculpatului a fost apreciată ca nesinceră având în vedere declaraţiile martorilor indicaţi de acesta, martori care ar fi realizat aceste produse şi, care au negat acest aspect (a se vedea declaraţia martorului M.A.S.). De asemenea, s-a apreciat corect că pe hard-disck-ul ridicat de la inculpat au fost identificate, stocate opere muzicale format mp3, a căror titluri se regăsesc şi pe listele de oferte ridicate de la acesta. Aşadar sistemul său de operare permitea înregistrarea CD-urilor, pe hard-disk fiind instalat şi un program în acest sens. Probatoriul administrat în cauză atestă faptul că inculpatul deţinea un număr mare de discuri neînregistrate (blanck-uri) şi avea stocate pe memoria externă mai multe coperte de albume. Din declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză rezultă faptul că inculpatul era cel care inscripţiona CD-urile. Edificatoare este declaraţia martorului C.C. care a arătat că inculpatul i-a spus despre unele CD-uri că sunt copiate de el însuşi, iar altele sunt aduse din Bulgaria. De asemenea, martorul S.P.F. a precizat că inculpatul, după ce îi inscripţiona CD-urile, îl contacta telefonic, iar martora B.C., că inculpatul i-a propus să-i inscripţioneze două CD-uri cu muzica dorită.
Având în vedere toate aceste aspecte, inclusiv declaraţia inculpatului care a recunoscut că a inscripţionat pentru vânzare un număr de 5 CD-uri, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că acestea au fost realizate de către inculpat.
Inculpatul a recunoscut şi faptul că a vândut un număr neprecizat de mărfuri pirat în perioada 2001 -2006, mărfuri pe care le-a promovat atât prin punerea la dispoziţie către clienţi a unor liste cu titlurile pe care le deţinea, cât şi prin afişarea unor astfel de liste pe cabina sa de DJ din locurile unde a lucrat.
Din declaraţiile inculpatului şi din conţinutul celor 7 agende de comenzi ridicate de la acesta a rezultat că mai mulţi martori au achiziţionat de la inculpat mai multe CD-uri pirat conţinând muzică, filme sau jocuri. În acest sens sunt declaraţiile martorilor D.Z., F.P., B.C., M.V., O.M., B.N.L., S.P.F., N.A., B.L., C.L., B.Z., B.D., C.L.C. şi C.C. Aceşti martori au confirmat faptul că au achiziţionat de la inculpat un număr de aproximativ 97 de CD-uri pirat şi că inculpatul se ocupa în mod organizat de acest tip de activitate. Pe baza probatoriului administrat în sarcina inculpatului s-au reţinut realizarea şi vânzarea unui număr de 219 CD-uri pirat, activitate realizată în perioada 2005 - 2006. Aceeaşi poziţie a avut inculpatul şi în faţa instanţei de fond.
Raportat la starea de fapt corect reţinută de instanţe, se constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă.
Astfel, corect s-a reţinut fapta inculpatului K.O.P., care, în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale (în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop), a realizat în scopul distribuirii în scop comercial, prin copiere de pe alte produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
De asemenea, fapta inculpatului K.O.P. de a promova mărfuri pirat prin prezentarea către public a listelor şi cataloagelor de produse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005.
Totodată, fapta inculpatului K.O.P. care în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale (în perioada 2005 - 2006, prin acelaşi mod de operare şi în acelaşi scop), a distribuit în scop comercial mărfuri pirat constituie infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În cauză, în mod corect, s-a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere împrejurarea că faptele au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni.
În raport de cele ce preced, se constată că motivul de casare invocat de recurent nu se verifică în cauză, astfel încât cererea sa de a se dispune achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiată, întrucât rezultă neîndoios că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Examinând cauza şi, conform disp. art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident nici unul din cazurile decare se iau în considerare întotdeauna din oficiu, motiv pentru care văzând şi disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul K.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3086/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
