ICCJ. Decizia nr. 3097/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3097/2011
Dosar nr.4178/1/2011
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 9171/1/2009, la data de 24 martie 2011, petentul S.V.F. a solicitat desfiinţarea Ordonanţelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu nr. 136/P/2009 şi nr. 1161/II/2009 şi tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi de uz de fals.
Din actele Dosarului de urmărire penală nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara se reţin următoarele:
La data de 21 august 2008 petentul S.V.F. a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara o plângere penală împotriva mai multor magistraţi procurori şi judecători de la Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, 290 şi 290 C. pen. Petentul îi acuză pe aceşti magistraţi de săvârşirea acestor infracţiuni cu prilejul soluţionării unor cauze pe care le-a avut pe rolul Tribunalului Timiş şi a Curţii de Apel Timişoara.
Prin ordonanţa din 19 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece în cuprinsul plângerii penale petentul indică judecători din cadrul Curţii de Apel Timişoara.
Prin Rezoluţia nr. 1222/P/2008 din data de 3 martie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a disjuns cauza şi a declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara efectuarea de cercetări faţă de judecătorii I.I., P.R., procuror M.L. şi P.A.
Prin Ordonanţa nr. 136/P/2009 din data de 08 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii menţionaţi mai sus şi faţă de cms. de poliţie S.G., pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe petentul a formulat o plângere care a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 1161/II/2/2009.
Împotriva rezoluţiilor parchetului, petentul a formulat plângere la instanţă, iar prin Sentinţa penală nr. 132/PI din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.V.F. împotriva Rezoluţiei nr. 116/II/2/2009, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, iar simpla împrejurare că petentul nu este mulţumit de soluţiile pronunţate de magistraţii intimaţii nu constituie un argument în promovarea unei plângeri penale şi în declanşarea unei anchete penale împotriva magistraţilor fără a se aduce probe din care să rezulte că aceştia şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu pentru a crea o vătămare a intereselor petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul petentul S.V.F., solicitând, prin cererea depusă la dosar, anularea hotărârii atacate.
La termenul din 15 septembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petentul S.V.F. este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată este definitivă.
În speţă sesizarea instanţei de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a "legii micii reforme", respectiv la data de 16 noiembrie 2009 şi, drept urmare, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată sub imperiul dispoziţiilor procesual penale, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un singur grad de jurisdicţie, la instanţa căreia i-ar reveni în condiţiile legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ca atare, printre modificările aduse C. proc. Pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiune ce apare şi în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul S.V.F.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.V.F. împotriva Sentinţei penale nr. 132/PI din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3096/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3104/2011. Penal → |
|---|
