ICCJ. Decizia nr. 3115/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3115/2011
Dosar nr.2082/99/2010
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 525 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul P.D.L. (zis D., fiul lui M.L. şi al E.I., domiciliat în satul O., judeţul Iaşi, elev la G.Ş.V.M. din Iaşi) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99, 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 110 cu referire la art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 1101 raportat la art. 103 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare şi până la împlinirea vârstei de 18 ani să nu frecventeze localuri publice în care se consumă băuturi alcoolice.
Totodată, în baza art. 1101 C. pen. s-a impus inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, să se supună unor măsuri de supraveghere, fiind încredinţată supravegherea minorului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 1101 alin. (3) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente P.M.L. şi P.E.I. să plătească părţii civile A.M.A. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 27 septembrie 2009, în jurul orelor 13,00, partea vătămată A.M.A., în vârstă de 10 ani, a mers împreună cu sora ei I.A., în vârstă de 17 ani, la bunicii materni, care locuiesc în satul O.
După un timp, partea vătămată s-a dus la scena din curtea Căminului Cultural, situat în apropierea parcului comunal, unde se afla şi inculpatul minor P.D.L., în vârstă de 14 ani şi alţi copii.
La un moment dat, partea vătămată s-a dus în spatele Căminului Cultural pentru a-şi recupera bicicleta împrumutată martorului P.S.I., ocazie cu care a fost acostată de inculpat sub pretextul că vrea să-i spună ceva. Folosind un limbaj vulgar, inculpatul i-a cerut minorei să întreţină relaţii sexuale cu el, propunere refuzată de partea vătămată, însă, sub ameninţarea că o bate, a condus-o într-una din cabinele unei toalete dezafectate. Inculpatul i-a cerut să se dezbrace, a poziţionat-o cu spatele la el şi a întreţinut un raport anal, în pofida faptului că victima ţipa de durere.
După consumarea raportului sexual partea vătămată a relatat martorei A.I.A. ce i s-a întâmplat, martora a contactat-o telefonic pe mama inculpatului, iar acesta a recunoscut actul sexual.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu certificatul medico-legal eliberat de I.M.L. Iaşi şi cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 57 din 17 martie 2011, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la un an închisoare la 2 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, conform art. 100 C. pen., la alegerea sancţiunii - măsură educativă sau pedeapsă - care se aplică infractorului minor, se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportamentul lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit, precum şi de alte elemente care să caracterizeze persoana inculpatului minor. Prin urmare, la alegerea sancţiunii, instanţa trebuia să ţină seama de gradul de pericol social al faptei comise şi nu numai de elementele de natură să caracterizeze persoana minorului.
În cauză, individualizarea pedepsei de către ambele instanţe (de fond şi apel) nu s-a făcut conform textelor de lege mai sus-arătate, fiind exclus criteriul gradului de pericol social al faptei comise şi urmărilor pe care aceasta le-a produs.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei trebuie să aibă în vedere faptul că între criteriile prevăzute de legiuitor există o legătură indisolubilă, astfel încât, situaţiile şi împrejurările în contextul cărora s-a comis infracţiunea sunt deosebit de semnificative şi au ca efect concret, în cazul de faţă, un grad sporit de pericol social.
Referitor la gradul de pericol social este de necontestat că infracţiunile privitoare la viaţa sexuală sunt infracţiuni grave, sancţiunile aplicabile fiind pe măsură.
Inculpatul a nesocotit aceste dispoziţii legale, în concret acesta a atras-o pe partea vătămată, în vârstă de numai 10 ani, într-un loc dosnic, a ameninţat-o cu bătaia şi profitând de starea de neputinţă a minorei a violat-o, fiind insensibil la ţipetele de durere ale victimei.
După comiterea faptei inculpatul a denaturat situaţia de fapt, a încercat să inducă ideea că partea vătămată a acceptat şi chiar a avut iniţiativa întreţinerii actului sexual.
Urmările faptei inculpatului sunt de o gravitate extremă şi au caracter ireparabil, victima suferind un şoc psihic în urma experienţei negative la care a fost supusă, dezvoltând un sindrom acut de stres post-traumatic marcat prin tulburări somatice.
Ambele instanţe s-au concentrat exclusiv pe calitatea de delincvent juvenil a inculpatului minor (este adevărat fără antecedente penale la vârsta de 14 ani) însă au făcut abstracţie de faptul că Legea nr. 272/2004 protejează şi drepturile victimei, nu numai ale inculpatului minor.
Pe de altă parte nu trebuie omise celelalte criterii de individualizare a pedepsei, care se referă la persoana făptuitorului, şi care au fost neobservate de instanţa de fond şi cea de control judiciar.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar au existat factori favorizanţi ce au influenţat conduita generală a inculpatului: nu a avut un interes deosebit pentru şcoală, a avut preocupări nepotrivite vârstei lui (fumatul şi consumul de alcool), ieşiri verbale necontrolate, vulgare faţă de colegii de clasă şi faţă de persoanele cu care venea în contact.
Mai mult, referatul de evaluare psihologică a minorului rezultă că acesta nu a manifestat compasiune pentru victimă, preferând să creadă că partea vătămată în vârstă de 10 ani a fost la originea celor întâmplate.
În raport de considerentele expuse, raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, modalitatea de săvârşire a faptei, consecinţele produse, cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului urmează a fi majorat, la 3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 110 şi 81 C. pen., menţinându-se circumstanţele atenuante reţinute justificat de prima instanţă şi de instanţa de apel.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 57 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.D.L.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la aplicarea art. 110 şi art. 81 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură, şi la pedeapsă.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3112/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3119/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
