ICCJ. Decizia nr. 3166/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3166/2011
Dosar nr.694/116/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a fost trimis în judecată inculpatul M.N., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 32 din 24 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 694/116/2011, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.N. (fiul lui M. şi M., născut la 27 decembrie 1968 în comuna Unirea, jud. Călăraşi), la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 9 decembrie 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi şi obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5362,84 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuţitului folosit de către inculpat, ce a fost depus la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Călăraşi şi înregistrat sub nr. 4/2011.
A fost obligat inculpatul la 782 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 8 decembrie 2010, inculpatul M.N. a plecat împreună cu alte două persoane în pădure pentru a aduna lemne, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice. Partea vătămată M.M., în acea zi, a fost într-o scurtă vizită la vecinul său, R.A. unde a băut o cană de vin şi a fumat o ţigară, în restul timpului rămânând la domiciliu.
S-a precizat că partea vătămată locuieşte în partea din spate a imobilului, unde este amplasată o uşă ce se deschide într-un hol folosit de către partea vătămată drept bucătărie, unde se găsesc un aragaz şi o masă. Din acel hol se face accesul într-o altă cameră - dormitorul părţii vătămate. Inculpatul M.N. foloseşte o anexă a imobilului, respectiv o cameră construită deasupra beciului locuinţei unde are atât pat pentru a dormi, cât şi sobă cu plită pentru a-şi încălzi mâncarea. Legătura dintre cele două corpuri de clădire se face pe o potecă pietruită cu dale de beton.
În jurul orelor 1600 partea vătămată şi-a încălzit pe aragazul de pe hol o cratiţă cu mâncare. La scurt timp, la domiciliu a venit şi inculpatul M.N. care a luat cratiţa cu mâncare în anexa sa. Aici, o parte din mâncare a dat-o la câini şi la pisici şi o parte a pus-o într-un castron din metal pentru a o mânca el.
În momentul în care partea vătămată a observat acest lucru, a mers în anexa unde locuia fratele său şi i-a cerut socoteală cu privire la mâncare.
Inculpatul s-a enervat, a luat un polonic şi un tocător şi a început să-1 alerge pe fratele său care s-a refugiat în casă. Aici, inculpatul l-a prins şi l-a lovit cu tocătorul, însă partea vătămată a reuşit să fugă în curte către poarta ce se deschide către DN 3B.
Inculpatul a lăsat cele două obiecte pe masa situată pe holul bucătăriei părţii vătămate şi de aici a luat un cuţit în lungime de 20 cm, cu mâner de plastic, acoperit cu cârpă în lungime de 13 cm. cu care a început să-l alerge pe fratele său, pe care l-a ajuns la poarta locuinţei, unde i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona toraco-abdominală. Realizând ce a făcut, inculpatul a plecat către spatele curţii pentru a căuta ajutoare, lăsând cuţitul pe drum pe masa din holul bucătăriei lângă celelalte obiecte.
Inculpatul a strigat mai întâi la vecinul lor B.V., dar aflând de la mama sa B.T. că acesta nu este acasă, a traversat strada L. la vecinul său L.S. Aici i-a găsit pe martorii L.S., soţia sa L.A. şi mama sa L.M., cărora inculpatul le-a relatat că în timp ce tăia o ceapă, fratele său M.M. s-a împiedicat şi a căzut în cuţitul său. Inculpatul i-a cerut martorului L.S. să apeleze serviciul de urgenţă 112, lucru pe care martorul l-a făcut, solicitând o ambulanţă. În continuare, toţi patru au mers la domiciliul inculpatului unde, în curtea locuinţei, lângă pomul situat pe marginea aleii ce face legătura între cele două corpuri de clădire, se afla pe vine partea vătămată M.M. care se ţinea de burtă şi se văita.
Martorul L.S. l-a întrebat pe M.M. ce s-a întâmplat, ocazie cu care acesta le-a relatat martorilor că s-a certat cu fratele său M.N. care dăduse mâncarea lui la câini şi la pisici, iar fratele său s-a enervat, l-a alergat prin curte şi l-a înţepat cu cuţitul.
Fiind de faţă la această relatare, inculpatul M.N. nu a recunoscut cele întâmplate, declarând că fratele său este un mincinos. În continuare, inculpatul M.N. şi martorul L.S. au luat-o pe partea vătămată din noroi şi au dus-o lângă casă, unde exista un brâu betonat, unde au schimbat-o de hainele murdare după care au dus-o pe partea vătămată în dormitorul său, pe pat. Între timp, la locuinţa inculpatului sosise şi martora B.T.
După ce l-au dus pe M.M. în dormitor, martorii L.S. şi L.A. au ieşit la şosea pentru a aştepta ambulanţa, cu partea vătămată rămânând L.M. şi B.T.
Odată cu sosirea echipajului SMURD, la locuinţa fraţilor M. a sosit şi maşina Postului de Poliţie Unirea. Cu toţii au intrat în dormitorul unde se afla partea vătămată M.M., care a fost întrebată din nou despre ce s-a întâmplat, ocazie cu care acesta a relatat din nou că a fost alergat prin curte şi înjunghiat de fratele său. Din nou, inculpatul M.N. a declarat că fratele său este mincinos.
Partea vătămată M.M. a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi unde a fost supus, de urgenţă, unei intervenţii chirurgicale. Partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „Plagă înjunghiată spaţiul VII intercostal regiunea parasternală dreaptă penetrantă. Hemoperitoneu. Şoc hemoragie".
Din Raportul medico-legal din data de 11 ianuarie 2011 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi a rezultat că partea vătămată M.M. prezintă o singură plagă la nivelul hemitoracelui drept ce poate data din 8 decembrie 2010, produsă prin înjunghiere cu corp tăietor-înţepător, partea vătămată necesitând 25 - 30 zile de îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus viaţa în pericol.
În şedinţa publică din 17 februarie 2011, inculpatul M.N. a precizat că doreşte ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaşte şi le însuşeşte, înţelegând să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta, modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia (pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat fratelui său M.M. o lovitură cu cuţitul în zona toraco-abdominală, leziunile punându-i în primejdie viaţa), circumstanţele personale ale inculpatului care, în faza de urmărire penală a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei şi abia ulterior, cunoscând dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. prin care pedeapsa este redusă cu 1/3, a înţeles să beneficieze de prevederile legale invocate şi a recunoscut săvârşirea faptei, atitudinea violentă a inculpatului care de-a lungul timpului a avut multiple conflicte, pe fondul consumului de alcool, cu fratele său şi mama sa, aceştia depunând numeroase plângeri penale pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de aceste circumstanţe, instanţa a apreciat că nu pot fi aplicate în cauză dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen. şi nici dispoziţiile art. 81 - 82 C. pen., singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins fiind executarea în regim de detenţie prin care se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, cuantumul acesteia corespunzând întru totul gradului de pericol social al faptei şi inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul M.N. solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi în fond reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reindividualizării pedepsei, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 188/A din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.N. formulat împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 694/116/2011.
În temeiul art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 din acelaşi cod, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.N.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus prevenţia de la 9 decembrie 2010 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de apel a apreciat că a fost just individualizată faţă de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind nejustificată diminuarea cuantumului acesteia, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite - infracţiune contra vieţii unei persoane, modalitatea de comitere - prin înjunghiere cu corp tăietor-înţepător (cuţit), urmările faptei - leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi împrejurarea că aceasta din urmă este fratele inculpatului.
De altfel, s-a constatat că pedeapsa aplicată este egală cu minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, după cum prevede art. 3201 C. proc. pen.
S-a stabilit că împrejurarea agravantă prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., reţinută în mod corect în încadrarea juridică a faptei, demonstrează gradul de periculozitate mai ridicat pe care îl reprezintă inculpatul M.N., care a nesocotit raporturile specifice, caracterizate prin sentimente de afecţiune, între sine şi fratele său.
Referitor la împrejurarea recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptei, s-a apreciat că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c)C. pen., deoarece a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reţinându-se că, în condiţiile existenţei acordului de vinovăţie al inculpatului, dispoziţiile art. 320x C. proc. pen. se aplică cu prioritate faţă de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluţionarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanţial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.
Totodată, s-a constatat că, faţă de cuantumul pedepsei de 5 ani închisoare, care nu se justifică a fi redus deoarece corespunde gradului de pericol social al faptei şi inculpatului, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. ar fi nelegală.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul M. a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că la data de 8 decembrie 2010, acesta i-a aplicat fratelui său M.M. o lovitură cu cuţitul în zona toraco-abdominală, cauzându-i, prin înjunghiere, o plagă la nivelul hemitoracelui drept, pentru care partea vătămată a necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus viaţa în pericol, de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320x C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, se reţine că suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, pot fi acordate de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului (de-a lungul timpului, a exercitat acte de violenţă împotriva membrilor familiei sale - frate şi mamă - care, după ce au sesizat organele de poliţie, şi-au retras plângerile penale, a fost amendat administrativ în anul 2008 pentru infracţiunea de furt calificat comisă împreună cu un minor), nu se poate desprinde o asemenea concluzie. Inculpatul, comiţând fapta în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendare a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare - prin înjunghiere cu corp tăietor-înţepător (cuţit).
Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin disp. art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 decembrie 2010 la 21 septembrie 2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 decembrie 2010 la 21 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3165/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3167/2011. Penal → |
|---|
