ICCJ. Decizia nr. 3168/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3168/2011
Dosar nr. 1466/96/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 28 din 7 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, cu aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă K.Z. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.Ş. să plătească 5.000 RON cu titlu de daune morale.
Au fost respins celelalte pretenţii ale părţii civile. A fost obligat inculpatul minor, în solidar, cu partea responsabilă civilmente să plătească 50% din cheltuielile de spitalizare a părţii civile, după cum urmează: 1.433,33 RON cu dobânzile legale aferente părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi 1.629,50 RON cu dobânzile legale aferente părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc.
Au fost confiscate în favoarea statului mijloacele materiale de probă şi s-a dispus distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 481/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita l-a trimis în judecată pe inculpatul minor P.M., solicitând condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 99 şi urm. C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatului, aflat la discoteca „C." din Sândominic, i-a fost aplicată de către partea vătămată K.Z., o palmă peste faţă. În această împrejurare, inculpatul, cu un briceag, l-a înjunghiat de mai multe ori pe K.Z.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a stabilit că în seara zilei de 7 iunie 2008, în jurul orelor 23,30, inculpatul se afla la discoteca „C." din comuna Sândominic, unde se afla şi partea vătămată K.Z., împreună cu mai mulţi prieteni.
La un moment dat, partea vătămată, supărat că inculpatul l-a îmbrâncit, i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma peste faţă, imediat, inculpatul a scos din buzunar un briceag şi l-a înjunghiat de mai multe ori pe K.Z., care încerca să fugă, în cele din urmă, partea vătămată a reuşit să iasă afară din discotecă, a căzut pe jos, pierzându-şi conştiinţa. A fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc, ulterior fiind transportată şi internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş, fiind supus unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul medico-legal a rezultat că partea vătămată a suferit multiple plăgi înţepate care s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu un instrument tăietor-înţepător. Prin natura şi gravitatea leziunilor suferite, viaţa victimei a fost pusă în primejdie, aceasta fiind salvată datorită intervenţiei chirurgicale de urgenţă, fiind necesar pentru vindecarea leziunilor suferite un timp de îngrijire de 25 - 30 zile de la data producerii.
Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 8 iunie - 17 iunie 2008 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc, între 17 iunie - 28 iunie 2008 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş (Clinica de Chirurgie I) şi între 18 august - 28 august 2008 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc - Secţia Balneofizioterapie.
Concluziile raportului medico-legal au fost avizate de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale I.M.L. Târgu Mureş.
Inculpatul a recunoscut sincer săvârşirea faptei, declarând că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a fost în stare de beţie, a lovit partea vătămată după ce aceasta de două ori - la un interval de circa o oră - l-a îmbrâncit şi i-a dat o palmă, susţinând că a scos briceagul pentru că era speriat.
Fapta inculpatului s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, aceasta fiind dovedită prin probatoriul administrat, declaraţiile inculpatului, a părţii vătămate, ale martorilor prezenţi la discotecă şi actele medico-legale.
Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanţă de fond a constatat că aceasta a fost săvârşită în stare de provocare, datorită comportamentului părţii vătămate, respectiv că i-a aplicat o palmă inculpatului şi l-a îmbrâncit pe acesta.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei, care deşi a fost comisă fără intenţie, a avut urmări grave pentru sănătatea părţii vătămate.
S-a reţinut că la data comiterii faptei, inculpatul era minor, se afla la primul conflict cu legea penală, iar din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul a depus eforturi de integrare în comunitate, un factor de risc evidenţiat fiind consumul de alcool.
În raport la aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b), art. 99 şi urm. C. pen. ar fi în măsură să atingă scopul pedepsei.
Cu toate că la data comiterii faptei, inculpatul era minor, instanţa de fond a ţinut cont şi de concluziile referatului de evaluare şi a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
Au fost aplicate prevederile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată K.Z., cu suma de 10.000 RON despăgubiri materiale şi 10.000 RON, despăgubiri morale.
Instanţa a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada despăgubirilor materiale, motiv pentru care aceste pretenţii au fost respinse. Întrucât a suferit o daună morală constând în disconfortul psihic cauzat de spitalizări şi problemele braţului stâng, instanţa de fond a apreciat că partea vătămată este îndreptăţită la repararea acesteia, astfel inculpatul a fost obligat să plătească 5.000 RON părţii civile.
Referitor la cheltuielile de spitalizare ale părţii civile, instanţa de fond le-a găsit întemeiate, însă în opinia instanţei de fond inculpatul a fost obligat la plata acestora, proporţional cu culpa acestuia (50%).
Astfel, inculpatul a fost obligat să plătească 1.433,33 RON Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi 1.629,50 RON Spitalului Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc, cu dobânzile legale aferente.
La plata despăgubirilor părţilor civile de mai sus, inculpatul, minor la data comiterii faptei, a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, tatăl P.Ş.
Au fost confiscate mijloacele materiale de probă şi s-a dispus distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel inculpatul.
Prin motivele orale de apel, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate în sensul modificării modalităţii de executare a pedepsei aplicate, respectiv aplicarea suspendării condiţionate sau a suspendării sub supraveghere, arătând că a recunoscut sincer fapta, a fost provocat, era minor la data comiterii infracţiunii, astfel că sunt îndeplinite condiţiile privind suspendarea executării pedepsei în una din cele două modalităţi.
Prin Decizia penală nr. 29/A din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. (fiul lui I. şi E., născut la data de 11 septembrie 1990 în Gheorgheni, jud. Harghita) împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 7 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 1466/96/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 100 RON cu titlu de cheltuielile judiciare parţiale în favoarea statului.
S-a reţinut că prima instanţă, având în vedere concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, în mod corect a concluzionat că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie, în caz contrar pedeapsa neputând să-şi atingă scopul.
Mai mult, s-a apreciat că prima instanţă a fost extrem de indulgentă cu inculpatul, aplicând-i o pedeapsă de doar 2 ani închisoare, în condiţiile în care este cel puţin discutabilă şi reţinerea stării de provocare, deoarece iniţial inculpatul a îmbrâncit victima, care apoi a ripostat, însă, având în vedere că doar inculpatul a declarat apel, iar în propria cale de atac nu i se poate agrava situaţia, instanţa de control judiciar nu a mai putut pune în discuţie starea de provocare, neavând astfel nici posibilitatea de a majora pedeapsa aplicată de tribunal.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, se reţine că suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, pot fi acordate de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului nu se poate desprinde o asemenea concluzie. Inculpatul, comiţând fapta în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendare a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin disp. art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3167/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3170/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
