ICCJ. Decizia nr. 3173/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3173/2011
Dosar nr. 2943/30/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 1674/P/2008 din 14 aprilie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub numărul unic de Dosar nr. 2943/30/2010, a fost trimis în judecată inculpatul S.A. (cercetat în stare de libertate) pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse, prev. şi ped. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată; realizarea, oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea de mărfuri pirat, săvârşite în scop comercial, prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, prev. şi ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 27 noiembrie 2008 lucrători de poliţie judiciară din cadrul J.P.F. Timiş, au constatat că învinuitul S.A. a vândut de la domiciliul său, martorului J.A.G., un număr de 5 DVD-uri cu suma de 50 RON, (10 RON bucata), după ce iniţial martorul a găsit anunţul pe site-ul A şi convenise telefonic cu învinuitul pentru pregătirea produselor. Cele cinci discuri optice au fost ridicate de la martor în vederea cercetărilor, de către organele de poliţie, care s-au sesizat anterior că învinuitul postase din data de 14 noiembrie 2007 în Reţeaua Internet pe site-ul B un anunţ de comercializare de CD-uri şi DVD-uri inscripţionate cu copii fără licenţă pentru jocuri, filme, softuri la preţul de 10 RON/bucată, având telefon de contact X şi adresa Y.
Prin Sentinţa penală nr. 607/PI din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2943/30/2010, în baza art. 1396 alin. (1) lit. a) raportat la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de realizare, în scop comercial, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat.
În baza art. 1396 alin. (2) raportat la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distribuire de mărfuri pirat în scop comercial şi deţinere de mărfuri pirat în scop comercial.
În baza art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului.
În baza art. 862 alin. (1) C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. s-a dispus că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte odată la şase luni, în prima zi lucrătoare a fiecărui interval de timp, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia condamnatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON.
În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: 5 DVD-uri cu datele de identificare menţionate în dovada de ridicare a bunurilor întocmită la data de 27 noiembrie 2008; 211 discuri optice de tip CD şi DVD, ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa nr. 1 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; 65 discuri optice de tip CD şi DVD ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa 2 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; 80 discuri optice de tip CD şi DVD ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa 3 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; un disc optic marca D. cu menţiunea Alte HDD 2004; un DVD marca T. cu menţiunea Lista DVD Filme.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: un hard disc marca W.D., capacitate 80 GB; un hard disc, capacitate 80 GB; un DVD-ROM marca T. şi un DVD-RW marca A.
S-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: 13 CD-uri cu elementele de identificare menţionate la dosarul de UP; 21 CD-uri cu elementele de identificare menţionate la dosarul de UP; 36 discuri optice cu elementele de identificare menţionate din dosarul de UP; 5 discuri optice defecte cu elementele de identificare menţionate din dosarul de UP; 4 CD-uri cu elementele de identificare menţionate la dosarul de UP; un laptop ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare.
În baza art. 19 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, aprobate prin HG nr. 731/2007, discurile optice confiscate (de tip CD şi DVD), precum şi cele două hard discuri confiscate, s-au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea distrugerii.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile următoarele sume cu titlu de despăgubiri: 95,4 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea V.G.; 237,6 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea E.A.I.; 8240 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea M.C.; 23.814 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea A.S.I.; 3.950 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea A.I.; 3.650 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, în favoarea G.R.D.
Au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile promovate de părţile civile A.I.M.R., B.E., S.E., U.C.M.R. - A.D.A.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii o copie certificată a dispozitivului să se comunice condamnatului, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş şi secţiei de poliţie din localitatea unde domiciliază condamnatul, în vederea îndeplinirii măsurilor de supraveghere.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:
În data de 31 iulie 2008 organele poliţiei judiciare au descoperit în reţeaua internet, pe site-ul C anunţul unei persoane care utiliza pentru contact numărul de telefon X, anunţ care avea următorul cuprins: „inscripţionez dvd-uri jocuri, filme soft 2008". În acest sens s-a încheiat un proces-verbal şi a fost imprimat pe suport de hârtie anunţul făcut pe internet.
În aceeaşi dată a fost identificat tot în reţeaua internet, pe site-ul B, un anunţ gratuit postat la data de 14 noiembrie 2007, cu următorul conţinut: „vând nfs pro street, caii of duty4, crysis, alte jocuri, seriale, filme format dvd; preţ 10 lei/dvd; tel: X; trimit şi prin poştă". În acest sens s-a încheiat un proces-verbal şi a fost imprimat pe suport de hârtie anunţul făcut pe internet.
În data de 4 august 2008 organele poliţiei judiciare au identificat denumirea căsuţei de poştă electronică (e-mail) utilizată de persoana care a postat pe internet anunţurile menţionate şi care a indicat pentru contact nr. de telefon X, respectiv Y. în acest sens a fost încheiat un proces-verbal.
În data de 5 august 2008 a fost identificată persoana care a postat anunţurile, folosind pentru contact numărul de telefon şi adresa de e-mail menţionate, în persoana numitului S.A., domiciliat în Timişoara, str. S.
În data de 6 august 2008 organele de poliţie au constatat că aceeaşi persoană a utilizat pentru contact, cu ocazia anunţurilor postate pe internet, şi numărul de telefon Z.
În data de 27 noiembrie 2008, ora 1030, organele poliţiei judiciare au surprins momentul în care inculpatul S.A. i-a înmânat martorului J.A.G. un număr de 5 DVD-uri, inscripţionate cu programe şi jocuri, pentru care martorul i-a dat inculpatului suma totală de 50 RON (conform procesului-verbal). Seriile constructive ale celor 5 DVD-uri sunt menţionate în dovada de ridicare, iar conţinutul acestora, potrivit declaraţiei martorului J., este menţionat în procesul-verbal de constatare.
Martorul J. a declarat că în data de 24 noiembrie 2008 a intrat pe site-ul A unde a găsit postat un anunţ prin care o persoană comercializa DVD-uri, fiind indicat pentru contact numărul de telefon X. A sunat la acest număr şi a vorbit cu un bărbat care i-a spus că îi poate oferi orice doreşte: muzică, filme, jocuri, programe. În data de 26 noiembrie 2008 martorul a revenit cu un telefon şi s-a înţeles cu interlocutorul să cumpere 5 DVD-uri inscripţionate cu programe şi jocuri, la preţul de 10 RON bucata, bunurile urmând să-i fie predate în ziua următoare. În data de 27 noiembrie 2008 s-a întâlnit cu vânzătorul la ora 1130 în faţa blocului unde locuia acesta (vânzătorul), situat pe str. S., în zona S. din Timişoara, ocazie cu care a primit 5 DVD-uri pentru care a plătit în total suma de 50 RON. După ce s-a despărţit de cel care i le vânduse a fost oprit şi legitimat de organele de poliţie. Această declaraţie a fost menţinută de martor cu ocazia audierii sale de către instanţă.
Numărul de telefon menţionat de martorul J. este confirmat de martorul S.V.D. (tatăl inculpatului) ca fiind numărul de telefon mobil al fiului său. Acelaşi martor confirmă şi adresa de poştă electronică (e-mail) a fiului său, ca fiind Y (conform declaraţiei dată în faţa instanţei).
S-a reţinut că în data de 10 decembrie 2008 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului, în prezenţa inculpatului şi a doi martori asistenţi, ocazie cu care s-au constatat următoarele: apartamentul se compune din 4 camere, o bucătărie şi două băi, fiind folosite în exclusivitate de inculpat şi familia sa. Au fost descoperite, printre altele, următoarele bunuri: o unitate centrală de calculator marca A., alcătuită din mai multe componente; un laptop; un hard-disk pentru laptop; 12 bucăţi DVD-uri neinscripţionate; 14 DVD-uri inscripţionate; 7 CD-uri inscripţionate; 79 DVD-uri; 325 CD-uri. Bunurile au fost introduse în saci şi sigilate cu sigiliul nr. 44839. Toate aceste bunuri au fost ridicate pe bază de dovadă.
În data de 20 ianuarie 2009 reprezentanţii Oficiului Român pentru Drepturile de autor au deschis sacul de plastic pe care era aplicat sigiliul MI nr. 44839, constatând că sigiliul era integru. În sac au fost găsite două hard-diskuri şi un laptop. Totodată au fost predate către această instituţie un număr total de 442 discuri optice ambalate în două cutii de carton. S-a constatat că cele două hard-diskuri au următoarele elemente de identificare: hard-disk marca W.D., capacitate 80 GB; hard-disk marca F. 80 GB; laptop marca C. S-a constatat, în urma demontării, că laptopul nu conţine montat nici un hard-disk (conform procesului-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică preliminară).
Inculpatul S.A. a fost informat de organele de poliţie în legătură cu dreptul său de a asista la efectuarea percheziţiei informatice, fiind de acord ca această operaţiune să se facă în lipsa sa (conform declaraţiei olografe dată la data de 16 ianuarie 2009).
Prima instanţă a reţinut din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 martie 2009 că hard-disk marca W.D., capacitate 80 GB are instalate sistemul de operare M.W.X.P. şi un program pentru calculator tip divertisment/joc ce poartă denumirea S.4. De asemenea hard-diskul conţine reproduse (stocate) un număr de 696 fişiere ce reprezintă opere muzicale (prezentate în detaliu în anexa 6 la raport). Se menţionează că pentru reproducerea (instalarea/stocarea) sistemului de operare şi a jocului este necesară autorizarea titularilor de drepturi. Operele muzicale sunt supuse reglementărilor legislaţiei privind protecţia drepturilor de autor (conform adresei de la dosar).
Din acelaşi raport s-a reţinut că hard-diskul marca F. 80 GB are instalate sistemul de operare M.W.X.P. şi un număr de 3 programe pentru calculator tip producţie/afacere/creaţie: C.D. 12 (instalat), M.O.X. (instalat), B.D.P. (kit). De asemenea hard-diskul conţine reproduse (stocate) un număr de 2329 fişiere ce reprezintă opere muzicale (prezentate în detaliu în anexa 7 la raport). Se menţionează că pentru reproducerea (instalarea/stocarea) sistemului de operare şi a celor 3 programe este necesară autorizarea titularilor de drepturi. Operele muzicale sunt supuse reglementărilor legislaţiei privind protecţia drepturilor de autor (conform adresei de la dosar).
Urmare a verificării celor 442 discuri optice s-au constatat următoarele: 211 discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) sunt produse soft pirat şi conţin 101 programe pentru calculator tip producţie/afacere/creaţie şi 88 programe pentru calculator tip divertisment/joc (redate în detaliu în anexa 1 la raport); un număr de 65 discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) sunt videograme pirat şi conţin un număr total de 57 opere audiovizuale (identificate la pct. A2 din raport); un număr de 80 discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) sunt fonograme pirat şi conţin în total 23098 opere muzicale (identificate la pct. A3 din raport); 13 CD-uri sunt produse soft originale (identificate la pct. A4 din raport); 21 CD-uri conţin date stocate ce nu sunt supuse reglementărilor legislaţiei privind protecţia drepturilor de autor (identificate la pct. A5 din raport); un număr de 36 discuri optice sunt neînregistrate (identificate la pct. A6 din raport); un număr de 5 discuri optice sunt defecte, neputând fi identificat conţinutul acestora (identificate la pct. A7 din raport); un număr de 4 CD-uri conţin stocate informaţii cu caracter personal ce nu sunt supuse reglementărilor legislaţiei privind protecţia drepturilor de autor (identificate la pct. A8 din raport); un număr de două discuri optice conţin stocate liste tip ofertă de CD-uri şi DVD-uri înregistrate cu programe pentru calculator, opere audiovizuale şi opere muzicale, însoţite de date de contact (identificate în anexa 5 la raport); un număr de 5 DVD-uri (ridicate de la martorul J.A.) sunt produse soft pirat şi conţin două programe pentru calculator tip producţie/afacere/creaţie şi 3 programe pentru calculator tip divertisment/joc (identificate în anexa 10 la raport). Având în vedere volumul anexelor la raport, acestea au fost stocate în format electronic pe CD-ul cu inscripţia ORDA-RCTS 3 martie 2009, predat Tribunalului Timiş la data de 11 mai 2010.
Din coroborarea mijloacelor de probă analizate, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se confirmă.
S-a constatat că inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, având o atitudine parţial sinceră, în sensul că nu a recunoscut iniţial că a inscripţionat CD-uri şi DVD-uri în scopul de a le comercializa şi nici că a postat anunţuri de vânzare pe internet, însă ulterior a revenit asupra unora dintre aceste aspecte (declaraţia din 19 martie 2010) şi anume că o parte din discurile optice găsite la percheziţie au fost inscripţionate de el, sistemul de operare din calculatorul său şi din laptopul aparţinând tatălui său au fost instalate de el, a vândut unor persoane necunoscute CD-uri sau DVD-uri cu filme, muzică sau jocuri şi nu mai reţine cu ce sumă a vândut cele 5 DVD-uri martorului J.A.
Tribunalul Timiş a apreciat însă că mijloacele de probă sunt edificatoare în ceea ce priveşte acţiunile inculpatului de inscripţionare a mai multor discuri optice şi de instalare pe două hard-diskuri a unor programe de calculator cu diferite destinaţii şi a unui număr foarte mare de opere muzicale, de vânzare a unor astfel de produse, precum şi în ceea ce priveşte scopul urmărit de inculpat prin reproducerea pe suport electronic a unor produse informatice (softuri) şi opere muzicale, respectiv de comercializare a acestor produse.
Prima instanţă a constatat că fapta inculpatului S.A., care în cursul anilor 2007 - 2008 a inscripţionat mai multe sute de discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) cu programe de calculator şi opere muzicale, fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, în scop comercial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) raportat la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (realizare, în scop comercial, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat).
S-a constatat că fapta aceluiaşi inculpat de a deţine la domiciliul său, în scop comercial, în cursul anilor 2007 - 2008, mai multe sute de discuri optice (CD-uri şi DVD-uri) cu programe de calculator şi opere muzicale, ce constituie mărfuri-pirat în sensul Legii nr. 8/1996, şi de a distribui o parte din acestea către mai multe persoane (dintre care a fost identificat până în prezent doar martorul J.A.), în scop comercial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (2) raportat la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (distribuire de mărfuri pirat în scop comercial şi deţinere de mărfuri pirat în scop comercial).
De asemenea, prima instanţă a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a publica în cursul anilor 2007 şi 2008 mai multe anunţuri pe diferite pagini de internet, prin care oferea spre vânzare produse informatice ce constituie mărfuri-pirat în sensul Legii nr. 8/1996, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod).
S-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat de a instala şi stoca pe două hard-diskuri mai multe programe pentru calculator, fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare (reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator).
La individualizarea pedepselor şi a modului de executare, prima instanţă a avut în vedere criteriile enunţate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, în special, următoarele elemente: vârsta inculpatului la data comiterii faptelor (19 ani); numărul relativ ridicat de mărfuri-pirat (au fost identificate şi ridicate câteva sute de discuri optice); valoarea ridicată a pagubei materiale (aproximativ 40.000 euro); împrejurarea că inculpatul provine dintr-o familie organizată, iar supravegherea părinţilor poate corija un astfel de comportament din partea acestuia; lipsa antecedentelor penale; atitudinea parţial sinceră a inculpatului şi prezentarea acestuia în faţa autorităţilor judiciare pe parcursul întregului proces penal.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că persoanele juridice titulare ale drepturilor de autor sau organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi-au precizat pretenţiile civile în faza de urmărire penală.
S-a reţinut că A.I.M.R. a solicitat suma de 4.032 RON, fără însă a preciza ce reprezintă această sumă şi cum a fost calculată, situaţie în care instanţa de fond a apreciat că prejudiciul nu este cert, astfel încât a respins acţiunea civilă ca nefondată.
S-a mai reţinut că persoanele juridice V.G., B.E., S.E. s-au constituit împreună parte civilă cu suma totală de 95,4 euro, deşi din constituirea de parte civilă rezultă că asupra celor 4 jocuri de calculator piratate deţine drepturi de proprietate intelectuală doar societatea V.G., situaţie în care despăgubirile au fost acordate doar acestei societăţi. În legătură cu valoarea despăgubirilor pretinse, prima instanţă a constatat că au fost avute în vedere de partea civilă prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
În speţă, raportat la valoarea pe unitate în cazul fiecăruia din cele 4 jocuri de calculator, având în vedere şi numărul de copii identificate pentru fiecare program, s-au calculat despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate, valoarea totală fiind de 95,4 euro.
S-a reţinut că persoana juridică E.A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 237,6 euro, reprezentând de 3 ori sumele care ar fi fost legal datorate pentru achiziţionarea unui număr de 7 jocuri de calculator pentru care această societate deţine drepturi de proprietate intelectuală, sumă care a fost acordată de prima instanţă.
S-a mai reţinut că U.C.M.R. - A.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 RON, fără însă a preciza ce reprezintă această sumă şi cum a fost calculată, situaţie în care prima instanţă a apreciat că prejudiciul nu este cert, astfel încât a respins acţiunea civilă ca nefondată.
Persoana juridică M.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 8240 euro reprezentând contravaloarea a 15 programe de calculator pentru care deţine drepturi de proprietate intelectuală, la preţurile de vânzare practicate de producător, precum şi daune morale (300 euro), sumă care a fost acordată de prima instanţă.
S-a constatat că persoana juridică A.S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 23.814 euro reprezentând contravaloarea a 7 programe de calculator pentru care deţine drepturi de proprietate intelectuală, la preţurile de vânzare practicate de producător, precum şi daune morale (300 euro), sumă care a fost acordată de prima instanţă.
În ceea ce priveşte persoana juridică A.I., s-a reţinut că s-a constituit parte civilă cu suma de 3950 euro reprezentând contravaloarea unui program de calculator pentru care deţine drepturi de proprietate intelectuală, la preţul de vânzare practicat de producător, precum şi daune morale (50 euro) sumă care a fost acordată de prima instanţă.
S-a reţinut că persoana juridică G.R.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3650 euro reprezentând contravaloarea unui program de calculator pentru care deţine drepturi de proprietate intelectuală, la preţul de vânzare practicat de producător, precum şi daune morale (50 euro), sumă care a fost acordată de prima instanţă.
În toate situaţiile în care au fost acordate despăgubiri civile, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 C. civ., şi anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.
Tot sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că prin notele de şedinţă depuse de avocatul ales al inculpatului, s-a invocat aspectul procedural referitor la lipsa mandatului în cazul constituirilor de parte civilă, invocându-se prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la procura specială şi necesitatea legalizării semnăturii, aspecte care ar atrage nulitatea constituirilor de parte civilă.
S-a apreciat că excepţia invocată este neîntemeiată deoarece art. 1391 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, permite reprezentarea în baza unei procuri speciale, fără a impune condiţia suplimentară a legalizării sau autentificării, procuri care există la dosarul de UP pentru fiecare dintre reprezentanţii părţilor civile.
S-a mai reţinut că în privinţa părţii civile U.C.M.R. - A.D.A., acesta este un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi prin urmare nu trebuie să indice nominal partea civilă pentru care exercită dreptul de constituire, situaţia fiind identică şi în cazul părţii civile A.I.M.R.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul S.A., criticând individualizarea judiciară a pedepselor raportat la toate circumstanţele cauzei, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse minime prevăzute de lege, urmând să fie aplicată o pedeapsă rezultantă mai mică de 3 ani închisoare, care să fie suspendată sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 861 alin. (1), (2) C. pen.
Sentinţa primei instanţe a fost criticată şi prin prisma laturii civile a cauzei, apreciindu-se că prin menţinerea dispoziţiilor prime instanţe s-ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile, întrucât sumele obţinute sunt mai mari decât preţurile obţinute prin vânzarea acestor programe de jocuri de calculator, preţurile cu care s-au făcut calculele privind despăgubirile materiale fiind mult superioare decât cele practicate în comerţ.
Prin Decizia penală nr. 98/A din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 607/PI din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2943/30/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost. obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.
S-a constatat că din examinarea întregului material probator existent în cauză, instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt dedusă judecăţii, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al infracţiunilor, concursul de infracţiuni, împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor, valoarea prejudiciului creat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, apreciindu-se astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere conform dispoziţiilor art. 861 alin. (1), (2) C. pen., este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a apreciat că aceasta a fost corect evaluată, în raport cu probele existente la dosar, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 - 999 C. civ., astfel că despăgubirile acordate în favoarea părţilor civile „V.G." „E.A.I.", „M.C.", „A.S.I." „A.I." şi „G.R.D." sunt conforme cu pagubele suferite de către acestea, neputând fi vorba de o îmbogăţire fără justă cauză, aşa cum a invocat inculpatul.
Totodată, s-a constatat că instanţa de fond în mod judicios a respins acţiunile civile promovate de părţile civile „A.I.M.R.", „B.E.", „S.E." şi „U.C.M.R. - A.D.A.", deoarece pretenţiile acestor părţi civile nu au fost dovedite şi prejudiciile suferite de acestea nu sunt certe, motiv pentru care nu au putut fi acordate despăgubiri.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.A., solicitând admiterea căii de atac promovate şi reţinerea în sarcina inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minim, până la o amendă penală, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) rap. la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată, constând în aceea că în cursul anilor 2007 - 2008 a inscripţionat mai multe discuri optice (CD, DVD), cu programe de calculator şi opere muzicale, fără a avea acordul titularilor dreptului de autor, în scop comercial, art. 1396 alin. (2) rap. la art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată, constând în aceea de a deţine la domiciliul său, în scop comercial, în aceeaşi perioadă, mai multe discuri optice cu programe de calculator şi opere muzicale, ce constituie mărfuri pirat în sensul Legii nr. 8/1996, de a distribui o parte dintre acestea către mai multe persoane în scop comercial, art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, constând în aceea de a publica în cursul anilor 2007 - 2008 mai multe anunţuri pe diferite pagini de internet prin care oferea spre vânzare produse informatice ce constituie mărfuri pirat în sensul Legii nr. 8/1996 şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea de a instala şi stoca pe două hard-diskuri mai multe programe de calculator fără a avea acordul titularilor dreptului de autor.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, care este o persoană tânără (19 ani la data comiterii faptelor), nu are antecedente penale, provine dintr-un mediu familial organizat, s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare şi a avut o atitudine parţial sinceră.
Pe de altă parte, nu trebuie ignorate nici aspectele legate de prejudiciul creat părţilor civile, care este ridicat, precum şi de concursul de infracţiuni.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.
Cât priveşte solicitarea recurentului inculpat de reţinere în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, Înalta Curte reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, cât şi prejudiciul produs.
Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului - care a fost orientată de către instanţa de fond spre minimul special prevăzut de legea penală - este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin disp. art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3170/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3180/2011. Penal → |
|---|
