ICCJ. Decizia nr. 3170/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3170/2011

Dosar nr.802/1/2011

Şedinţa publică din 21 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2398 din 17 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 986/99/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpaţii G.C. şi R.Ş.A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.

A casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Fiind învestită cu rejudecarea apelurilor promovate de inculpaţii G.C. şi R.Ş.A., Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 278 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul R.Ş.A., fiul lui G.E. şi A., născut la data de 3 mai 1984 în Iaşi, domiciliat în Iaşi, str. V.L., cetăţean român, studii medii, student, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), şi c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.Ş.A. prin această sentinţă pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.A.C., fiul lui G.C.L. şi L., născut la data de 1 februarie 1986 în Iaşi, domiciliat în Iaşi, str. V.L., cetăţean român, studii medii, student, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani, faptele fiind săvârşite în condiţii de concurs real conform disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.A.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.

A fost condamnat inculpatul G.C., fiul lui C. şi A., născut la data de 10 septembrie 1986 în Iaşi, domiciliat în Iaşi, str. P., cetăţean român, studii medii, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare, faptele fiind săvârşite în condiţii de concurs real conform disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor G.C. şi P.A.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor G.C. şi P.A.C. prin această sentinţă pe o câte o durată de 5 ani pentru fiecare, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86² C. pen., iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestora pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 86³ C. pen. s-a impus inculpaţilor G.C. şi P.A.C. respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (3) al textului de lege sus-menţionat, respectiv:

- să se prezinte la datele fixate, respectiv în ultima zi de vineri a fiecărei luni, la judecătorul delegat din cadrul Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza disp. art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpatul G.C. suma de 100 RON, iar de la inculpatul P.A.C. suma de 300 RON.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 600 RON fiecare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 10 noiembrie 2005 investigatorul sub acoperire „F.", prin intermediul colaboratorului său „N." s-a deplasat în cartierul Tătăraşi din municipiul Iaşi, unde s-a întâlnit cu numiţii T.C.E. şi P.A.C., cu acesta din urmă el înţelegându-se în prealabil să cumpere droguri de risc. În urma discuţiei purtate, sub atenta supraveghere vizuală a organelor de poliţie, colaboratorul „N." a remis numitului P.A.C. suma de 300.000 RON, care îi fusese înmânată de către investigatorul acoperit „F.". P.A.C. a plecat înspre zona „Flora" din cartierul Tătăraşi, revenind după aproximativ 20 de minute şi i-a înmânat colaboratorului acoperit „N." un pacheţel din material plastic de culoare verde - oliv. La scurtă vreme după apariţia celor doi, colaboratorul „N." i-a predat investigatorului sub acoperire „F." pacheţelul respectiv.

Din conţinutul Raportului de constatare din 6 aprilie 2006, întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi, a rezultat că proba pusă la dispoziţie de către organele de poliţie constă în cantitatea de 0,9 grame rezină de cannabis, haşiş (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000 modificată şi completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

2. La data de 25 august 2006 investigatorul sub acoperire „B." prin intermediul colaboratorului său „B." s-a deplasat în cartierul Metalurgiei, în zona strada Parcului, din municipiul Iaşi, unde s-a întâlnit cu numiţii P.A. şi G.C., cu acesta din urmă el înţelegându-se în prealabil, prin intermediul unei discuţii telefonice să cumpere droguri de risc. În urma discuţiei purtate la locul de întâlnire, sub atenta supraveghere vizuală a organelor de poliţie, colaboratorul „B." a remis numitului G.C. suma de 100 RON, care îi fusese înmânată de către investigatorul acoperit „B.". În continuare, G.C. şi P.A.C. au plecat înspre zona intersecţiei străzilor V.L. şi Bd-ul M., revenind după aproximativ 10 de minute. G.C. i-a înmânat colaboratorului acoperit „B." o bucată de substanţă vegetală solidificată, cu aspect de rezină de canabis, de culoare maro. Imediat după despărţirea de cei doi, colaboratorul acoperit „B." i-a predat investigatorului sub acoperire „ B." bunul primit de la G.C. La discuţia iniţială dintre G.C. şi colaboratorul „B." a asistat, în permanenţă şi numitul P.A.C., care a participat activ la discuţie, în continuare, însoţindu-l pe G.C. până în locul de unde probabil a luat drogurile, fiind de faţă, de asemenea şi în momentul înmânării acestora către cumpărător.

Din conţinutul Raportului de constatare din 28 august 2006, întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi a rezultat că proba pusă la dispoziţie de către organele de poliţie constă în cantitatea de 1 gram rezină de cannabis, haşiş (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

3. La data de 25 octombrie 2006, pe baza autorizaţiei emise de către instanţa de judecată, la locuinţa inculpatului G.C. s-a efectuat de către procurorul din cadrul Biroului Teritorial Iaşi al D.I.I.C.O.T. şi ofiţeri din cadrul B.C.C.O. Iaşi, o percheziţie domiciliară. Cu această ocazie, într-un sertar al unui dulap ce se afla în camera folosită exclusiv de către inculpat a fost găsită o punguţă din material plastic, prevăzută cu sistem de închidere ermetic în care se aflau mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv, care au fost ridicate şi predate Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi. Alături de această punguţă au mai fost descoperite un număr foarte mare de punguţe din plastic prevăzute cu sistem de închidere propriu, folosite în mod obişnuit de către traficaţii de droguri la dozarea şi ambalarea acestora. Din conţinutul Raportului de constatare din 26 octombrie 2006, întocmit de către această unitate a rezultat că proba pusă la dispoziţie de către organele de poliţie constă în cantitatea de 0,1 grame cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată) care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

Inculpatul a fost condus de către lucrătorii de la Spitalul de Urgenţă Iaşi, unde i-au fost recoltate probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică din 2 noiembrie 2006 întocmit de către I.M.L. Iaşi, a rezultat că testul specific cannabis-ului aplicat pe urină este pozitiv. Inculpatul G.C. a recunoscut că este consumator de droguri de risc, cannabis, această activitate efectuând-o de circa 3 ani. Coroborând elementele de fapt conţinute în această declaraţie, cu cele conţinute în procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi respectiv în buletinul de analiză toxicologică, a rezultat că drogurile de risc găsite în locuinţa inculpatului au fost deţinute de către acesta în vederea consumului propriu.

4. Inculpatul R.Ş.A. este prieten, de mai multă vreme cu numitul P.A.C. În vara anului 2006, în compania unor prieteni, cei doi s-au deplasat în vacanţă în Olanda, unde, în locurile special amenajate au consumat legal droguri de risc - cannabis.

Când s-a întors din ţară numitul P.A.C., accesând un chat pe internet, ce se ocupa cu găzduirea unor persoane care doreau să joace biliard on-line, a cunoscut un cetăţean olandez care, în urma mai multor discuţii, s-a oferit să îi trimită, prin poştă, cannabis. Ca urmare, s-a înţeles cu prietenul său, R.Ş.A. să indice respectivului cetăţean olandez, ca destinatar, pe bunica acestuia din urmă G.M., furnizându-i şi datele referitoare la domiciliul acesteia. Înţelegerea s-a materializat în urma comunicării prin intermediul Messenger-yahoo, de pe internet, R.Ş.A., folosind ID-ul „x", iar P.A.C. folosind ID-ul „y".

Pe data de 20 septembrie 2006, numita G.M. a primit în cutia poştală de la locuinţa sa o înştiinţare poştală prin care era invitată să se prezinte la Oficiul Poştal nr. 13 Vama Iaşi, în vederea ridicării unui colet primit pe numele său. Acest aspect i l-a comunicat nepotului său R.Ş.A., singura persoană care o ajuta la treburile casnice şi care, în mod obişnuit o însoţea, datorită etăţii sale înaintate, cu ocazia deplasărilor ei în oraş. Cei doi s-au deplasat la Oficiul Poştal numărul 13 Vama Iaşi.

Aici au fost interpelaţi dacă au cunoştinţă despre conţinutul pachetului, bunica inculpatului informându-i că nu ştie care ar putea fi conţinutul coletului. Deşi cunoştea foarte bine ce se găseşte în colet, împrejurare ce rezultă din convorbirile ridicate de pe sistemul informatic, purtate cu inculpatul P., prin care îşi exprimau îngrijorarea cu privire la data când urmează să sosească pachetul, inculpatul R. nu a dat relaţii în această privinţă organelor vamale. În aceste împrejurări, organele vamale au efectuat un control, în coletul primit din Olanda găsindu-se un număr de 2 plicuri din celofan transparent în care se aflau câte un produs vegetal cu aspect de rezină de culoare maro-verziu, sub formă de baghete, precum şi 6 pliculeţe din celofan transparent ce conţineau, fiecare, un produs vegetal uscat de culoare verde oliv. Produsele au fost cântărite, stabilindu-se că ele au masa totală de 5 grame brut (substanţă cu aspect de rezină) şi respectiv 16 grame brut (substanţă vegetală uscată). Fiecare pliculeţ s-a constatat că avea diverse inscripţii reprezentând planta cannabis. Imediat au fost anunţate organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Iaşi care au venit la faţa locului însoţite de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Iaşi.

S-a procedat la preluarea pe bază de proces-verbal a coletului poştal primit pe numele G.M. Substanţele vegetale şi cele cu aspect de rezină au fost expertizate de către specialiştii din cadrul Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi, din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 septembrie 2006, rezultând următoarele probe puse la dispoziţie reprezentând 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,8 grame net cannabis uscat. Întreaga cantitate de droguri supusă examinării a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.

La data de 20 septembrie 2006, la locuinţa inculpatului R.Ş.A. s-a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care, în camera folosită exclusiv de către acesta, respectiv în balconul aferent acesteia s-a găsit un pachet de ţigări „K." ce conţinea mai multe mucuri de ţigări artizanal confecţionate, precum şi resturi de ţigarete K., din care fusese scos tutunul. Acestea au fost ridicate şi predate Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 septembrie 2006 rezultând că în probele puse la dispoziţie s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă bio sintetizată de plantă cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), împrejurare ce relevă că acolo s-au consumat droguri de risc. Au mai fost găsite, între lucrurile personale ale inculpatului, mai multe materiale publicitare turistice cu referire la Olanda, precum şi un cartonaş publicitar al unui hotel din Amsterdam, „U." în care se găseşte un loc special amenajat pentru consumul legal de droguri de risc, denumit „coffe-shop", acestea confirmând interesul sus-numitului pentru asemenea activităţi.

Cu aceeaşi ocazie s-a ridicat din camera inculpatului unitatea centrală de calculator folosită de către el, efectuându-se, în urma autorizării instanţei, o percheziţie informatică. Din conţinutul procesului-verbal de percheziţie, s-a descoperit conţinutul traficului comunicaţional dintre R.Ş.A. şi P.A., relevant în ceea ce priveşte dovedirea înţelegerii lor privind introducerea drogurilor de risc în ţară.

S-a stabilit că situaţia de fapt, aşa cum a fost aceasta reţinută de către instanţă, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrator în cauză, respectiv cu: procesele-verbale de sesizare din oficiu întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Iaşi;

- procesele-verbale de consemnare a actelor premergătoare, întocmit de către procurorul şef al Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- procesele-verbale de constatare a comiterii infracţiunii, întocmite de către ofiţerul de legătură al investigatorului sub acoperire „ F.", şi de către investigatorul sub acoperire „ B."; raporturile de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 aprilie 2006, din 28 august 2006 şi din 26 octombrie 2006, din 27 septembrie 2006 şi respectiv din 21 septembrie 2006, întocmite de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori şi planşele foto;

- procesul-verbal de supraveghere a activităţilor ilicite, pe linia traficului de droguri, desfăşurate de către G.C. şi P.A.C. întocmit de către B.C.C.O. Iaşi;

- autorizaţia de percheziţie din 25 octombrie 2006 eliberată de către Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 18427/99/2006 prin încheierea de şedinţă corespunzătoare;

- procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 25 octombrie 2006;

- procesul-verbal de constatare a comiterii infracţiunii, întocmit de către organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Iaşi şi lucrătorii vamali din cadrul Serviciului Supraveghere şi Control Vamal Iaşi;

- procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului R.Ş.A.;

- procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice asupra unităţii centrale a calculatorului personal al inculpatului R.Ş.;

- declaraţiile martorilor G.M. ce arată că nu a cunoscut faptul că urma să primească din Olanda, un colet poştal şi P.A., prietena inculpaţilor, ce arată că P.A.C. şi R.Ş.A. au însoţit-o în vara anului 2006 în Olanda, în vacanţă;

- un cartonaş publicitar al unui hotel din Amsterdam „U." în care se găseşte un loc special amenajat pentru consumul legal de droguri de risc, denumit „coffe-shop";

- declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale: astfel, inculpatul P.A.C., nu a recunoscut, în faza urmăririi penale, că ar fi vândut la data de 10 noiembrie 2005, droguri de risc, susţinând că nu îl cunoaşte pe T.F. şi nici nu l-a însoţit pe inculpatul G. la comercializarea unei cantităţi de drog; acesta a recunoscut săvârşirea faptei săvârşite cu inculpatul R., arătând că s-au înţeles să introducă drogurile în ţară, prin intermediul unui colet poştal din Olanda, pe numele bunicii lui R.Ş.A., drogurile urmând a fi folosite împreună, pentru consum propriu. Inculpatul G.C. nu a recunoscut săvârşirea faptei de a comercializa droguri, arătând că nu au vândut niciodată vreunei persoane droguri de risc. Acesta a recunoscut săvârşirea faptei de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, arătând că obişnuieşte să consume astfel de substanţe de circa 3 ani; inculpatul R.Ş.A. a avut o poziţie de recunoaştere a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii şi-au păstrat aceeaşi poziţie, de recunoaştere parţială a faptelor săvârşite, după cum urmează:

Inculpatul P.A.C., în faza cercetării judecătoreşti, şi-a păstrat aceeaşi poziţie procesuală referitoare la fapta săvârşită la 10 noiembrie 2005 reţinută în sarcina sa. A recunoscut că a primit un pachet din Olanda, cunoscând că în conţinutul acestuia erau droguri, însă a susţinut că acestea erau pentru consumul lui propriu.

Inculpatul G.C. nu a recunoscut că la data de 25 august 2006 ar fi vândut împreună cu P.A. cantitatea de 1 gram de cannabis, însă a recunoscut că la data de 25 octombrie 2006 avea asupra sa o crenguţă de cannabis, pentru consum propriu, cantitatea de drog fiind găsită la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul său.

Inculpatul R.Ş.A. a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. Acesta a descris condiţiile concrete în care fapta a fost săvârşită şi caracterul spontan al acesteia. Astfel, a precizat că a fost într-o excursie în Olanda unde a fumat marijuana, devenind dependent. După revenirea sa în ţară, în una din zile, când juca biliard, pe computer, cu un prieten de-al său, inculpatul a intrat în discuţie cu un cetăţean olandez, căruia i-au propus, acesta acceptând să le trimită marijuana.

În dovedirea susţinerilor sale, inculpatul G.C. a solicitat audierea martorei I.A.F. Din declaraţia acesteia a rezultat că este prietena inculpatului G.C., de aproximativ 2 ani şi 6 luni, fiind propusă pentru dovedirea împrejurării că inculpatul şi-a petrecut ziua de 25 august 2006, dată la care se presupune că a vândut o cantitate de drog colaboratorului acoperit B., împreună cu ea. Astfel, martora a precizat că în ziua de 24 august 2006 s-a întors din vacanţă, petrecându-şi acea zi şi următoarea cu inculpatul G. În ziua de 25 august 2006 a ieşit cu inculpatul în oraş la o terasă, în jurul orelor 19 - 20, unde a rămas până în jurul orelor 23.

Declaraţia martorei a fost privită cu rezervă de către instanţă, necoroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză, fiind înlăturată, pe de o parte datorită gradului de subiectivism datorat relaţiei cu inculpatul, dar şi datorită caracterului vădit pro-causa al acestei mărturii, în condiţiile în care, martora îşi aminteşte programul inculpatului doar din zilele de 24 şi 25 august 2006, însă nu îşi poate aminti ce a făcut ea sau inculpatul la aceeaşi dată, în anul în curs, respectiv cu nici o lună în urmă de la data luării declaraţiei sale.

În cauză a fost audiat în calitate de martor şi numitul T.C. Acesta a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul P.A., afirmând că l-ar fi cunoscut doar cu prilejul derulării procesului de faţă. Declaraţia sa a fost înlăturată de prima instanţă, fiind apreciată ca fiind nesinceră, întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză, dată fiind împrejurarea că şi acesta era filat de lucrătorii de poliţie pentru desfăşurarea de activităţi ilicite cu droguri. De altfel recunoaşterea acestuia ar fi însemnat recunoaşterea împrejurării că la data de 10 noiembrie 2005 l-ar fi însoţit pe inculpatul P., în timp ce acesta comercializa o cantitate de drog şi implicit autoincriminarea sa în legătură cu săvârşirea unei fapte penale.

În cauză s-a solicitat audierea colaboratorilor acoperiţi, persoane cărora se presupune că inculpaţii ar fi vândut cantităţile de drog, sens în care s-a procedat la chemarea acestora în vederea audierii lor ca martori. La adresa instanţei, D.I.I.C.O.T., a învederat instanţei că prezenţa acestora nu poate fi asigurată în proces, răspunsul la solicitarea instanţei fiind de natură să atragă răspunderea disciplinară sau penală a persoanei care ar autoriza prezentarea în instanţă a colaboratorului, conform disp. art. 39 din Legea nr. 182/2002.

Faţă de această împrejurare, prima instanţă a apreciat că în cauză este utilă administrarea probei cu investigatorii sub acoperire.

Din administrarea acestei probe, în condiţiile art. 86² C. proc. pen., a rezultat:

Investigatorul cu nume de cod „B." a confirmat împrejurarea că a întocmit un raport de investigaţii la data de 25 august 2006, conlucrând cu colaboratorul acoperit B. Astfel, acesta a obţinut de la colaboratorul acoperit B. informaţia că inculpaţii G.C. şi P.A. urmează să vândă droguri la data de 25 august 2008, condiţii în care s-a procedat la filajul acestora precum şi a colaboratorului, de către investigatorul acoperit. În aceste împrejurări acesta a văzut cum cei trei s-au întâlnit purtând o discuţie, colaboratorul remiţând o sumă de bani inculpatului G., după care, acesta însoţit de inculpatul P. a plecat din zonă, revenind cu un pacheţel pe care l-a dat colaboratorului acoperit şi care imediat a fost preluat de investigator. Conţinutul pachetului s-a dovedit a fi rezină de canabis.

Investigatorul acoperit „F." a declarat că, personal, a asistat la tranzacţie în cadrul căreia colaboratorul acoperit „ N." a cumpărat de la numitul P.A. la data de 10 noiembrie 2005, cantitatea de 1 gram de canabis.

Cu ocazia audierii celor doi investigatori s-a procedat şi la recunoaşterea inculpaţilor de către aceştia, lucrătorii de poliţie indicându-i fără nici un dubiu pe fiecare dintre inculpaţi, asociind persoana prezentată în faţa camerei cu numele fiecăruia dintre inculpaţi.

Faţă de împrejurarea că investigatorii sub acoperire au asistat efectiv la săvârşirea faptelor descrise în procesele-verbale de investigare încheiate, confirmând conţinutul acestora, în declaraţiile date nemijlocit în faţa instanţei, s-a apreciat că administrarea probei cu audierea în calitate de martori a colaboratorilor acoperiţi, date fiind şi impedimentele ivite în administrarea acestei probe, nu mai este utilă cauzei.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a apreciat că declaraţiile de nerecunoaştere a inculpaţilor G. şi P. în ce priveşte faptele din data de 10 noiembrie 2005 şi 25 august 2006 sunt infirmate de declaraţiile de celelalte probe administrate în cauză, expuse mai sus, şi care, fac pe deplin dovada vinovăţiei inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

În drept, s-a reţinut că:

Fapta inculpatului G.C. care, la data de 25 august 2006, însoţit de către inculpatul P.A.C., a vândut contra sumei de 100 RON investigatorului acoperit „B." prin intermediul colaboratorului acestuia, „B." cantitatea de 1 gram rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului G.C., care, la data de 25 octombrie 2006 a deţinut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,1 grame cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000 modificată şi completată) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului P.A.C. care, la data de 25 august 2006, l-a însoţit pe inculpatul G.C., care a vândut contra sumei de 100 RON investigatorului acoperit „B." prin intermediul colaboratorului acestuia, „B." cantitatea de 1 gram rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), el însuşi discutând cu cumpărătorul despre condiţiile tranzacţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului P.A.C. care, la data de 10 noiembrie 2005, a vândut contra sumei de 300.000 RON investigatorului acoperit „F." prin intermediul colaboratorului acestuia "N." cantitatea de 0,9 grame rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004).

Fapta inculpaţilor R.Ş.A. şi P.A.C. care, în luna septembrie 2006 au determinat cu intenţie un cetăţean olandez să le trimită, prin intermediul serviciului Poştei Române, cantităţile de 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,5 grame net cannabis uscat, fapt ce a creat condiţiile introducerii la data de 20 septembrie 2006 în România a acestor substanţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.

Prima instanţă a ţinut seama de împrejurarea că inculpaţii sunt la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, că au avut o poziţie procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate chemările instanţei, că au recunoscut în parte, fapte săvârşite, reţinând aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante, aşa cum au fost ele exemplificativ prevăzute în art. 74 lit. a), c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa, a avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv cantităţile mici de rezină de cannabis distribuită sau deţinută în vederea consumului propriu, frecvenţa redusă a actelor de executare), iar pe de altă parte, persoana inculpaţilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar care au avut opoziţie procesuală oscilantă în faţa organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând doar parţial săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, care au avut un comportament bun în societate anterior săvârşirii faptei (aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor şi din actele de circumstanţiere depuse la dosarul cauzei).

Prima instanţă, în funcţie de toate aceste criterii, a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea, situate sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracţiunile săvârşite, prin reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante exemplificate în disp. art. 74 lit. a), c) C. pen., în acord cu disp. art. 76 alin. (1) C. pen.

Apreciind că scopul şi funcţiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 81 lit. a) şi b) C. pen. şi, respectiv, art. 86¹ C. pen., nefiind incidente disp. art. 81 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.Ş.A. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor P.A.C. şi G.C., iar în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii pronunţate, pe durata suspendării executării pedepselor aplicate inculpaţilor prin sentinţă.

Sentinţa primei instanţe a fost apelată de inculpaţii G.C. şi R.Ş.A.

Motivându-şi apelul declarat, inculpatul G.C. a invocat următoarele critici:

- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, soluţia fiind dispusă de prima instanţă în lipsa unui probatoriu care să dovedească existenţa infracţiunii şi vinovăţia sa în comiterea ei.

În raport de motivele invocate, apelantul a susţinut că se impune pronunţarea unei soluţii de achitare pentru fapta de trafic de droguri.

Cu privire la cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina sa - deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu - inculpatul a criticat modul de individualizare a pedepsei şi a solicitat a se da eficienţă sporită circumstanţelor personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră adoptată, buna conduită anterioară, elemente care coroborate cu împrejurările reale ale comiterii faptei - gradul concret de pericol social şi cantitatea mică de droguri deţinută -, justifică reducerea pedepsei stabilite de prima instanţă.

Inculpatul-apelant R.Ş.A. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei antrenări a răspunderii penale, considerând că din probatoriul administrat nu rezultă că ar fi intrat în posesia pachetului cu droguri, iar, infracţiunea reţinută în sarcina sa nu este o infracţiune consumată şi nici măcar la nivel de tentativă.

Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 3 din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii R.Ş.A. şi G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 278 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, rejudecând cauza.

A înlăturat aplicarea faţă de inculpaţii R.Ş.A. şi G.C. a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., menţinând toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale aplicate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea apelată şi actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte şi împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor G.C. şi R.Ş.A. şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

S-a reţinut că vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor a fost determinată printr-o evaluare a contribuţiilor cauzale ale inculpaţilor, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv şi o analiză a tuturor probelor şi argumentarea soluţiei pronunţate pe acele probe care, coroborate, susţin situaţia de fapt reţinută.

Analizând hotărârea apelată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor şi criticat de apelantul G.C., instanţa de apel a constatat că în operaţiunea de individualizare a pedepselor, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii şi necesităţile procesului de reeducare şi re socializare.

Procedându-se la evaluarea tuturor datelor reţinute cu privire la fapte şi la persoana inculpaţilor, s-a constată că pedepsele aplicate sunt de natură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate a acesteia, îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de noi infracţiuni şi resocializarea lor pozitivă viitoare.

S-a reţinut că pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de fiecare inculpat, a gravităţii faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat şi major faţă de recrudescenţa răspândirii substanţelor interzise şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor - lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală adoptată şi buna conduită anterioară.

Instanţa de apel a constatat că toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor de către instanţa de fond, ce a manifestat suficientă clemenţă, reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecinţa stabilirii unor pedepse în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege şi apreciind că simpla pronunţare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru a nu mai săvârşi noi infracţiuni, aşa cum impun dispoziţiile art. 81 C. pen. în cazul inculpatului R.Ş.A. şi art. 86² C. pen. pentru inculpatul G.C., neexistând motive care să justifice acordarea unei mai largi eficiente acestor circumstanţe atenuante.

Raportat acestor împrejurări, s-a apreciat că s-a procedat la judicioasă individualizare a pedepselor - cuantum şi modalitate de executare, pedepsele aplicate inculpaţilor fiind singurele în măsură să asigure reeducarea lor şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Examinând, însă, din oficiu sentinţa apelată sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor, Curtea de Apel a constatat că în raport de natura faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi de circumstanţele personale aplicabile în cauză, în acord şi cu exigenţele jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prima instanţă a interzis greşit inculpaţilor exerciţiul dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen. - dreptul de a alege, urmând a fi interzise doar drepturile elective stabilite la teza a II-a.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii R.Ş.A. şi G.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestora.

Cu prilejul dezbaterii recursurilor, prin intermediul apărătorilor, s-a solicitat, în ceea ce-l priveşte pe R.Ş.A., în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., iar în ceea ce-l priveşte pe G.C., reducerea pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Critica formulată de recurentul inculpat R.Ş.A. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., vizând greşita condamnare a acestuia, nu este întemeiată, în cauză neputându-se pronunţa o soluţie de achitare, care ar fi în contradicţie cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situaţia de fapt anterior redată.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpaţilor întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

În mod corect instanţa de apel a reţinut că în cauză nu se poate adopta o soluţie de achitare, astfel cum au solicitat inculpaţii întrucât probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzaţiile formulate, respectiv participarea inculpaţilor la întreaga activitate infracţională pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, în mod corect s-a reţinut că fapta inculpatului R.Ş.A. întruneşte atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunii de participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, activitatea infracţională a inculpatului fiind încadrată juridic corespunzător, în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normei de incriminare.

Acţiunea inculpatului R.Ş.A. de a determina cu intenţie, în luna septembrie 2006 împreună cu inculpatul P.A.C., pe un cetăţean olandez să le trimită prin intermediul Serviciului Poştei Române cantităţile de 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,5 grame cannabis uscat, creând astfel condiţiile introducerii la data de 20 septembrie 2006 în România a acestor substanţe, este dovedită cu certitudine de procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie şi lucrătorii vamali din cadrul Serviciului Supravegheri şi Control Vamal Iaşi, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice asupra unităţii centrale a calculatorului personal al inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori, declaraţiile martorelor G.M. şi P.A., cartonaşul publicitar al hotelului „U." din Amsterdam şi declaraţiile date de inculpaţii P.A.C. şi R.Ş.A. atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, prin care au recunoscut săvârşirea faptei.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, au fost luate în considerare criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, modul de comitere a faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală, conduita bună avută anterior comiterii faptelor), stabilindu-se pedepse într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor şi circumstanţelor personale ale recurenţilor inculpaţi.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.

Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că în cauză nu se evidenţiază alte elemente de natură a justifica coborârea pedepselor sub limita stabilită anterior, pedepsele aplicate fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind apte, totodată, să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.Ş.A. şi G.C. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat R.Ş.A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3168/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3173/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3165/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3166/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3167/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3168/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3173/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3180/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3181/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3186/2011. Penal