ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3171/2011

Dosar nr.597/107/2011

Şedinţa publică din 21 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul A.C.S., fiul lui V. şi E., născut în Alba Iulia, judeţul Alba, cetăţean român, cu studii medii, necăsătorit, administrator la SC M. SRL, cu stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Alba Iulia, str. A., judeţul Alba, fără antecedente penale, la.

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cultivare şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni şi s-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.

Pe aceeaşi durată, de 2 ani şi 9 luni, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 C. pen. şi ale art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.G.A., fiul lui V. şi A., născut în Alba Iulia, judeţul Alba, cetăţean român, cu studii superioare, necăsătorit, director la SC A.C. SRL, cu stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Alba Iulia, str. I., judeţul Alba, fără antecedente penale, la.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cultivare şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi s-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.

Pe aceeaşi durată, de 3 ani, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) raportat la art. 83 C. pen. şi ale art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art. 118 lit. f), art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităţii de 1067,6 grame cannabis.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească suma de 196,835 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care suma de 75 RON pentru fiecare reprezintă 25% din contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecăţii.

S-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Alba Iulia din 17 ianuarie 2011 dat în Dosarul nr. 97D/P/2010, înregistrat la această instanţă la data de 19 ianuarie 2011, sub Dosar nr. 597/107/2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor A.C.S., fiul lui V. şi E., născut în Alba Iulia, judeţul Alba, domiciliat în Alba Iulia, str. A., judeţul Alba, şi B.G.A., fiul lui V. şi A., născut în Alba Iulia, judeţul Alba, cetăţean român, cu studii superioare, necăsătorit, director la SC A.C. SRL, cu stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Alba Iulia, str. I., judeţul Alba, pentru săvârşirea infracţiunii de cultivare şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În motivarea actului de sesizare a instanţei s-a arătat, în esenţă, că pe parcursul anului 2010 inculpaţii au cultivat fără drept droguri de risc, respectiv cannabis, rezultând în urma culegerii o masă brută uscată de 340 grame, iar în data de 13 octombrie 2010, au deţinut fără drept, droguri de risc, respectiv inculpatul A.C.S., cantitatea totală de 307 grame şi inculpatul B.G.A. cantitatea de 325 grame cannabis masă brută uscată, ambele în scopul consumului propriu.

Din actele şi lucrările existente la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 13 octombrie 2010, în jurul orelor 16⁵⁰, ca urmare a unor acţiuni desfăşurate de ofiţerii din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia cu privire la săvârşirea de către mai multe persoane din municipiul Alba Iulia a unor infracţiuni din sfera deţinerii şi consumului ilicit de droguri de risc, în zona limitrofă a satului T., comuna Sîntimbru judeţul Alba, pe malul râului Mureş a fost observat apropiindu-se din direcţia satului menţionat, un autoturism marca M., culoare gri metalizat, din care au coborât două persoane de sex masculin.

Cei doi au intrat în vegetaţia existentă pe malul râului Mureş, de unde după 10 minute s-au întors spre autoturism, fiecare cu câte un sac de culoare neagră asupra sa, saci confecţionaţi din material plastic, ce păreau a conţine fragmente vegetale din categoria cannabis.

După imobilizarea lor de către organele de poliţie, aceştia au fost identificaţi în persoana inculpaţilor A.C.S. şi B.G.A., iar în urma percheziţiei corporale efectuate asupra acestora, s-au găsit doi saci de culoare neagră din material plastic, ce conţineau fiecare mai multe fragmente vegetale de culoare verde, ce păreau a aparţine genului cannabis şi două perechi de foarfece, una având mâner de culoare neagră, iar cealaltă de culoare albastră.

Inculpaţii au arătat că masa vegetală găsită asupra lor reprezintă cânepă (cannabis), care a fost cultivată şi întreţinută chiar de către ei şi o folosesc în interes personal, pentru consum propriu.

După cântărire, s-a constatat că în sacul găsit asupra inculpatului B.G.A. se afla o cantitate de fragmente vegetale ce par a aparţine genului cannabis, în greutate de 1.301 grame masă brută-stare verde, iar în sacul găsit asupra inculpatului A.C.S. a existat o cantitate de fragmente vegetale ce par a aparţine genului cannabis de 671 grame masă brută-stare verde.

Tot cu acea ocazie a fost ridicată de către organele de cercetare penală şi o cantitate de 1.930 grame masă brută, de fragmente vegetale aparţinând genului cannabis, aflate în stare verde, culese din imediata apropiere a locului unde cei doi inculpaţi au fost depistaţi, din cultura ce aceştia au arătat că le aparţine.

Ulterior, inculpatul A.C.S. a predat organelor de poliţie, o pungă din material plastic de culoare albă, având inscripţia "M." imprimată cu culoare roşie, în care se aflau mai multe fragmente vegetale culoare verde-oliv, ce par a aparţine genului cannabis, arătând că acele plante au fost cultivate (semănate şi crescute) atât de către el cât şi de către învinuitul B.G.A., pe parcursul anului 2010.

După cântărire a rezultat o masă netă uscată, deţinută de învinuit la domiciliul său, de fragmente vegetale aparţinând genului cannabis, în greutate de 22 grame.

Întrucât masa vegetală găsită asupra inculpaţilor şi cea culeasă de către organele de cercetare penală de la locul unde aceştia au cultivat cânepă (cannabis), se afla în stare verde în momentul ridicării, s-a procedat la întinderea acesteia în vederea uscării, după îndepărtarea tijelor centrale şi a ramurilor laterale, în cazul fragmentelor vegetale culese, pentru a se putea ulterior preleva probe necesare efectuării de către specialişti a analizelor de laborator, în scopul stabilirii naturii acestora.

Astfel, după uscare, au rezultat următoarele cantităţi de masă vegetală aparţinând genului cannabis: 22 grame masă netă uscată, predată de către inculpatul A.C.S., 325 grame masă brută uscată aflată în sacul găsit asupra inculpatului B.G.A., 285 grame masă brută uscată aflată în sacul găsit asupra inculpatului A.C.S. şi respectiv 340 grame masă brută uscată, reprezentând cantitatea culeasă din cultura înfiinţată de către cei doi pe malul râului Mureş, în apropierea satului T., comuna Sântimbru, judeţul Alba.

Din cantităţile de masă vegetală rezultate în urma uscării, s-au prelevat probe, care au fost apoi înaintate L.A.P.D. Cluj-Napoca, în vederea efectuării analizelor de specialitate.

Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 octombrie 2010, întocmite de către specialişti din cadrul L.A.P.D. Cluj-Napoca, a rezultat că probele înaintate spre a fi analizate, recoltate din cantităţile găsite asupra învinuiţilor şi cele puse la dispoziţie de către aceştia, sunt constituite din 0,8 grame, 1,2 grame, 22 grame şi respectiv 0,4 grame cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată, fiind catalogat ca drog de risc.

Cantitatea de 1067,6 grame cannabis, rămasă din probele înaintate în urma analizelor de laborator şi reţinerii contraprobelor, au fost ambalate, sigilate şi predate ulterior organelor de cercetare penală.

Audiaţi fiind în cauză, învinuiţii A.C.S. şi B.G.A. au recunoscut în totalitate acuzaţiile ce li s-au reţinut în sarcină, colaborând cu organele de urmărire penală pe parcursul activităţii desfăşurate în cauză.

Starea de fapt de mai sus a fost reţinută de către instanţă în baza declaraţiilor inculpaţilor coroborate cu procesul-verbal de sesizare din oficiu şi de depistare a învinuiţilor, încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia în data de 13 octombrie 2010, cu planşa foto şi un CD realizate cu ocazia prinderii inculpaţilor, pe acestea fiind redate imagini efectuate în momentele imediat următoare recoltării plantelor de cannabis şi fotografii cu cantităţile de masă vegetală aparţinând genului cannabis, găsite asupra acestora, cu procesul-verbal încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia în data de 14 octombrie 2010 din care rezultă procedeul de uscare a masei vegetale ridicată de la inculpaţi, aflată la acel moment în stare verde, cu procesele-verbale de testare a fragmentelor vegetale găsite la inculpaţi înainte ca acestea să fie trimise spre analiză, rezultând indicii că acestea aparţin genului cannabis, cu planşa fotografică ce conţine aspecte fixate cu ocazia cercetării la faţa locului, efectuată de organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia, în urma descoperirii unei culturi de cannabis pe malul râului Mureş, în apropierea satului T., comuna Sântimbru, judeţul Alba, cu procesele-verbale de cântărire a masei vegetale, aflată în stare verde, ridicată de la inculpaţi şi culeasă la faţa locului, cu procesele-verbale de cântărire a masei vegetale, după uscare, ridicată de la inculpaţi şi culeasă la faţa locului şi planşele foto aferente, cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 15 octombrie 2010, întocmite de către specialişti din cadrul L.A.P.D. Cluj-Napoca, din care rezultă că probele înaintate spre a fi analizate, recoltate din cantităţile găsite asupra inculpaţilor şi cele puse la dispoziţie de către aceştia, sunt constituite din 0,8 grame, 1,2 grame, 22 grame şi respectiv 0,4 grame cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, declaraţiile martorului L.I.F.

Inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că nu doresc administrarea de probe noi, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurile în circumstanţiere depuse.

Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., constatând că din probele administrate rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A.C.S. şi B.G.A.

Inculpatul A.C.S. a solicitat reducerea pedepsei aplicată de prima instanţă, având în vedere că a avut o conduită corespunzătoare înainte de săvârşirea faptei şi pe parcursul judecării cauzei, nu are antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.

Inculpatul B.G.A. a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, având în vedere că a cultivat cannabis pentru consum propriu, activitatea aceasta nerăsfrângându-se asupra altor persoane. Cantitatea de cannabis deţinută a fost redusă, deţine calitatea de administrator de societate şi asociat cu rezultate economice bune, atât în relaţiile cu parteneri interni, cât şi cu parteneri străini din China şi Bulgaria. A arătat că în ceea ce priveşte regimul juridic al consumului de cannabis, legislaţia europeană este diversificată, în unele state consumul fiind liberalizat (precum Olanda şi Elveţia), iar în altele este sancţionat contravenţional (în Italia şi Spania).

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în conformitate cu art. 379 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, constând în aceea că inculpaţii A.C.S. şi B.G.A., în cursul anului 2010 au cultivat cannabis, în vederea consumului, pe un teren din apropierea râului Mureş, sat T.

La data de 13 octombrie 2010 inculpaţii au fost surprinşi de organele de poliţie având asupra lor cannabis, inculpatul A. 307 grame masă brută uscată, iar inculpatul B. 325 grame masă brută uscată.

Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în varianta cultivării şi deţinerii de droguri de risc (cannabis), fără drept.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, de 1 an închisoare inculpatului B. şi de 9 luni închisoare inculpatului A., instanţa a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând justificare pentru reproporţionalizarea acestora.

S-a reţinut astfel gradul de pericol social al faptelor ca fiind unul mediu, dar şi împrejurarea că inculpaţii au cultivat o cantitate însemnată de droguri, această acţiune presupunând o activitate infracţională cu caracter de continuitate, aceştia asigurându-şi un acces facil la substanţele interzise.

Totodată, modalitatea de comitere a faptelor denotă că nu ne aflăm în prezenţa unei fapte de consum ocazional, cu caracter de excepţie, ci prin deţinerea unei culturi de cannabis inculpaţii în mod constant obţineau acest drog de risc.

Împrejurarea că anterior acestor fapte inculpatul A. a avut o conduită socială corectă, nefiind cunoscut cu antecedente penale, nu este în măsură să justifice reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. sau reducerea pedepsei, întrucât o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. prin corijarea conduitei sociale a inculpatului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.G.A., s-a reţinut că acesta a mai săvârşit anterior acelaşi tip de faptă, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 împreună cu alte persoane. La acel moment a beneficiat de dispoziţiile art. 18¹ C. pen., însă prin repetarea comportamentului infracţional, adăugând şi cultivarea de drog de risc, inculpatul a dovedit că sancţiunea aplicată la prima abatere nu a fost în măsură să îl facă să conştientizeze gravitatea faptei comise.

Atât timp cât la prima abatere aplicarea unei sancţiuni administrative a fost ineficientă, cu atât mai mult la a doua încălcare a legii penale nu pot fi reţinute şi aplicate dispoziţiile art. 18¹ C. pen.

Nu sunt întrunite condiţiile legale ale art. 18¹ C. pen., întrucât fapta inculpatului nu poate fi calificată ca fiind în mod vădit lipsită de importanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile legale invocate de inculpat.

În aceste condiţii, faptul că inculpatul B. are studii superioare şi desfăşoară activităţi economice, fiind administrator al unei societăţi nu pot constitui argumente pentru a aprecia că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, având în vedere că a reiterat comportamentul infracţional aşa cum s-a menţionat anterior.

S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanţă, constând în suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor conform art. 86¹ C. pen., este legală şi temeinică, consilierea de specialitate de care vor beneficia inculpaţii pe durata termenului de încercare reprezentând o garanţie în plus în vederea readoptării atitudinii inculpaţilor, faţă de normele şi valorile ocrotite de legea penală.

Faptul că unele state europene au ales o altă modalitate de sancţionare a consumului de droguri sau chiar sancţionarea acestuia în anumite condiţii (referitoare la cantitatea de drog consumată - 5 grame în Olanda), nu pot fundamenta achitarea inculpatului B., având în vedere că fiecare stat stabileşte regimul sancţionator al faptelor de natură penală în concordanţă cu realităţile sociale cu care se confruntă la un moment dat.

Pe de altă parte, în sarcina inculpatului s-a reţinut şi fapta de a cultiva cannabis şi nu doar deţinerea acestui drog în vederea consumului.

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.C.S. şi B.G.A. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 14 februarie 2011 pronunţate de Tribunalul Alba în Dosar nr. 597/107/2011.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 57/A/2011 din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.C.S. şi B.G.A. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 14 februarie 2011 pronunţate de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 597/107/2011.

Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi A.C.S. şi B.G.A. să plătească suma de 150 RON fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 150 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii B.G.A. şi A.C.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative, iar în subsidiar, aplicarea pedepsei amenzii penale, în limitele prevăzute de lege, iar dacă nici această soluţie nu va fi adoptată, redozarea pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică sus-expuse şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere că recursurile de faţă declarate de inculpaţii B.G.A. şi A.C.S. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Sub aspectul primei critici comune iterate de ambii recurenţi inculpaţi B.G.A. şi A.C.S., prin care se tinde la achitarea lor pentru lipsa pericolului social al infracţiunii în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., Înalta curte are în vedere nepertinenţa acestui motiv.

Aceasta întrucât instanţele de fond şi prim control judiciar, în mod judicios, au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că inculpaţii A.C.S. şi B.G.A., în cursul anului 2010 au cultivat cannabis, în vederea consumului, pe un teren din apropierea râului Mureş, sat T.

La data de 13 octombrie 2010, inculpaţii au fost surprinşi de organele de poliţie având asupra lor cannabis, inculpatul A. 307 grame masă brută uscată, iar inculpatul B. 325 grame masă brută uscată.

Nu sunt întrunite condiţiile legale ale art. 18¹ C. pen., întrucât fapta inculpaţilor recurenţi nu poate fi calificată ca fiind în mod vădit lipsită de importanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile legale invocate de inculpat.

Se reţine astfel gradul de pericol social al faptelor ca fiind unul mediu, dar şi împrejurarea că inculpaţii recurenţi nominalizaţi au cultivat o cantitate însemnată de droguri, această acţiune presupunând o activitate infracţională cu caracter de continuitate, aceştia asigurându-şi un acces facil la substanţele interzise.

Totodată, modalitatea de comitere a faptelor denotă că nu a fost comisă o faptă de consum ocazional, cu caracter de excepţie, ci prin deţinerea unei culturi de cannabis inculpaţii sus-menţionaţi în mod constant obţineau acest drog de risc.

Pe de altă parte, cu referire la inculpatul B.G.A., se reţine că acesta a mai săvârşit anterior acelaşi tip de faptă, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 împreună cu alte persoane, iar la acel moment a beneficiat de dispoziţiile art. 18¹ C. pen., însă prin repetarea comportamentului infracţional, adăugând şi cultivarea de drog de risc, acest inculpat a dovedit că sancţiunea aplicată la prima abatere nu a fost în măsură să îl facă să conştientizeze gravitatea faptei comise.

Se apreciază că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanţă, constând în suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor recurenţi conform art. 86¹ C. pen., este legală şi temeinică, consilierea de specialitate de care vor beneficia inculpaţii pe durata termenului de încercare reprezentând o garanţie în plus în vederea readoptării atitudinii inculpaţilor, faţă de normele şi valorile ocrotite de legea penală.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că anterior recurentul inculpat A.C.S. a avut o conduită socială corectă, nefiind cunoscut cu antecedente penale, nu este în măsură să determine concluzia incidenţei cazului de achitare, prevăzut prin dispoziţiile art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Se conchide că, în mod judicios, ambele instanţe, de fond şi de apel, au statuat că, în drept, faptele inculpatului A.C.S., care pe parcursul anului 2010 a cultivat fără drept droguri de risc, respectiv cannabis, rezultând în urma culegerii o masă brută uscată de 340 grame, iar în data de 13 octombrie 2010, a deţinut fără drept, droguri de risc, respectiv cantitatea totală de 307 grame cannabis masă brută uscată, ambele în scopul consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cultivare şi deţinere de droguri risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

Concomitent, faptele inculpatului B.G.A., care pe parcursul anului 2010 a cultivat, fără drept, droguri de risc, respectiv cannabis, rezultând în urma culegerii o masă brută uscată de 340 grame, iar în data de 13 octombrie 2010, a deţinut fără drept, droguri de risc, respectiv cantitatea totală de 325 grame cannabis masă brută uscată, ambele în scopul consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cultivare şi deţinere de droguri risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

b) Nu este fondată nici critica secundă invocată de ambii recurenţi inculpaţi B.G.A. şi A.C.S., prin care se tinde la o nouă individualizare judiciară a pedepselor stabilite, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi, în consecinţă, aplicarea de amenzi penale.

În mod judicios, prima instanţă prin sentinţa pronunţată, menţinută prin Decizia instanţei de apel, a apreciat că este neîntemeiată cererea de reţinere în beneficiul inculpaţilor a circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât în condiţiile în care inculpaţii recurenţi au fost prinşi în flagrant şi astfel au realizat că nu pot decât să întârzie descoperirea faptelor, dar nu se va putea sustrage răspunderii penale, atitudinea sinceră şi cooperantă (prin recunoaşterea faptelor) nu poate constitui decât o atitudine firească, de conştientizare a poziţiei lor procesuale şi un ultim efort de a-şi asigura un tratament penal mai blând, în contextul în care declaraţia acestora că au cultivat şi deţinut o cantitate însemnată de droguri pentru consum propriu şi nu în vederea comercializării le este favorabilă sub aspectul încadrării juridice şi al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată, în mod legal ambele instanţe de fond şi de apel au apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., circumstanţă care presupune nu doar lipsa antecedentelor penale, ci şi dovedirea unor împrejurări personale deosebite cu privire la conduita bună anterioară a inculpaţilor, or faptul că aceştia sunt încadraţi în muncă şi că inculpatul recurent B.G.A. are studii superioare atestă o conduită normală care, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, nu justifică un tratament sancţionator mai blând.

c) Nu este întemeiată nici ultima critică iterată în recursul declarat de inculpatul B.G.A. prin care se tinde la reducerea pedepsei de 1 an închisoare cu modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, întrucât au fost avute în vedere corespunzător scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., în sensul că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul recurent sus-menţionat să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Concomitent, au fost avute în vedere în mod corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzută de lege reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - închisoarea de la 4 luni la 16 luni sau amendă de la 166,6 RON la 20.000 RON, gradul de pericol social mediu al faptelor săvârşite, împrejurările de comitere, cantitatea însemnată de droguri cultivate, respectiv deţinute de inculpaţi.

Din acest ultim punct de vedere, Înalta Curte statuează că au fost valorificate inclusiv datele care caracterizează persoana recurentului inculpat B.G.A., care are 27 de ani, nu este căsătorit, este licenţiat în drept şi în marketing, iar în prezent este director la o societate comercială, iar din actele dosarului rezultă că prin ordonanţa procurorului din 7 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 52/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - B.T. Constanţa s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a inculpatului pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite pentru recurentul inculpat B.G.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C.S. şi B.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A/2011 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 317/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3178/2011. Penal. Contestaţie la executare... →

ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Penal