ICCJ. Decizia nr. 3223/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3223/2011
Dosar nr.2226/113/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanţei, faptelor comise de inculpatul N.D., astfel: din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanţei faptelor comise de inculpaţii G.I. şi B.I., din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. (fiul lui I. şi A., născut în Brăila, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, cu domiciliul în comuna G. jud. Brăila, în prezent deţinut în P. Galaţi), la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 5 ani ca pedeapsă complementară conform art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol (parte vătămată P.L.M.).
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată A.B.).
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 86 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţare, cu ştiinţă, a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total va executa 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
S-au interzis inculpatului N.D. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest inculpatului N.D. şi în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul prevenţiei cu începere de la data de 22 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii B.I. (fiul lui T. şi E., născut în Brăila, domiciliat în com. G. jud. Brăila, cetăţean român, studii 8 clase, ocupaţia-sudor la SC S. SRL Brăila) şi G.I. (zis "D.", fiul lui A. şi M., născut în Brăila, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, cu domiciliul în Brăila str. C.), la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare şi câte 4 ani pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (parte vătămată P.L.M.).
S-au interzis inculpaţilor B.I. şi G.I. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul S.I.F. (fiul lui G. şi G., născut în Brăila, domiciliat în com. G. jud. Brăila, fără ocupaţie, studii 6 clase), la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.I.F., pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani.
S-au interzis inculpatului S.I.F. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului S.I.F. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N.D., B.I. şi G.I. să plătească părţii civile P.L.M. suma de 500 RON cu titlu de daune materiale şi 5000 RON cu titlu de daune morale.
S-a constatat că partea vătămată A.B. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.D. la plata către stat a sumei de 750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu (av. O.B. - 300 RON în faza de urm. pen. şi av. M.N. - 100 RON - instanţă), onorarii care vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Au fost obligaţi inculpaţii B.I. şi G.I. la plata către stat a sumei de câte 450 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul S.I.F. la plata către stat a sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu (av. H.I.), onorariu care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu în sumă de 300 RON (av. P.C.) pentru partea vătămată A.B. să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Totodată, prin încheierea din 19 aprilie 2010 s-a dispus înlăturarea omisiunii din minuta şi dispozitivul hotărârii, în sensul că s-au acordat cheltuielile judiciare în sumă de 800 RON reprezentând onorariu avocat pentru partea vătămată P.L.M., sumă ce va fi achitată în solidar de inculpaţii N.D., G.I. şi B.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 395/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, au fost trimişi în judecată inculpaţii N.D., B.I., G.I. şi S.I.F., astfel: inculpatul N.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.; lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; violare domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi încredinţarea unui autovehicul spre conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., şi S.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată.
Din actele şi lucrările de la dosar, instanţa a constatat.
Pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reţinut următoarele.
Minora P.L.M. are vârsta de 13 ani, locuieşte în comuna G., jud. Brăila, fiind elevă în clasa a VII-a la şcoala din localitate. Timpul liber şi-l petrece împreună cu tineri din localitate, care fac parte din grupul său de prieteni.
Din acest grup de prieteni fac parte martorii C.A., B.G., A.B., C.M. şi alţii. Minora este colegă de clasă cu martorele C.M. şi A.B.
Imediat după sărbătorile de iarnă, la începutul lunii ianuarie 2009, la data de 08 ianuarie 2009, în jurul orelor 19,00-19,30, minora se afla împreună cu prietenii săi, respectiv C.A., B.G., A.B., C.M., C.R. şi C.T., în stradă, în faţa locuinţei. Trebuie precizat că martora C.A. este prietena martorului B.G. De asemenea, B.G. este prieten cu inculpatul N.D. Afară era întuneric dar era în funcţiune iluminatul stradal.
Astfel, în jurul orelor 19,00-19,30, la acest grup vine inculpatul N.D. care era cu autoturismul proprietate, de culoare roşie, cu geamurile fumurii.
Inculpatul a intrat în vorbă cu minora P.L.M. şi a început să-i propună să o plimbe cu autoturismul. Minora a refuzat în mod sistematic, motiv pentru care inculpatul N.D. chiar a prins-o în braţe, încercând să o convingă să-l urmeze. Aşa cum au declarat cei prezenţi, minora devenise oarecum agitată, speriată de aceste insistenţe ale inculpatului şi la un moment dat, a început să plângă, astfel că martora A.B. a intervenit şi i-a cerut insistent inculpatului să o lase în pace pe P.L.M. Inculpatul a repezit-o pe martoră, cerându-i să-şi vadă de treaba ei. Martorul C.R. a declarat că inculpatul chiar a îmbrâncit-o pe martora A.B. în acel moment, ca să nu mai intervină.
La un moment dat, minora P.L.M. a intrat în curtea locuinţei spunând că nu mai iese de acolo dacă inculpatul nu încetează cu insistenţele sale şi că nu vrea să aibă de-a face cu el.
Minora a declarat pe timpul anchetei că, în fapt, se speriase de inculpat, deoarece acesta insista pentru a întreţine cu ea raporturi sexuale, nefiind prima dată când inculpatul îi face avansuri. Minora a declarat că în toamna anului 2008, într-o zi când se îndrepta spre casă, s-a întâlnit cu inculpatul N.D. care era împreună cu inculpatul G.I., zis "D.". Inculpatul a luat-o în braţe şi i-a cerut să-i însoţească, întrucât vor să întreţină raport sexual cu ea. Inculpatul N.D. a apucat-o de mână, după care i-a tras o palmă peste faţă. Minora a reuşit apoi să se smulgă şi a fugit acasă. Acest incident este relatat şi de martora C.A., prietena minorei, căreia aceasta i-a povestit a doua zi.
Datorită acestui incident, minorei a început să-i fie frică de N.D. şi să încerce să-l evite.
În acest mod se justifică atitudinea de teamă a minorei din acea seară de la începutul anului 2009.
Văzând refuzul minorei, inculpatul a apelat la martorul B.G. căruia i-a cerut să o roage el pe prietena sa, C.A. să o convingă pe minoră să accepte să meargă cu el cu maşina.
Astfel, martora C.A. a mers după minoră în curte, cerându-i să iasă şi să meargă să se plimbe cu inculpatul N.D. cu maşina, martora promiţându-i că inculpatul nu-i va face nimic rău.
Urmare a insistenţelor prietenilor săi, minora a ieşit din curte şi a acceptat să meargă să se plimbe cu maşina inculpatului, dar numai cu condiţia să vină şi C.A. şi B.G.
În aceste condiţii, inculpatul N.D. a urcat la volan, victima minoră pe scaunul din dreapta faţă, iar prietenii acestuia pe bancheta din spate şi au plecat să se plimbe pe raza localităţii G., timp de circa 10 minute.
Deşi pe parcursul cercetărilor s-a pus problema dacă, după ce minora a urcat în autoturism, în acel moment inculpatul N.D. ar fi blocat în vreun fel portiera de la locul din dreapta faţă, acest aspect nu a rezultat cu certitudine.
Astfel, în timp ce se deplasau pe strada din comuna G., inculpatul N.D. a cerut prietenilor minorei să coboare, pentru că el vrea să vorbească ceva cu victima. Atunci B.G. a cerut inculpatului să oprească întrucât vrea să coboare şi să meargă acasă. În acel moment, minora a început să plângă şi i-a cerut martorei C.A. să nu o lase singură cu inculpatul N.D. Martora însă i-a spus râzând să stea liniştită că nu este nici o problemă. Cei doi martori au relatat că victima era speriată.
După ce martorii au coborât, la câteva momente inculpatul N.D. a pus maşina în mişcare iar victima a încercat să deschidă portiera dar nu a reuşit, deoarece nu a acţionat în mod corect pârghia cu această destinaţie.
Martorii C.A. şi B.G. au revenit pe stradă în faţa locuinţei victimei, de unde plecaseră, unde erau ceilalţi prieteni. Aceştia au spus celorlalţi că minora rămăsese să se plimbe cu inculpatul şi că plângea.
În acest mod, inculpatul N.D. a condus autoturismul către Dunăre, timp în care i-a spus victimei că vrea să aibă relaţii sexuale cu el.
După aceasta, inculpatul N.D. a continuat să conducă maşina către ieşirea din sat către localitatea U., în zona viilor oprind maşina pe drumul de piatră ce duce spre U., trăgând-o puţin într-o parte.
După ce a oprit maşina, inculpatul a lovit victima şi în acelaşi timp a dezbrăcat-o de geaca de culoare neagră cu care era îmbrăcată. În aceste condiţii, de frică, victima singură şi-a dat pantalonii jos, precum şi lenjeria. După aceasta, inculpatul N.D. a rabatat ambele scaune din faţă.
În acest moment, victima i-a spus inculpatului să o lase în pace ca să se ducă acasă, iar inculpatul i-a spus să tacă pentru că altfel o va lovi din nou.
Inculpatul a întreţinut cu victima raport sexual normal complet, după care a întreţinut şi raport sexual oral. După consumarea actelor sexuale, inculpatul N.D. a fost sunat pe telefonul mobil de cineva, apoi s-au îmbrăcat amândoi şi au plecat în sat.
În faţa locuinţei familiei M., s-au întâlnit cu martorul M.C. care a urcat în autoturism pentru scurt timp, iar inculpatul N.D. a recomandat-o pe victimă ca fiind prietena lui.
Pe strada a patra din localitate, s-au întâlnit cu o maşină de culoare albastră, proprietatea inculpatului B.I., în aceasta fiind el şi inculpatul G.I., zis "Dudău".
Inculpatul N.D. a coborât şi a vorbit cu inculpatul G.I., după care au venit împreună în autoturismul în care era victima minoră. La volan a urcat inculpatul G.I., iar pe bancheta din spate inculpatul N.D. În acest mod, au plecat împreună cu maşina pe şosea, apoi au intrat pe str. T., unde inculpatul N.D. a coborât şi a plecat. Victima minoră a rămas cu inculpatul G.I. care i-a cerut victimei să întreţină şi cu el raport sexual, în caz contrar, ameninţând-o că o va bate. De frică, victima nu s-a mai opus şi, la fel ca şi în cazul lui N.D., a întreţinut şi cu G.I., mai întâi raport sexual normal şi apoi şi raport sexual oral. După aceasta, au plecat înapoi pe şosea, timp în care s-au reîntâlnit cu autoturismul aparţinând inculpatului B.I.
A coborât doar inculpatul G.I. şi s-a îndreptat către celălalt autoturism din care deja coborâse şi se apropia inculpatul B.I.
Inculpatul B.I. a urcat, de asemenea, pe locul şoferului, lângă victima minoră şi i-a solicitat acesteia să întreţină şi cu el raport sexual normal şi oral, dar fără să o mai lovească sau să o ameninţe în vreun fel. De frică, şi datorită presiunii psihice la care fusese deja supusă, victima minoră nu s-a mai opus.
După consumarea şi a acestor raporturi sexuale, inculpatul N.D. a condus victima cu maşina în care aceasta fusese obligată la raporturi sexuale, până în apropierea locuinţei sale.
Înainte de a coborî, inculpatul N.D. i-a dat o ciocolată şi i-a spus victimei să nu spună nimănui, nici părinţilor, şi să motiveze că a fost la o prietenă pe nume P.R. De frică, victima nu a spus nimic acasă.
A doua zi, acasă la victimă a venit martora C.A., căreia i-a spus ce i se întâmplase în seara precedentă, după ce se despărţiseră. Tot a doua zi, întâlnindu-se cu martora A.B., victima i-a povestit şi acesteia acelaşi lucru. După începerea şcolii, acelaşi lucru l-a povestit şi colegei sale, martora C.M. Toate acestea au sfătuit victima să reclame la poliţie, însă, de frică, a refuzat.
La începutul lunii aprilie 2009, victima a aflat că inculpatul a încercat să facă acelaşi lucru şi cu colega ei B.A., astfel că s-a hotărât să formuleze şi ea plângere penală.
Martora A.B. a declarat că ulterior incidentului, în timp ce se afla pe stradă, l-a auzit pe inculpatul N.D. spunând că data viitoare va cumpăra ciocolată "A." de 1,7 RON şi nu una de 1,2 RON, cum luase prima dată.
La data de 05 aprilie 2009, în jurul orelor 20,30 - 21,00, victima minoră A.B., în vârstă de 14 ani, împreună cu martora D.S.G., se aflau în faţa locuinţei numitului D.A., din localitatea G. şi stăteau de vorbă, pe o bancă. Locuinţa este amplasată pe DJ 253A.
La un moment dat, în faţa lor a oprit autoturismul de culoare roşie, de la volan coborând inculpatul N.D. Autoturismul este proprietatea inculpatului şi împreună cu acesta, în autoturism se mai afla, pe locul din dreapta faţă, inculpatul S.I.F., acesta din urmă neposedând permis de conducere. S-a stabilit că inculpatul N.D. ştia că inculpatul S.I.F. nu posedă permis de conducere, indicând acest lucru la audieri.
Inculpatul N.D. i-a cerut victimei minore A.B. să meargă cu el câţiva paşi mai departe, deoarece vrea să vorbească cu ea. Victima l-a urmat, inculpatul întrebând-o despre o colegă de şcoală, iar după circa 3 minute inculpatul i-a propus să o conducă cu maşina acasă, însă minora a refuzat. Inculpatul N.D. a ameninţat-o că în caz contrar, o va aştepta la colţul străzii.
În aceste condiţii, minora a intrat în curtea locuinţei prietenei sale D.S.G., împreună cu aceasta, iar în urma lor şi inculpatul N.D.
Victima şi martora D.S.G. i-au cerut inculpatului să părăsească curtea locuinţei, însă acesta a refuzat, motiv pentru care victima minoră A.B. a părăsit ea curtea. A ieşit din curte şi inculpatul, care a mai vorbit cu victima minoră, după care a prins-o pe aceasta în braţe şi a strigat la celălalt inculpat să deschidă portiera spate de la maşină.
Inculpatul S.I.F. a deschis portiera, iar N.D. a aruncat-o pe minoră pe bancheta din spate, urcând şi el lângă aceasta. Victima ţipa să fie lăsată în pace şi se zbătea.
Inculpatul S.I.F. a trecut apoi la volanul autoturismului şi, deşi nu poseda permis de conducere, l-a pornit şi l-a pus în mişcare, dând în acelaşi timp volumul muzicii mai tare pentru a acoperi ţipetele victimei minore. Inculpatul S.I.F. a condus autoturismul pe DJ 253 A, pe raza localităţii G.
În timp ce se zbătea, victima a apucat să deschidă portiera autoturismului pentru a sări din autoturism, însă inculpatul N.D. a apucat-o de păr pentru a o trage înăuntru.
Văzând că minora este pe punctul de a cade din maşină, inculpatul S.I.F. a oprit autoturismul, iar inculpatul N.D. a împins-o pe minoră, astfel că aceasta a coborât, plecând speriată spre casă. După ce a coborât din maşină, victima minoră a sunat-o pe mobil pe prietena sa, martora D.S.G.
La audieri, victima a precizat că a apreciat că timpul deplasării cu autoturismul a fost de circa 2 - 3 minute, maxim.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N.D., B.I. şi G.I., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, inculpatul N.D., în dezvoltarea motivelor de apel a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din declaraţiile părţii vătămate A.B. rezultă că lipsirea de libertate a durat 2 - 3 minute cât a stat în maşină şi nu a fost lăsată să coboare.
Hotărârea a fost criticată pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitându-se reducerea pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a invocat faptul că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune materiale.
Inculpaţii G.I. şi B.I. au solicitat achitarea lor în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în condiţiile în care probele nu sunt certe şi există îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor.
În subsidiar au solicitat reducerea cuantumului pedepselor, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată.
Totodată, s-a mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii civile promovată de partea vătămată P.L.M.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 47/A din 3 noiembrie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N.D., B.I. şi G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Brăila.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului N.D.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la zi (3 noiembrie 2010).
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat inculpaţii N.D., B.I. şi G.I. la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a constatat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reţinându-se situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor N.D., B.I. şi G.I.
Referitor la individualizarea pedepselor, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a aplicat pedepse just dimensionate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina fiecărui inculpat.
Pentru inculpatul N.D. Curtea a aplicat o pedeapsă mai mare faţă de contribuţia efectivă la săvârşirea faptei şi dat fiind că acesta a săvârşit 4 infracţiuni la intervale scurte de timp.
Cu privire la latura civilă a cauzei Curtea a apreciat că în mod corect au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata de despăgubiri civile materiale şi morale într-un cuantum corespunzător.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi au declarat recursuri inculpaţii N.D., B.I. şi G.I.
Inculpatul N.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei.
Inculpatul B.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa.
Inculpatul G.I. a invocat de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Recursul declarat de inculpatul N.D. este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârea criticată fiind neîntemeiată sub aspectul sporului de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Se constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul N.D., respectiv infracţiunile de viol (art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.); lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu şi încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere prezintă un grad de pericol social ridicat aplicând acestui inculpat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.
Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă a fost corect dozată de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare şi aşa fiind nu se mai impune aplicarea unui spor acestei pedepse apreciată ca fiind îndestulătoare şi în măsură să atingă scopul pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen.
La înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, Înalta Curte are în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei atunci când a avut ultimul cuvânt în faţa instanţei de fond.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi G.I. nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.
În urma propriei analize reţine Înalta Curte că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. aşa cum în mod corect au reţinut instanţele inferioare, ambii inculpaţi fiind vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni.
Infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. săvârşită de inculpaţii B.I. şi G.I. este dovedită atât cu plângerea părţii vătămate P.L.M. cât şi cu declaraţiile inculpatului N.D., cu declaraţia martorului M.C. care i-a văzut pe cei doi în autoturismul proprietatea lui N.D. în seara respectivă, cu declaraţia martorului S.N. care l-a văzut pe inculpatul B.I. însoţit de inculpatul N.D. şi căruia i s-a propus de aceştia doi a întreţine relaţii sexuale cu o fată cu care ei au făcut acest lucru anterior şi cu declaraţiile martorilor A.B., A.R., C.A., C.M. şi Ţ.N., care au aflat ulterior de la P.L.M. că a fost victima unui viol din partea inculpaţilor N.D., B.I. şi G.I.
Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, în mod corect instanţa de fond dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţele inferioare, în sensul achitării inculpaţilor B.I. şi G.I., aşa cum în mod netemeinic, susţine apărarea.
Referitor la momentul tardiv în care partea vătămată P.L. a depus plângere împotriva inculpaţilor, respectiv de la data de 8 ianuarie 2009 la data de 21 aprilie 2009 instanţa de fond corect a apreciat că această întârziere este justificată de vârsta tinerei, de 13 ani, teama de a nu se afla ceea ce s-a întâmplat, fapt consemnat şi în raportul de evaluare psihologică a minorei.
Pedepsele aplicate inculpaţilor B.I. şi G.I. au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate inculpaţilor B.I. şi G.I., numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi G.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Casează parţial Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila, secţia penală, şi rejudecând în fond, înlătură sporirea de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la 23 septembrie 2011.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi G.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.D., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul petiţionar B.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3226/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
