ICCJ. Decizia nr. 3186/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3186/2011
Dosar nr.646/116/2011
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 17 februarie 2011, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.M. la 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenţia de la 15 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Călăraşi a sumei de 1.810,82 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în data de 14 decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool şi al unor neînţelegeri legate de faptul că partea vătămată P.I. nu l-a anunţat despre decesul şi înmormântarea tatălui lor, inculpatul P.M. i-a aplicat lovituri cu un ciocan de tinichigerie pe corp, iar apoi l-a înjunghiat cu un cuţit în piciorul stâng şi partea stângă a toracelui, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale.
Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor de recunoaştere a inculpatului, a depoziţiilor martorului P.G.C., a părţii vătămate P.I., coroborate cu concluziile Raportului de constatare medico-legală.
În drept, instanţa a apreciat că fapta inculpatului P.M. care, în data de 14 decembrie 2010, i-a aplicat părţii vătămate P.I., lovituri de ciocan şi cuţit, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului care deşi, a recunoscut fapta, nu se află la primul conflict cu legea penală.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 174/A din 13 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis apelul, desfiinţând în parte hotărârea atacată a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.M. de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, reţinând că atitudinea violentă a inculpatului a fost determinată de faptul că nu a fost anunţat de decesul tatălui său, precum şi faptul că acesta are în întreţinere un copil minor în vârstă de 9 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.M., criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale.
În drept, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul P.M. ca fiind nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, faţă de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o corectă proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului P.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen., fiind stabilită o sancţiune penală judicios individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
A fost avută în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum şi conduita inculpatului după comiterea faptelor.
Astfel, condiţiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acţionat inculpatul (acesta nerezumându-se doar la lovirea fratelui său cu un ciocan, ci continuând să îl înjunghie cu un cuţit în zone vitale ale corpului - torace), multiplele leziuni cauzate părţii vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi executat.
Pe de altă parte, trebuie evaluată şi conduita inculpatului înainte şi după comiterea infracţiunii, sens în care se constată că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, precum şi atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea conform procedurii simplificate.
În plus, este de observat şi faptul că are în întreţinere un copil minor şi că la data comiterii faptei era încadrat în muncă.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat a fost corect individualizată de prima instanţă de control judiciar, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum pedepsei, sancţiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenţia recurentului inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 decembrie 2010 la 22 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 22 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3188/2011. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
