ICCJ. Decizia nr. 3247/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
]
Decizia nr. 3247/2011
Dosar nr.10478/3/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 213 din 8 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 10 noiembrie 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată L.F.G. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." şi inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1741,90 RON reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată L.F.G. a cuţitului cu mâner de lemn şi lamă de 14 centimetri, ridicat de la inculpat în data de 31 octombrie 2010, aflat în custodia Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit actului de sesizare, la data de 31 octombrie 2010, numitul L.F.G. în vârstă de 22 ani a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. B.A." cu diagnosticul „Agresiune; plagă penetrantă regiunea mamelonară stângă produsă prin înjunghiere; pneumotorax stâng; insuficienţă respiratorie acut plagă superficială regiunea cervicală posterioară stângă; excoriaţii umăr stâng".
Conform Raportului medico-legal „Din documentaţia medicală prezentată, precum şi din examinare, rezultă că numitul L.F.G. prezintă leziuni traumatice (plagă postero-cervicală stângă şi mamelonară stângă şi excoriafie umăr stâng) care se puteau produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar); pot data din 31 octombrie 2010. Aşa cum sunt descrise leziunile traumatice în F.O., plaga mamelonară stângă, prin caracterul penetrant şi necesitatea intervenţiei chirurgicale, a pus în primejdie viaţa victimei. Nu se pot face alte aprecieri obiective medico-legale asupra obiectului vulnerant, în absenţa descrierii detaliate a plăgilor la examenul local (unghiuri, profunzime) din F.O.
Sângele recoltat de la numitul L.F.G. aparţine grupei 0,Rh (D) pozitiv, iar saliva aparţine unui individ secretor de grupă 0.
Necesită 14 - 16 (paisprezece - şaisprezece) zile îngrijiri medicale, în condiţiile unei evoluţii favorabile."
Tratamentul acordat şi evoluţia favorabilă au permis externarea pacientului la data de 4 noiembrie 2010.
Din probele administrate a rezultat că autorul acestei agresiuni este inculpatul I.A. iar aceasta s-a petrecut în locuinţa părţii vătămate L.F.G., care, la data de 31 octombrie 2010 îi invitase la reşedinţa sa pe inculpat şi pe martorul A.A.C. Aici, cei trei au ascultat muzică dar au consumat şi substanţe etnobotanice, ajungând într-o stare euforică, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora.
În acest context, inculpatul I.A. a luat din bucătăria locuinţei respective un cuţit de mari dimensiuni şi a început să scrie cu un marker pe lama acestuia; la un anumit moment, între inculpatul I.A. şi partea vătămată L.F.G. a izbucnit o altercaţie iar acesta din urmă a fost lovit în mod repetat cu cuţitul respectiv în zona cervicală şi zona toracică.
În continuare, L.F.G. a părăsit locuinţa, acelaşi lucru facându-l şi agresorul. Intervenţia unui echipaj de poliţie l-a făcut pe inculpatul I.A. să-şi provoace leziuni cu acelaşi obiect vulnerant, multiple plăgi superficiale înţepate în flancul abdominal drept şi cervical dreapta, dar şi plăgi înjunghiate în zona hemitoracelui anterior stâng, diagnosticate încă de la prima examinare ca fiind rezultatul unei autoagresiuni.
În cursul urmăririi penale, inculpatul I.A. a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând agresiunea comisă şi susţinând că nu îşi explică de ce s-a consemnat de către lucrătorii de poliţie că ar fi declarat că se numeşte I.A. întrucât el ar fi declarat că se numeşte L.F.G.
Fără a putea oferi o explicaţie logică şi pertinentă a actelor de agresiune faţă de L.F.G. şi a autoagresiunii, inculpatul I.A. a susţinut că, pe fondul consumului de substanţe pe care le considera energizante, i s-a părut că prietenii săi vor ca el să se sinucidă şi că nu a dorit să moară singur astfel încât a încercat să suprime şi viaţa prietenului său.
Analiza apărărilor inculpatului s-a axat în principal pe aspectele ce ţin de latura subiectivă cu care a acţionat inculpatul I.A. şi mai puţin pe elementele definitorii pentru latura obiectivă ale unei infracţiuni împotriva vieţii, demonstrate indubitabil de materialul probator administrat.
Astfel, inculpatul a declarat că după consumul unor substanţe comercializate sub denumirea de „F.M.C." a avut senzaţia transformării sale într-o „entitate" iar lovirea cu cuţitul a prietenului său L.F.G. s-a produs pe fondul acestei stări speciale determinate de consumul substanţei respective, autorul agresiunii afirmând că a avut convingerea că victimei nu i se poate întâmpla nimic.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x precizează în concluziile sale că una din probe conţine clorură de sodiu iar în plicurile şi fragmentele de plicuri s-au pus în evidenţă substanţe cu o structură chimică asemănătoare amfetaminelor, fără însă a se încadra în această clasă sau în vreuna din categoriile de substanţe a căror circulaţie sau deţinere este reglementată de Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare.
Semnificativă din acest punct de vedere este şi declaraţia inculpatului din data de 10 noiembrie 2010, dată în faţa instanţei de judecată, în care acesta arată că obişnuia să consume acest gen de substanţe de peste 5 luni iar efectul acestora era de regulă unul stimulator, energizant, fără a-l determina la comiterea de fapte antisociale.
Declaraţiile inculpatului se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind conţinutul substanţei consumate dar şi cu Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. y care a stabilit că I.A., deşi prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv „păstrează capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat."
Discernământul păstrat al inculpatului, contactul cu realitatea obiectivă din jurul său este demonstrat inclusiv de actul de autoagresiune comis după încercarea de suprimare a vieţii victimei; I.A. a realizat în acele momente gravitatea faptei sale şi a încercat prin autolezionarea să se eschiveze, cel puţin pentru o perioadă de timp, de tragerea sa la răspundere penală.
Din cuprinsul procesului-verbal redactat de lucrătorii Secţiei 16 Poliţie nu rezultă însă că datele de identificare ale fratelui inculpatului ar fi fost furnizate de I.A.; conţinutul acestui document se coroborează cu declaraţia martorului A.A.C. care a precizat că, din eroare, a furnizat poliţiei datele de identificare a fratelui inculpatului, persoană pe care o cunoaşte personal. Martorul a precizat de asemenea că era sub influenţa substanţelor consumate împreună cu inculpatul şi partea vătămată dar şi a întregului eveniment, aceştia fiind factorii care au generat de altfel posibila eroare.
Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşa foto; copii ale foilor de observaţie şi ale actelor medicale privind pe L.F.G. şi I.A.; Raport medico-legal; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. z; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. y; declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului.
În faza judecăţii, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul a învederat că este de acord să fie judecat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., exclusiv pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în cuprinsul actului de sesizare a instanţei. Acesta, faţă de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a învederat că nu doreşte să dea o declaraţie cu privire la fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, menţinându-şi declaraţiile date în faza urmăririi penale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, având în vedere şi poziţia inculpatului, exprimată la termenul din 4 martie 2011, dar şi celelalte dispoziţii legale incidente, Tribunalul a reţinut că la data de 31 octombrie 2010, în timp ce se afla împreună cu martorul A.A.C. şi partea vătămată L.F.G. la domiciliul acesteia din urmă din sectorul 4 al municipiului Bucureşti, inculpatul, luând-o prin surprindere pe partea vătămată, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă şi a umărului stâng, cu un cuţit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria părţii vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viaţa părţii vătămate. Faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul părţii vătămate este menţionat atât de către partea vătămată cât şi de martorul A.A.C.
În ceea ce-l priveşte pe inculpat, acesta a recunoscut în faza de urmărire penală că a aplicat o lovitură cu cuţitul părţii vătămate, menţionând că nu îşi aminteşte dacă a aplicat-o şi pe a doua (declaraţia din data de 10 noiembrie 2010, dată în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, arată că îşi aminteşte că a lovit-o pe partea vătămată cu cuţitul după gât, dar că nu îşi aminteşte dacă i-a mai aplicat o lovitură de cuţit).
În faza judecăţii, a menţionat că este de acord cu situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare, prin urmare, şi cu privire la faptul aplicării a mai multe lovituri.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului din data de 31 octombrie 2010, de a-i fi aplicat părţii vătămate mai multe lovituri, în zona postero-cervicală, mamelonară stângă şi a umărului stâng, cu un cuţit pe care, în prealabil, îl luase din bucătăria părţii vătămate, prin plaga din zona mamelonară stângă punând în pericol viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Tribunalul a apreciat că faţă de faptul că inculpatul a aplicat lovituri cu un cuţit, apt să producă decesul victimei, faţă de zona vizată de una dintre loviturile acestuia (este vorba despre lovitura aplicată în zona mamelonară stângă) şi gravitatea loviturii, care a făcut necesară, pentru împiedicarea survenirii decesului părţii vătămate, o intervenţie chirurgicală, atitudinea subiectivă a acestuia faţă de producerea rezultatului constând în producerea decesului părţii vătămate, a fost aceea specifică cel puţin unei intenţii indirecte, inculpatul acceptând posibilitatea producerii decesului acesteia. Fapta a rămas în forma tentativei, rezultatul neproducându-se datorită intervenţiei prompte şi corecte a cadrelor medicale.
Pentru determinarea minimului şi maximului special incidente în cauză, Tribunalul a avut în vedere mai întâi dispoziţiile art. 21 alin. (2) C. pen., care prevede că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată (prin urmare, în cazul de faţă, cu o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 10 ani), iar apoi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privind reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Instanţa a reţinut în beneficiul inculpatului şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., ca urmare a bunei conduite avute anterior săvârşirii acestei fapte, concluzie fundamentată pe lipsa antecedentelor penale, dar şi a atitudinii sincere avute de acesta pe parcursul procesului şi, în mod deosebit, în faţa instanţei de judecată.
Având în vedere gravitatea faptei inculpatului, valoarea socială extrem de importantă căreia acesta i-a adus atingere, decesul părţii vătămate nesurvenind doar graţie promptitudinii intervenţiei medicilor şi profesionalismului acestora, Tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 3 ani este aptă să îndeplinească funcţia de prevenţie, generală şi specială, dar şi rolul de mijloc de reeducare a condamnatului, prevăzut de art. 52 C. pen. O pedeapsă mai blândă ar fi de natură să creeze sentimentul slăbirii protecţiei pe care autorităţile statului înţeleg să o acorde vieţii ca drept fundamental de cea mai mare importanţă al omului.
Pentru aceste motive, Tribunalul nu a avut în vedere reconcilierea intervenită între partea vătămată şi inculpat şi a apreciat că este nejustificată aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., sau, cu atât mai puţin, art. 81 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând faţă de atitudinea sinceră, reindividualizarea sancţiunii aplicate de instanţa de fond, prin reducerea acesteia sub minimul special.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 169/A din 11 mai 2011 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A., împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 8 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 10 noiembrie 2010 la zi.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că hotărârea primei instanţe este nu numai legală şi temeinică, ci şi motivată în mod amplu şi convingător, atât în ceea ce priveşte analiza probelor administrate şi stabilirea situaţiei de fapt, cât şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
S-a constatat că instanţa de fond a dat deja relevanţă tuturor aspectelor favorabile invocate în susţinerea apelului, întrucât, făcând aplicarea art. 3201 C. proc. pen., instanţa a reţinut şi circumstanţe atenuante judecătoreşti în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., având în vedere în acest sens lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, vârsta tânără a acestuia şi a stabilit deja o pedeapsă sub minimul special, astfel cum a fost redus în temeiul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin raportare la gravitatea deosebită a faptei şi împrejurările în care a fost comisă (pe fondul consumului de etnobotanice), reducerea în mai mare măsură a pedepsei apare ca nejustificată.
În acord cu instanţa de fond, având în vedere circumstanţele reale mai sus-menţionate, şi instanţa de apel a apreciat ca nerelevantă atitudinea manifestată de către partea vătămată, care a declarat că l-a iertat pe inculpat, acesta fiind prietenul său.
Dimpotrivă, prietenia cu victima capătă o conotaţie defavorabilă inculpatului căci, în ciuda relaţiei apropiate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuţit de dimensiuni mari în zone anatomice vitale, punându-i viaţa în primejdie.
S-a mai reţinut că în ciuda atitudinii constante de recunoaştere a comiterii faptei, totuşi inculpatul nu a manifestat un real regret, având tendinţa de a minimaliza gravitatea acesteia şi consecinţele sale, ca şi consecinţele consumului de „etnobotanice", inculpatul fiind consumator de circa 5 luni.
Din aceste motive, a constatat Curtea de Apel Bucureşti că înscrisurile în circumstanţiere depuse în faţa instanţei de apel, ce conţin bune referinţe la adresa inculpatului, nu pot conduce ele singure la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul I.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 10478/3/2011.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, recurentul inculpat I.A., în mod expres şi personal în faţa Înaltei Curţi a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile 3854 C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat I.A., în mod expres şi personal, în condiţiile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declaraţia de voinţă a recurentului inculpat I.A.
Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat I.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2010 la 26 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3242/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal → |
|---|
