ICCJ. Decizia nr. 3242/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 3242/2011

Dosar nr.1382/85/2009

Şedinţa publică din 26 septembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 73 din 7 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1382/85/2009 s-au dispus următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 C. pen. inculpatul B.I.M., fiul lui I. şi V., născut la 1 martie 1986, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Cristian, jud. Sibiu, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.I., fiul lui N. şi E., născut la 18 iulie 1963, în comuna Cristian, jud. Sibiu, cu antecedente penale, domiciliat în com. Cristian, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.I. pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Ţ.F., fiul lui F. şi A., născut la 13 ianuarie 1985, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, recidivist, domiciliat în comuna Cristian, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ţ.F. prin Sentinţa penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Sălişte, inculpatul urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărâre, în final 4 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.C., fiul lui C. şi R., născut la 10 octombrie 1984, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, recidivist, domiciliat în comuna Cristian, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu, urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărâre, în final 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.I., fiul lui I. şi M., născut la 7 martie 1986, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Cristian, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.I., pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului L.L., fiul lui C. şi T., născut la 17 octombrie 1981, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Orlat, jud. Sibiu, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

S-a constatat că faţă de inculpatul B.I.M. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi ţara prin Încheierea din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Sibiu dată în Dosarul nr. 1382/85/2009.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 22 decembrie 2008 până la 14 octombrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii B.I.M. şi B.I., a două topoare ridicate de organele de urmărire penală la data de 21 decembrie 2008, conform dovezii de ridicare aflată la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă V.F., domiciliat în com. Cristian, jud. Sibiu şi în consecinţă:

A obligat inculpatul B.I.M. la plata sumei de 16.120 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă V.F.

A obligat inculpatul B.I.M. la plata despăgubirilor lunare către partea civilă în sumă de 300 RON, începând cu data de 21 iunie 2009 şi până la încetarea stării de incapacitate sau altei dispoziţii ale instanţei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, OUG nr. 72/2006 s-a dispus obligarea inculpatului B.I.M. la plata, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, a sumei de 2.874,59 RON plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la achitarea integrală a debitului şi a sumei de 380 RON plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă V.F., în sumă de 128 RON fiecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.I.M., B.I., Ţ.F., G.C., S.I. şi L.L. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat (art. 20 C. pen., art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice (art. 321 C. pen.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul B.I.M., şi pentru infracţiunea de încăierare (art. 322 alin. (1) C. pen.) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice (art. 321 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru ceilalţi inculpaţi.

În fapt, s-a reţinut că în ziua de 21 decembrie 2008 inculpatul S.I., a sacrificat un porc, fiind ajutat de inculpaţii G.C., Ţ.F., L.L. şi partea vătămată V.F. şi începând cu orele 14⁰⁰, în locuinţa numitului S.I., din comuna Cristian, judeţul Sibiu s-a consumat alcool.

În aceeaşi zi, la ora 20³⁰, inculpatul B.I.M., l-a atacat şi lovit cu o bâtă pe inc. G.C., în comuna Cristian, jud. Sibiu, în stradă, în timp ce acesta purta o discuţie cu inc. Ţ.F.

Aceeaşi atitudine agresivă a fost manifestată de inculpatul B.I.M. şi faţă de inc. Ţ.F., urmarea comentariilor negative făcute de acesta, inculpatul B. atacându-l cu un topor şi obligându-l să alerge şi să se refugieze în curtea martorului G.A.F. unde, ajutat de martor a blocat poarta de acces în curte, în scândura căreia, din exterior, inculpatul a înfipt tăişul toporului.

În jurul orelor 21⁰⁰, în apropierea locuinţei sale, în stradă, inculpatul B.I.M. a atacat cu toporul pe partea vătămată V.F., căreia i-a aplicat cu lama toporului o lovitură puternică, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice grave.

Imediat după ce inculpatul B.I.M. a agresat partea vătămată, inc. S.I., L.L., Ţ.F. şi G.C., toţi sub influenţa alcoolului, s-au deplasat spre locul unde era căzută partea vătămată întâlnindu-i pe inculpatul B.I.M. şi tatăl acestuia, inc. B.I., amândoi înarmaţi cu câte un topor. După ce s-au injuriat şi şi-au adresat cuvinte triviale şi indecente, inculpaţii s-au încăierat, lovindu-se reciproc cu pumnii şi obiectele contondente avute asupra lor, acţiuni care au durat peste un sfert de oră.

Manifestările inculpaţilor, injuriile pe care şi le-au adresat, cuvintele triviale şi indecente proferate şi actele la care s-au dedat au adus atingere bunelor moravuri, au tulburat ordinea şi liniştea publică şi au indus o stare de nelinişte şi insecuritate numeroaselor persoane ce le-au perceput.

În faza urmăririi penale s-a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, fotografii ale locului faptei, dovada de ridicare a două topoare, declaraţia părţii vătămate V.F., raport medico-legal, declaraţiile martorilor S.E., G.A.F., M.V., P.N., L.M., B.I., C.G., C.M., P.I., V.F., ale inculpaţilor B.I.M., Ţ.F., G.C., S.I., L.L., B.I., expertiză psihiatrică a inculpatului B.I.M., proces-verbal de sancţionare contravenţională.

În cursul judecăţii s-au administrat probe ce au constat în depoziţiile inculpaţilor şi ale martorilor G.A., M.V., S.E., P.I., L.R., P.P., C.I., C.G., P.I., P.N., expertiză medico-legală a părţii vătămate V.F., caracterizarea inculpatului B.I.M.

Analizând material probator, tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:

În după amiaza zilei de 21 decembrie 2008 la locuinţa sa din Cristian, jud. Sibiu, inculpatul S.I., ajutat de inculpaţii G.C., L.L. şi partea vătămată V.F., au sacrificat un porc, timp în care au consumat alcool.

Spre seară, în jurul orelor 20³⁰ - 21⁰⁰, inculpatul G.C. a plecat de la domiciliul inculpatului S.I., urmat la scurt timp de partea vătămată V.F. După cei doi a plecat şi inculpatul Ţ.F., iar, pe drum cei trei s-au întâlnit cu inculpatul B.I.M. care se întorcea acasă de la magazinul din localitate.

Fiind sub influenţa alcoolului, inculpaţii G.C. şi Ţ.F. au lovit pe inculpatul B.I.M., apoi s-au refugiat la domiciliul inculpatului S.I., unde s-au înarmat cu bâte şi însoţiţi şi de inc. S.I. şi martorul S.E. s-au dus la locuinţa inculpaţilor B., unde au proferat ameninţări cu acte de violenţă.

La auzul acestor ameninţări inculpatul B.I. a ieşit în stradă, fiind lovit cu o bâtă la nivelul ochiului. În ajutorul său a sărit inculpatul B.I.M. care a fost şi el lovit de partea vătămată, de inculpaţii S.I., G.C., martorul S.E., fapt ce l-a determinat să se refugieze în curte şi să se înarmeze cu un topor cu care a lovit spre atacatori, lovind pe partea vătămată V.F. cu toporul la nivelul capului şi producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale ce au pus în pericol viaţa victimei.

Ulterior numărul de zile de îngrijire medicală s-a majorat la 140 - 150 zile intervenind o atrofie optică totală irecuperabilă şi pierderea definitivă a vederii ochiului stâng, cu scăderea capacităţii de muncă cu 50%.

În acest context, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., respectiv existenţa unei puternice tulburări sau emoţii determinată de atacul direct şi disproporţionat exercitat asupra inculpaţilor B. În acest sens, martora M.V. a arătat că inculpatul B.I.M. se întorcea de la magazin când a fost atacat de inculpaţii G.C. şi Ţ.F. Apoi, martorul B.N. a precizat că s-a deplasat împreună cu inculpatul B.I.M. de la magazin când acesta din urmă a fost prins de mâini de G.C. pentru a fi lovit.

La rândul său martorul L.R., a văzut la poarta inc. B.N. un grup format din fraţii S., partea vătămată, C.F., care îi provocau pe inculpaţi să iasă afară din casă, şi care erau înarmaţi cu bâte. De asemenea, l-a văzut pe B.I. căzut jos, fiind lovit.

Martorul P.P. a relatat că a observat în faţa casei inculpatului B. un grup format din 6 persoane înarmate cu bâte care ameninţau pe inculpaţii B. şi îl loveau pe B.I.

Actele de violenţă exercitate asupra inculpatului B.I. au fost confirmate şi de certificatul medico-legal potrivit căruia leziunile provocate prin lovire cu un corp dur au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B.I.M. ce în stradă, provocat fiind, a aplicat părţii vătămate V.F. o lovitură cu tăişul toporului în zona capului, viaţa victimei fiind pusă în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. - art. 174 alin. (1), (2) C. pen. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 C. pen., instanţa aplicându-i o pedeapsă de 6 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită - între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni -, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite reflectat de urmările produse, pierderea totală a vederii ochiului stâng, cu scăderea la jumătate a capacităţii de muncă a părţii vătămate, sau care s-ar fi putut produce, decesul părţii vătămate, dar şi împrejurările în care a fost comisă fapta, pe fondul provocării celorlalţi inculpaţi şi părţii vătămate, precum şi persoana inculpatului ce a mai fost sancţionat contravenţional.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în mod public, în stradă, a strigat, lovit cu toporul, gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri şi a tulburat liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită în aceleaşi condiţii şi împrejurări, pe fondul provocării exercitate de ceilalţi inculpaţi care au provocat incidentul şi l-au atras în incident pe inculpat.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., apreciindu-se că nu are capacitatea de a-şi exprima părerea asupra modului de guvernare a ţării şi nu are demnitatea de a îndeplini o funcţie electivă publică sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ţ.F., G.C., L.L. şi S.I., s-a reţinut că în seara zilei de 21 decembrie 2008, în stradă, au proferat ameninţări la adresa inculpaţilor B., ameninţându-i cu moartea, fiind înarmaţi cu bâte şi lovind pe B.I. şi B.I.M., prin această atitudine producând scandal public, tulburând liniştea publică prin crearea unei stări de nelinişte şi insecuritate în rândul cetăţenilor prezenţi, care au ieşit în număr mare în stradă pentru a vedea ce se întâmplă.

S-a apreciat că fapta acestor inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., instanţa aplicându-le câte o pedeapsă de 2 ani închisoare ţinând seama de limitele prevăzute de lege pentru această faptă, închisoare de la 1 - 5 ani, gradul de pericol ridicat al acesteia, faptă săvârşită în stradă, de 6 persoane înarmate, pe fondul consumului de alcool şi al unor conflicte anterioare existente între unii dintre inculpaţi, dar şi de urmările produse ce au constat în alertarea unui număr mare de persoane din localitate şi crearea unei stări de temere a acestora datorită comportamentului agresiv al inculpaţilor.

În ce-l priveşte pe inculpatul B.I. s-a reţinut că a fost cel care a ieşit în stradă la auzul gălăgiei produse de ceilalţi inculpaţi, strigând şi înarmându-se cu un topor pentru a lovi pe atacatori, astfel că, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, în raport de contribuţia acestuia la incident şi urmările care s-ar fi putut produce, acesta fiind înarmat cu un topor, ambele topoare fiind ridicate de la domiciliul lui B.N.).

În sarcina inculpatului B.I. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de încăierare, acesta fiind cel care a răspuns provocării grupului celorlalţi inculpaţi, a ripostat la actele violente ale acestora şi a intenţionat să lovească cu toporul cu care s-a înarmat. Pentru această infracţiune a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea de 4 luni şi s-au avut în vedere şi urmările produse ce au constat în tulburarea liniştii publice şi vătămarea gravă a unei persoane. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu prezintă garanţii morale pentru a fi ales în autorităţile publice, în funcţii elective publice şi nu poate ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, instanţa constatând că aceasta nu depăşeşte 2 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executare, inculpatul având familie şi domiciliu stabil, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare conform, art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ţ.F., G.C. şi L.L., instanţa a reţinut în sarcina acestora şi săvârşirea infracţiunii de încăierare, întrucât constituiţi într-un grup distinct, alături de partea vătămată şi martorul S.E. au provocat pe inculpaţii B. prin ameninţări şi acte de violenţă, participând la încăierarea produsă, astfel că a aplicat fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoarea de 4 luni.

La individualizarea pedepselor tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă, gradul de pericol al faptei, urmările produse dar şi atitudinea inculpaţilor, care au încercat să-şi diminueze faptele prin elaborarea unor variante ale incidentului care să-i favorizeze.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor Ţ.F., G.C., S.I., L.L., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. apreciind că, faţă de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, nu prezintă garanţii morale pentru a fi aleşi în autorităţile publice, în funcţii elective publice sau să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.F. s-a avut în vedere că este căsătorit şi are un copil minor, dar şi faptul că a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Sălişte pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Întrucât în cursul termenului de încercare inculpatul a mai săvârşit două fapte penale, aflate în concurs, în temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Sălişte, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin hotărâre, în final 4 ani închisoare.

Referitor la inculpatul G.C. s-a avut în vedere că nu are ocupaţie, familie şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a da declaraţii fiind plecat în străinătate. De asemenea, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu, astfel că, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a acestei pedepse urmând ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin hotărâre, în final 3 ani şi 3 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul S.I., s-a constatat că are în întreţinere un minor, nu are ocupaţie şi s-a prezentat în faţa organelor judiciare. Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu a depăşit 2 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.L., s-a avut în vedere că nu are antecedente penale, este angajat, are în întreţinere doi minori. Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu depăşeşte 2 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei, astfel că, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea civilă V.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON despăgubiri materiale, reprezentând 10.000 RON costul medicamentelor şi materialelor sanitare suportate în timpul internării şi al operaţiilor, 10.000 RON contravaloarea alimentaţiei suplimentare (4.000 RON) şi transport la spital (6.000 RON) şi suma de 10.000 RON venit nerealizat în perioada 21 decembrie 2008 până în prezent. De asemenea a mai solicitat şi plata daunelor morale de 100.000 RON şi a despăgubirilor periodice lunare de 300 RON.

Prin actele medicale depuse la dosar partea vătămată a făcut dovada deplasării la unităţile sanitare pentru efectuarea unor investigaţii şi tratamente de specialitate. Potrivit declaraţiilor martorilor C.G. şi P.I., partea vătămată a fost deplasată în repetate rânduri la spital, în Sibiu, contravaloarea unui transport fiind de 20 RON, partea vătămată dovedind efectuarea a 6 transporturi, 3 transporturi făcute de martori şi 3 transporturi pentru internare (6 transporturi ori 20 RON - 120 RON) astfel că instanţa a apreciat justificată şi dovedită suma de 120 RON contravaloarea transportului.

Prin chitanţă s-a făcut dovada achitării sumei de 21 RON pentru tratament, iar martorul P.I. a dovedit că partea vătămate a achitat suma de 50 RON pentru analize medicale.

Martorul P.N. a confirmat că, plăcuţa metalică montată la nivelul capului a costat 1.500 RON, astfel că este justificată acordarea acestei sumei. Pe de altă parte, prin biletele de ieşire din spital, scrisori medicale, partea civilă a dovedit că a suferit mai multe internări medicale, fiindu-i prescrise o serie de medicamente pentru vindecare, astfel că s-a apreciat întemeiată şi cererea sa de acordare a cheltuielilor de spitalizare, alimentaţia suplimentară şi medicamente, instanţa apreciind că o sumă de 8.429 RON este suficientă pentru a acoperi aceste cheltuieli (din care 4.000 RON reprezintă contravaloarea medicamentaţiei şi 4.429 RON contravaloarea alimentaţiei suplimentare). Deşi partea vătămată nu a depus la dosarul cauzei chitanţe privitoare la costul medicamentelor prescrise şi alimentelor recomandate, instanţa a constatat că părţii vătămate i s-a prescris o anumită medicaţie, cu control periodic (la o lună sau la nevoie) şi cu respectarea unui regim medical corespunzător, aspecte relevate şi prin raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză, constatându-se să partea vătămată a mai suferit intervenţii chirurgicale (în 26 august 2009) la data efectuării actului medico-legal, persoana continuând spitalizarea.

De asemenea, faţă de suferinţele fizice ale părţii vătămate (care a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, ce au presupus montarea unei plăcuţe metalice, a unui ochi de sticlă, tratamente şi controale medicale), suferinţele psihice determinate de starea de handicap pe care o prezintă partea vătămată, persoană tânără, care nu va mai putea exercita aceleaşi activităţi, nu va mai putea să-şi folosească ochiul, suferind astfel şi un prejudiciu estetic, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor daune morale în sumă de 30.000 RON care să repare, în oarecare măsură, prejudiciul moral suferit de partea vătămată.

Din Certificatul de handicap din 2009 şi expertiza medico-legală efectuată în cauză se atestă că partea vătămată se încadrează într-un grad de handicap mediu pentru 12 luni, aceasta aflându-se într-o incapacitate temporară de muncă timp de 6 luni de la data accidentului, iar în prezent şi în viitor o capacitate redusă de 50%.

În aceste condiţii tribunalul, a apreciat întemeiată şi cererea de acordare a venitului nerealizat în perioada 21 decembrie 2008 - 21 iunie 2009 (126 zile lucrătoare ori 50/zi) martorii P.I. şi P.N. arătând că partea vătămată a lucrat în construcţii, câştigând o sumă cuprinsă între 40 - 70 RON pe zi, astfel că instanţa a acordat şi suma de 6.000 RON venit nerealizat, începând cu data de 21 iunie 2009 faţă de venitul minim pe economie şi de capacitatea de muncă a părţii vătămate redusă la jumătate, i s-au acordat despăgubiri lunare în sumă de 300 RON până la încetarea stării de incapacitate sau altor dispoziţii ale instanţei.

În cauză s-au constituit părţi civile, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu pentru cheltuielile efectuate cu tratamentul părţii vătămate, respectiv cu îngrijirile medicale şi transportul cu ambulanţa.

În aceste condiţii, tribunalul, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, OUG nr. 72/2006 a obligat inculpatul B.I.M., la plata sumei de 2.874,59 RON cu dobânzi şi penalităţi de întârziere, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi a sumei de 380 RON cu dobânzi şi penalităţi de întârziere către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu.

Împotriva sentinţei Tribunalului Sibiu au declarat apel inculpaţii B.I.M., B.I., Ţ.F. şi G.C. Inculpaţii B.I. şi B.I.M. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, iar inculpaţii Ţ.F. şi G.C. au cerut achitarea pe motiv că nu există suficiente probe care să justifice condamnarea ce se bazează exclusiv numai pe o parte din probatoriul administrat în defavoarea lor.

Prin Decizia penală nr. 6/A din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a reţinut în esenţă că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele reţinute în sarcina acestora pe baza probelor administrate în cauză a căror apreciere a fost făcută în condiţiile prev. de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Probele administrate în faza de urmărire penală şi de judecată au dovedit cu certitudine vinovăţia inculpaţilor, iar cu privire la inc. Ţ.F. şi G.C. faptele lor prezintă un grad de pericol social ridicat şi nu se justifică aplicarea unor sancţiuni administrative.

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv, martorul P.P. ce a arătat că se afla la magazin, când a auzit gălăgie şi ieşind afară în faţa casei inculpatului B., în stradă a văzut un grup format din şase persoane înarmate cu bâte care ameninţau pe inculpaţii B., lovindu-l pe B.I. Martorul L. a precizat că a văzut la poarta inculpatului B.N. un grup format din inculpaţii Ţ. (C.) F., S. şi fratele acestuia, partea vătămată, înarmaţi cu bâte şi provocându-i pe inculpaţii B. să iasă afară din casă. Martorii M.V. şi B.N. au susţinut că pe inculpatul B.I.M. l-a prins de mâini inculpatul G.C., fiind cel mai periculos dintre agresori.

Săvârşirea infracţiunii de încăierare, a reieşit din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi care au arătat că inculpaţii B., de o parte şi inculpaţii Ţ.F., L.L., G.C. zis D., S.I. constituiţi de cealaltă parte, alături de partea vătămată şi martorul S.E. au provocat pe inculpaţii B. prin ameninţări şi acte de violenţă, participând la încăierarea produsă.

Comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice a reieşit din declaraţiile martorilor audiaţi coroborate cu relatările inculpaţilor B. rezultând că în localitatea Cristian, în public, au proferat injurii, au săvârşit acte prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniştea şi ordinea publică, inducând o stare de nelinişte celor prezenţi la incident.

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a constatat că prima instanţă a aplicat inculpaţilor B.I.M., B.I., Ţ.F. şi G.C. pedepse corect individualizate în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se justifică reducerea cuantumului acestora, avându-se în vedere circumstanţele reale de comitere a faptelor şi urmările produse.

Împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia au declarat recurs inculpaţii Ţ.F. şi G.C., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

În motivare, au susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există probe că au participat la încăierare şi au săvârşit acte, gesturi prin care să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public ori să tulbure liniştea publică, inculpatul G.C. solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul Ţ.F., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, au cerut reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile sau aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor Ţ.F. şi G.C. sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpaţilor Ţ.F. şi G.C., constatând că vinovăţia acestora a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de încăierare şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen.

Acţiunile infracţionale ale inculpaţilor au fost dovedite cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, coroborate cu declaraţiile martorilor S.E., G.A.F., M.V., P.N., L.M., B.I., C.G., C.M., P.I., V.F., inclusiv cu relatările inculpaţilor făcute pe parcursul procesului.

Inculpatul G.C. a solicitat în recurs achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul Ţ.F., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând în esenţă că nu au participat la încăierare şi nu au săvârşit acte, gesturi prin care să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public ori să tulbure liniştea publică.

Probele administrate dovedesc contrar celor susţinute, vinovăţia celor doi inculpaţi în comiterea infracţiunilor.

Martora M.V. a declarat că inculpatul G.C., aflat într-un grup de aproximativ zece persoane înarmate cu bâte, printre care se afla şi inc. Ţ.F. au adresat ameninţări şi injurii familiei sale şi concubinului său B.I., acesta fiind lovit de una dintre persoane cu un par în cap. Inc. G.C. a alergat să o lovească cu o bâtă şi urmarea ţipetelor sale, vecinii au ieşit în stradă. Asemenea şi martorul B.N. a susţinut că prin faţa casei sale a trecut un grup de aproximativ şase tineri printre care se aflau şi inculpaţii Ţ.F. şi S.I., fiecare cu câte o bâtă în mână, cei doi adresându-i injurii nepotului său. Întrucât au încercat să îl lovească, a început să strige şi din curte a ieşit fiul său B.I., căruia i-au aplicat mai multe lovituri în cap. A mai menţionat martorul că fiecare din grupul tinerilor, printre care se afla şi inculpatul G.C., avea câte o bâtă şi strigau că vor să-i omoare, în stradă aflându-se numeroşi vecini, urmarea incidentului petrecut în stradă şi ţipetelor auzite.

Martorul L.R.A. a precizat că a auzit strigăte, aşa că a ieşit în stradă şi a observat că la poarta lui B.N. se afla un grup de tineri printre care şi inculpaţii Ţ.F. şi G.C., unii dintre aceştia având bâte, strigau şi se manifestau agresiv, iar la un moment dat l-a văzut pe B.I. lovit şi căzut la pământ.

Martorul P.P. a relatat că a observat în faţa casei lui B.N. un grup de şase tineri printre care se aflau inculpaţii Ţ.F. şi G.C., cu bâte asupra lor şi care proferau ameninţări lui B.N. şi familiei acestuia. B.I. a ieşit din casă şi a fost lovit, în stradă aflându-se lume adunată, urmarea incidentului declanşat.

Actele de violenţă exercitate asupra inculpatului B.I. au fost confirmate de Certificatul medico-legal din 23 decembrie 2008 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, conform căruia leziunile traumatice provocate prin lovire cu un corp dur au necesitat 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Depoziţiile martorilor M.V., B.N., L.R., P.P. se coroborează cu relatările inculpaţilor B.I. şi B.I.M. care au precizat că au fost atacaţi de un grup de şase tineri, înarmaţi cu bâte, iar printre aceştia se aflau şi cei doi inculpaţi Ţ.F. şi G.C.

Prin urmare, probele au dovedit că în seara zilei de 21 decembrie 2008, inc. Ţ.F. şi G.C. alături de inc. L.L. şi S.I. au ameninţat pe inculpaţii B.I. şi B.I.M. şi înarmaţi cu bâte au lovit pe cei doi, prin aceste manifestări tulburând liniştea publică prin crearea unei stări de nelinişte şi insecuritate în rândul persoanelor prezente, ce au ieşit în stradă, alertaţi de cele întâmplate.

De asemenea, inculpaţii Ţ.F. şi G.C. împreună cu alte persoane inculpate în cauză - L.L., S.I. s-au constituit într-un grup distinct şi alături de partea vătămată şi S.E., au provocat pe inculpaţii B. prin ameninţări şi acte de violenţă, participând la încăierarea produsă.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice se realizează printr-o acţiune care poate consta în săvârşirea în public de acte sau gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod liniştea publică - urmarea imediată fiind alternativă şi suficientă a se realiza numai una dintre acestea.

În cauză, martorii au confirmat că inculpaţii recurenţi alături de alte persoane, în public, în stradă, înarmaţi cu bâte au ameninţat, injuriat şi s-au manifestat agresiv faţă de inculpaţii B.I. şi B.I.M., ce au fost şi loviţi, B.I. suferind leziuni traumatice constatate în certificatul medico-legal. Prin astfel de manifestări este realizată latura obiectivă a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, urmarea imediată a unor astfel de acţiuni fiind aceea că liniştea şi ordinea publică au fost tulburate, înlocuite cu o stare de agitaţie generală, teamă şi nelinişte, de vreme ce vecinii auzind strigăte în stradă au ieşit alertaţi să vadă ce se petrece.

Cât priveşte infracţiunea de încăierare, aceasta presupune existenţa unor grupuri adverse angajate într-un conflict violent - exercitând acţiuni reciproce de violenţă, în aşa fel încât acţiunile fiecăruia în parte se împletesc şi nu se pot delimita de a celorlalţi, fiecare dintre participant răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare.

Or, în cauză au existat două grupuri adverse, pe de o parte, inculpaţii B.I.M. şi B.I. iar pe de altă parte inculpaţii Ţ.F., L.L., G.C., S.I., toţi aceştia executând acte reciproce de violenţă. În acest sens, martorii S.E. şi G.A.F. au arătat că inc. B.I.M. a lovit pe G.C. cu bâta în cap, l-a alergat pe Ţ.F. în stradă cu toporul, a aplicat o lovitură cu toporul părţii vătămate V.F. în zona capului, B.I.M. şi B.I. lovindu-se reciproc cu Ţ.F., L.L., G.C., S.I.

Asemenea martorii B.N., M.V., L.M., P.I., C.G., C.M., P.I.I. au relatat că între inculpaţii B.I.M., B.I. pe de o parte şi inculpaţii Ţ.F., G.C., L.L., S.I. a izbucnit un conflict violent, o încăierare, aceştia lovindu-se reciproc.

Corect, cele două instanţe fond şi apel au înlăturat apărările inculpaţilor Ţ.F. şi G.C., probele dovedind că în seara de 21 decembrie 2008 au participat la o încăierare desfăşurată în stradă, iar manifestările avute împreună cu alte persoane, participanţi ai încăierării au tulburat ordinea şi liniştea publică, toate petrecându-se în comuna Cristian, judeţul Sibiu.

În recurs, inculpaţii Ţ.F. şi G.C. au invocat şi cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile sau aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptelor comise - infracţiuni care aduc atingere relaţiilor privind convieţuirea socială - împrejurările comiterii faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, recidivişti în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 1 martie 2006 a Judecătoriei Sălişte, inculpatul Ţ.F. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru furt calificat, săvârşind faptele deduse judecăţii în cursul termenului de încercare, ceea ce a atras revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare.

De asemenea şi inc. G.C. a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu la 1 an şi 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiuni la regimul circulaţiei şi pentru că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite în termenul de încercare i s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare şi cumularea acestei pedepse cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru noile infracţiuni.

În cauză, fiind stabilite pedepse de câte 4 luni închisoare pentru încăierare şi 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana fiecărui inculpat (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care au acţionat şi prin urmare în raport de criteriile enunţate o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.

De asemenea, aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen., pe motiv că faptele inculpaţilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni nu se justifică întrucât infracţiunile de încăierare şi ultraj contra bunelor moravuri fiecare în parte prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând a se avea în vedere şi modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă - o atingere a relaţiilor sociale privind convieţuirea socială, persoana inculpaţilor - recidivişti postcondamnatorii.

Este adevărat că inculpatul Ţ.F. este căsătorit, are un copil minor în întreţinere şi caracterizări bune în colectivitate, însă aceste împrejurări sunt insuficiente a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepselor sub minimul special în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi conduita anterioară a inculpatului.

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpaţilor Ţ.F. şi G.C. cu executare în regim de detenţie.

Constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii Ţ.F. şi G.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii Ţ.F. şi G.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat Ţ.F. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3247/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3195/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3207/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3215/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3247/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3249/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3250/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs