ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3248/2011

Dosar nr.7843/99/2010*

Şedinţa publică din 26 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, rezultă următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110 din 22 februarie 2011, Tribunalul Iaşi a hotărât condamnarea inculpatului M.C.G. la pedepsele de:

- 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2010 la zi.

Inculpatul a fost obligat să-i plătească părţii civile T.I.D. prin reprezentant legal M.M. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli de spitalizare şi la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul M.C.G. este locuitor al comunei Gropniţa, jud. Iaşi, are 27 de ani şi locuieşte împreună cu familia de origine, în care predomină un mediu conflictual, cauzat de comportamentul violent al tatălui, în special faţă de mama sa, pe fondul stării de sănătate mintală precară a acestuia. De altfel, imaginea familiei este una negativă, membrii acesteia fiind evitaţi în comunitate.

Comportamentul agresiv a fost „preluat" şi de către inculpat. Însăşi mama acestuia, în faţa consilierului de probaţiune, descrie episoade violente exercitate de M.C.G.: „îşi manifestă agresivitatea faţă de fraţii săi, distruge obiecte ..." - în plus, pe fondul stării de nervozitate, acesta a avut repetate tendinţe suicidale, fie prin spânzurare, fie prin înjunghiere în zona abdominală, cele mai multe fiind în cursul anului 2010.

Deşi a fost diagnosticat cu deficienţă mintală moderată, fiind încadrat în gradul II de handicap, inculpatul consumă alcool în cantităţi mari, fiind deseori în stare de ebrietate, pe acest fond manifestându-se şi agresiunile asupra propriei persoane anterior menţionate.

Inculpatul a întreţinut o relaţie de concubinaj cu numita C.I., materializată şi prin naşterea unui copil în vârstă de aproximativ un an, care, în prezent, se află în grija mamei, relaţia destrămându-se, astfel cum rezultă din referatul de evaluare anterior momentului naşterii.

Întreaga evoluţie a inculpatului, din copilărie până în prezent, a fost marcată de comportamente şi manifestări deviante, ca urmare a stării de sănătate psihice precare, dintre care sunt de menţionat: lipsa autocontrolului, tulburarea memoriei de scurtă şi lungă durată, violenţa.

Cu privire la infracţiunile de „viol" şi „lipsire de libertate în mod ilegal", ce formează obiectul prezentului dosar

Atât inculpatul, cât şi partea vătămată T.I.D., născută la data de 11 decembrie 1998, locuiesc în satul şi comuna Gropniţa, jud. Iaşi. Tatăl vitreg al minorei, respectiv, M.I., a închegat o relaţie de prietenie cu M.C.G., materializată inclusiv prin vizite ale acestuia din urmă la domiciliul familiei victimei. Astfel, atât minora T.I.D., cât şi ceilalţi şase fraţi, îl cunoşteau pe inculpat.

În ziua de 15 august 2010, în jurul orelor 17⁰⁰, inculpatul a venit la locuinţa familiei M. Acolo se găseau doar victima T.I.D. şi doi dintre fraţii săi mai mici, respectiv, M.I., în vârstă de 7 ani, şi M.V., în vârstă de 5 ani.

Întrucât M.C.G. a afirmat că merge în comuna Focuri, victima s-a oferit să-l însoţească în comuna vecină pentru a merge la bâlci şi s-a urcat în căruţă alături de el. De precizat că minora era îmbrăcată cu un maieu din material textil de culoare roz şi pantaloni trei sferturi de aceeaşi culoare.

Între orele 17³⁰ - 22⁰⁰, inculpatul s-a întâlnit, pe rând, cu mai mulţi cunoscuţi şi a consumat băuturi alcoolice (4 beri, 50 ml cognac, 250 ml vin) la diverse baruri (patru locaţii) din localitatea Focuri. Partea vătămată a primit băuturi răcoritoare.

După ora 22⁰⁰, inculpatul, însoţit de partea vătămată, a pornit cu căruţa înapoi spre satul Gropniţa, pe drumuri de ţară care traversează terenuri cultivate cu floarea soarelui şi porumb: „afară era deja întuneric, becurile de pe drum erau aprinse", declară victima.

La un moment dat, inculpatul i-a spus părţii vătămate minore că vor merge în zona cu păşune denumită popular „Recea" pentru a lua iarbă pentru cai. Deşi T.I.D. i-a cerut să o ducă mai întâi pe ea acasă, inculpatul a refuzat şi a şi îndreptat căruţa spre zona amintită, părăsind drumul principal: „eu i-am spus - mă duci pe mine acasă întâi, dar a refuzat".

După traversarea unui podeţ, i-a spus minorei explicit că vrea să întreţină cu ea relaţii sexuale. Deşi nu ştia cu exactitate ce ar putea să i se întâmple, având cunoştinţe foarte limitate în acest domeniu, bănuind doar că este ceva ce nu ar trebui făcut, partea vătămată a dezvoltat un sentiment de teamă (accentuat de locurile pustii pe care le traversau, de întunericul lăsat), motiv pentru care a şi început să plângă. Inculpatul a dezvoltat starea de teamă a copilei, precizându-i că a întreţinut relaţii sexuale şi cu mama ei, şi cu surorile mai mari, şi va întreţine şi cu ea.

În apropierea unei ferme din zonă, unde locuia martora R.M., inculpatul i-a spus minorei că nu i se va întâmpla nimic. Mai departe, dorind să facă rost de un chibrit, l-a strigat pe paznic, cunoscut sub porecla „C.", dar a ieşit martora R.M. şi a purtat cu aceasta o discuţie scurtă cu conotaţii sexuale, explicite, care a avut rezultatul de a induce, o dată în plus, victimei, o puternică stare de teamă şi de disconfort. De precizat este faptul că T.I.D. nu a avut nici o reacţie la apariţia femeii întrucât îi era deja frică de inculpat, care „după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a comportat urât."; în plus, M.C.G. o asigurase, după ce îşi exprimase intenţia de a avea cu ea relaţii sexuale, şi după ce a văzut că a început să plângă, despre faptul că nu-i va mai face nimic şi nu trebuie să mai plângă; mai mult, minora o şi cunoştea pe R.M. Cu ocazia cercetării judecătoreşti, partea vătămată a precizat „când am ajuns la tanti Măria îmi era frică de inculpat şi nu am spus nimic întrucât m-ar fi bătut".

După ce şi-au continuat deplasarea cu căruţa, pe o păşune din apropierea unei stâne din zona „Recea", a oprit atelajul, i-a cerut minorei în termeni vulgari să se dezbrace şi să întreţină cu el relaţii sexuale. Deşi T.I.D. a refuzat, inculpatul a luat-o cu forţa şi a culcat-o pe spate, pe iarbă, a ameninţat că o bate dacă nu cooperează şi i-a dat pantalonii jos (victima nu purta lenjerie intimă), după care a încercat să întreţină un raport sexual normal, dar nu a reuşit penetraţia vaginală, dată fiind conformaţia infantilă a organelor genitale. Cu această ocazie, minora s-a lovit la spate.

Insuccesul acestei acţiuni, l-a determinat pe inculpat să-şi satisfacă impulsurile sexuale prin introducerea penisului erect în anusul minorei, care a ţipat de durere.

După acest moment, i-a spus victimei să se îmbrace şi, din acel loc, s-au deplasat mai departe pe câmp, pe marginea iazului „lui Butnaru", şi, într-un loc complet izolat, inculpatul a oprit din nou căruţa, a coborât şi a aşezat pe iarbă o pătură, cerându-i părţii vătămate să se dezbrace. Minora a început să plângă, dar inculpatul a ameninţat-o cu bătaia dacă nu-i dă ascultare, apoi i-a tras în jos pantalonii şi a îmbrâncit-o pe pătură. Mai departe, M.C.G. s-a dezbrăcat de pantaloni şi chiloţi, i-a cerut minorei să-şi desfacă picioarele şi apoi şi-a introdus un deget în vaginul victimei, care a ţipat de durere. Minora a încercat să fugă, dar inculpatul a ţinut-o de mâini, i-a depărtat din nou picioarele, şi-a introdus degetul din nou în vagin, după care a forţat în mod repetat întreţinerea unui raport sexual normal, însă nu a reuşit intromisiunea completă, în principal datorită conformaţiei infantile a organelor genitale ale minorei de 11 ani.

În dorinţa de a fi totuşi satisfăcut sexual, inculpatul şi-a introdus din nou penisul în anusul victimei, realizând un raport sexual anal complet, extrem de dureros, de traumatizant pentru copilă, fără ejaculare.

Deşi victima îşi făcea cunoscută starea de suferinţă fizică şi psihică prin care trecea, plângând şi strigând de durere, inculpatul a continuat în satisfacerea pornirilor sale sexuale şi i-a cerut părţii vătămate, în termeni vulgari, să întreţină relaţii sexuale orale: „mi-a cerut să-i fac laba cu gura, eu nu ştiam ce vrea de la mine, apoi mi-a spus să-i iau cucul în gură şi să-l sug". Victima a fost obligată să întreţină acte de felaţie pentru o perioadă de aproximativ 30 minute, iar după ejaculare, a fost obligată să înghită sperma. Victima a băut apoi suc din sticla pe care a primit-o şi care a rămas goală în acel loc după plecarea lor.

Toate acestea au durat până în jurul orelor 05⁰⁰, interval în care partea vătămată a încercat de mai multe ori să se elibereze şi să fugă, dar a fost imobilizată de inculpat, care a şi lovit-o pe minoră cu palma, a strâns-o de obraji şi a zgâriat-o pe faţă: „am încercat să fug, dar nu puteam să scap de el; m-a lovit o dată cu palma peste obrazul stâng şi m-a strâns de două ori de faţă pentru a nu mai ţipa şi m-a zgâriat la ochiul drept".

După consumarea actelor sexuale în maniera mai sus arătată, inculpatul a condus-o pe partea vătămată până la domiciliu, unde a ajuns în jurul orei 05³⁰, iar la plecare a ameninţat-o să nu spună nimănui ce s-a întâmplat: „înainte să plece m-a ameninţat - dacă spui la cineva ceva, când te prind te bat".

La intrarea în casă (începuse deja să se lumineze), minora a fost simţită de mama ei, care a întrebat-o unde a fost, însă partea vătămată nu a îndrăznit să-i spună ce păţise, ci i-a spus doar că a fost cu inculpatul M.C.G. în comuna Focuri. „Mi-a răspuns că va discuta cu mine când va reveni de la Iaşi". Nici surorilor ei mai mari, minora nu a putut, imediat ce s-a trezit şi i-au fost observate urmele de pe faţă, să le spună ce s-a întâmplat, precizând doar că a fost bătută. Abia în după amiaza zilei de 16 august 2010, când mama victimei a revenit acasă, minora i-a povestit cele petrecute în noaptea de 15/16 august 2010.

Prin Raportul de constatare medico-legală din 26 august 2010 al Institutului de Medicină Legală Iaşi s-au constatat următoarele:

- minora prezintă organe genitale infantile;

- himen membranos semilunar cu înălţimea de 0,2 - 0,3 cm, prezentând la nivelul orei 07⁰⁰ o mică soluţie de continuitate ce nu merge până la bază, iar membrana himeneală între orele 4 şi 8 este hiperemiată roşu violaceu; orificiul himeneal, situat central, dilatabil, cu diam. de 0,8 - 1 cm;

- orificiul anal cu tonus păstrat prezintă la nivelul porţiunii cutanate la nivelul orei 12⁰⁰ o soluţie de continuitate de 0,8 - 1 cm, cu aspect hiperemic, orientată în plan sagital;

- la nivelul versantului drept al piramidei nazalel/3 medie, în sântul nazo-genian drept şi genian drept inferior o excoriaţie liniară acoperită cu fibrină orientată în plan sagital şi oblic faţă de planul sagital cu lungimea între 0,3 - 1 cm, acoperit cu crustă fibrino-hematică;

- la nivelul regiunii sacrate o zonă excoriată cu crustă hematică de 2/1 cm;

- din Buletinul serologic din 25 august 2010 rezultă că nu au fost evidenţiaţi spermatozoizi.

S-a concluzionat că T.I.D. prezintă organe infantile, iar soluţia de continuitate himeneală poate fi consecutivă unui raport sexual incomplet din data de 15/16 august 2010.

Plaga orificiului anal poate atesta un raport sexual aberant pe data de 15/16 august 2010. Prezintă excoriaţii, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente (unghie etc.) şi de corpuri contondente, şi pot data din 15/16 august 2010; necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Minora, nu numai că a dat date multiple cu privire la faptele derulate, la locurile prin care a trecut până în satul Focuri, la inculpat (descriind vestimentaţia acestuia: tricou de culoare albă şi pantaloni albi tip trei sferturi), dar a şi participat, la solicitarea organelor de poliţie, la reconstituirea traseului parcurs cu inculpatul M..

Dincolo de orice urmă de profesionalism în modul de instrumentare a acestei cauze cu minoră în vârstă de 11 ani şi în legătură cu fapte de agresiune sexuală (al căror specific este dat de grija specială a organelor judiciare de a nu conduce victima spre revictimizare), procesul-verbal de reconstituire, împreună cu planşele fotografice anexe, scoate în evidenţă identitatea între locurile parcurse de cei doi şi prezentate în declaraţia victimei, cu cele indicate ulterior organelor de poliţie în prezenţa martorilor asistenţi M.I. şi M.D.

Mai mult, cu ocazia reconstituirii traseului au fost găsite:

- un şiret din material textil de culoare roşu, în lungime de 1,5 m, despre care victima a declarat că-i aparţine şi-l folosea la pantaloni, în loc de curea (obiectul a fost găsit la circa 300 metri de „iazul lui Butnaru");

- un pachet de ţigări „Plugarul", mototolit, despre care victima a precizat că a fost aruncat de inculpat;

- un pet de 0,5 litri din plastic, cu etichetă cu inscripţia „A. - F.E.", din care minora susţine că a băut suc, după ce a fost obligată să înghită sperma.

După începerea cercetărilor, au fost predate organelor judiciare obiectele de vestimentaţie ale minorei T.I.D., purtate în noaptea de 15/16 august 2010, din procesul-verbal de examinare a acestora (împreună cu planşele fotografice anexe) rezultând următoarele:

- maieul prezintă în partea din faţă mai multe pete şi urme de sol, iar pe spate - mai multe urme de sol şi vegetaţie;

- pantalonii, de asemenea, prezintă urme de sol şi vegetaţie, în partea din spate fiind mai accentuate.

Aceleaşi urme au fost descoperite şi pe obiectele de vestimentaţie ale inculpatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de examinare a acestora.

În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, mai trebuie menţionate următoarele:

- din declaraţiile victimei rezultă că inculpatul a folosit atât violenţa fizică, cât şi constrângerea psihică, în acest din urmă caz folosindu-se de ascendentul dat atât de Constituţia sa fizică, cât şi de frica imprimată minorei pe perioada drumului lung parcurs la întoarcere şi pe întuneric;

- pe parcursul întregului proces-penal, minora T.I.D., în vârstă de doar 11 ani, a avut constanţă în toate declaraţiile date, indiferent de faza procesuală, inclusiv cu ocazia evaluării făcute de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Serviciul Situaţii de Urgenţă;

- din prima fişă de examinare psihologică făcută victimei la data de 26 august 2010 în cursul urmăririi penale rezultă că aceasta manifestă o simptomatologie clară de stres posttraumatic, că are tendinţe regresive cu nevoia de sprijin şi de a fi ocrotită, că se află în stare de alertă, că prezintă stare de anxietate; de asemenea, există riscul patologizării;

- inculpatul, în prezenţa aceloraşi martori asistenţi, M.I. şi M.D., a participat la o conducere în teren, ocazie cu care a indicat, la fel ca şi victima, traseul urmat în noaptea de 15/16 august 2010, precum şi locurile în care a întreţinut relaţii sexuale cu minora;

- din declaraţiile martorilor asistenţi M.D. şi M.I., rezultă că inculpatul a relatat cum a încercat să întreţină cu minora T.I.D. relaţii sexuale normale şi anale, dar nu a reuşit, întrucât se afla într-o stare de ebrietate avansată, iar victima se zbătea întruna, întrucât acuza dureri; cu toate acestea, inculpatul a precizat că şi-a satisfăcut dorinţele sexuale obligând-o pe minoră la întreţinerea unui raport sexual, finalizat prin supunerea copilei la înghiţirea spermei;

- aceeaşi martori asistenţi au descris şi modalitatea în care s-a derulat conducerea în teren de către victima T.I.D., ocazie cu care minora, o dată în plus, a prezentat faptele comise de către inculpat, a făcut trimitere inclusiv la ameninţările adresate ei de către M.C.G. dacă nu face ceea ce i se cere, a indicat locul unde a fost obligată să întreţină un raport sexual oral, modul în care s-a finalizat, precum şi faptul că a băut suc din sticla găsită ulterior de organele judiciare;

- martora R.M., care l-a văzut pe inculpat în noaptea de 15/16 august 2010 în prezenţa unei persoane, despre care a bănuit că este de sex feminin din răspunsurile cu conotaţii sexuale primite din partea acestuia, prin declaraţiile date, confirmă cele prezentate de minora de 11 ani cu privire la momentul opririi la fermă;

- martorii I.A. şi C.I., gestionară la unul din barurile din satul Focuri şi, respectiv, client al aceluiaşi bar, au confirmat împrejurarea că inculpatul, în seara de 15 august 2010, a consumat băuturi alcoolice; acesta se afla însoţit de minora T.I.D. care nu prezenta pe faţă nici un fel zgârieturi, spre deosebire de momentul în care a revăzut-o în prezenţa organelor de poliţie în data de 17 august 2010;

- martora T.E., sora mai mare a victimei, a văzut-o pe T.I.D. a doua zi, respectiv în data de 16 august 2010, după ce s-a întors din Iaşi, împreună cu mama lor; cu această ocazie a constatat că sora ei se simţea rău, avea dureri de spate, pe faţă prezenta mai multe răni; întrebată fiind ce s-a întâmplat, minora a povestit plângând cum inculpatul a agresat-o sexual;

- din raportul privind procesul de consiliere a minorei, întocmit de Centrul Zonal Hârlău, la data de 3 decembrie 2010, rezultă că victima manifestă un puternic sentiment de insecuritate, prezintă traume şi blocaje afective, blocaje de comunicare a stărilor şi sentimentelor; din discuţiile purtate cu minora, aceasta refuză să meargă la şcoală, motivând prin faptul că este marginalizată şi stigmatizată de colegi; în faţa instanţei a susţinut acelaşi lucru, precizând că este strigată de copii „Violata"; sora victimei, martora T.E., a precizat în faţa instanţei „nu voia să mai meargă la şcoală, spunând că o vorbesc copiii urât."

Inculpatul, în cursul cercetării judecătoreşti, s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 C. proc. pen.

În cursul urmăririi penale, a acceptat să dea declaraţie, prima, respectiv cea dată la 17 august ora 13⁰⁰, fiind o nerecunoaştere a faptelor pentru care este cercetat; ulterior, pe parcursul aceleiaşi zile, a revenit şi a oferit o descriere completă a acţiunilor sale, de la momentul la care s-a întâlnit cu minora T.I.D., în după amiaza zilei de 15 august şi până când a ajuns acasă în dimineaţa zilei de 16 august 2010. Cu această ocazie a recunoscut atât întreţinerea de relaţii sexuale cu minora, de mai multe ori, normale, anale, orale, cât şi faptul că a exercitat împotriva acesteia acţiuni violente, dar a pus totul pe seama consumului excesiv de alcool. Într-o ultimă declaraţie dată în aceeaşi fază procesuală, a revenit şi a precizat, că în realitate nu-şi mai aminteşte nimic din cele petrecute în noaptea de 15/16 august 2010, starea de ebrietate în care se afla împiedicându-l la o reconstituire virtuală a evenimentelor. Aceeaşi poziţie a adoptat-o şi în faţa consilierului de probaţiune, motivând amnezia faptelor petrecute în acea noapte prin consumul excesiv de alcool.

Analiza făcută prin prezenta hotărâre a materialului probator existent în dosar conduce la o înlăturare a acestor apărări ale inculpatului.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă (pe lângă cele deja subliniate la începutul prezentei hotărâri) faptul că, în cazul inculpatului se constată existenţa unei probleme legate de consumul de alcool.

În familia de provenienţă, principala grijă a părinţilor a fost aceea de a insufla copiilor, inclusiv inculpatului, dorinţa de a se implica în muncă, în detrimentul şcolarizării. Tendinţele suicidale ale inculpatului, despre care instanţa a făcut vorbire la începutul prezentei, s-au petrecut atât pe fondul stării de ebrietate, cât şi în lipsa consumului de alcool. Ca urmare a comportamentului agresiv al inculpatului faţă de concetăţeni, imaginea familiei în comunitate este una negativă.

Inculpatul însuşi se prezintă ca fiind o persoană care atinge extrem de repede un nivel ridicat al furiei şi care adoptă un comportament violent. Organele de poliţie intervievate cu ocazia întocmirii raportului de evaluare psiho-socială au făcut cunoscute numeroase incidente violente produse de către inculpat, acesta purtând de regulă asupra sa un cuţit.

Viaţa sexuală a inculpatului, potrivit aceluiaşi referat, este ghidată de un sistem de valori rudimentar, marcat de diversitatea relaţiilor sexuale. Percepţia deformată asupra relaţiilor sexuale este explicitată prin perversiunile sexuale la care făcea apel (sex oral, anal) pe fondul stării de ebrietate. În faţa consilierului de probaţiune a afirmat că se simte atras de fete mai tinere, virgine. Aplecarea spre devianţa sexuală a inculpatului este accentuată de agresivitatea sa. Inculpatul a recunoscut cu aceeaşi ocazie şi faptul că i-a dat victimei o palmă, dar a minimalizat acţiunea sa violentă.

S-a concluzionat prin referat că reabilitarea inculpatului trebuie susţinută într-un centru de deţinere, care să permită o intervenţie de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, impunându-se includerea sa în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivităţii, consumului de alcool şi dobândirii de elemente privind educaţia sexuală.

Mai trebuie menţionată şi împrejurarea că, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 noiembrie 2010 al I.M.L. Iaşi s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv", faptele penale ce formează obiectul prezentului dosar fiind comise cu discernământ.

Din considerentele aceluiaşi raport rezultă că inculpatul prezintă o toleranţă scăzută la frustrări, iritabilitate, irascibilitate, impulsivitate insuficient cenzurată, accentuată în cadrul consumului de alcool.

S-a reţinut, în drept că, fapta inculpatului M.C.G. care, în noaptea de 15/16 august 2010, pe parcursul a aproximativ şase ore, în intervalul orar 23⁰⁰ - 05⁰⁰, a privat-o de libertate pe partea vătămată T.I.D., minoră în vârstă de 11 ani, născută la data de 11 decembrie 1998, transportând-o, împotriva voinţei acesteia, după ieşirea din localitatea Focuri, pe drumuri de ţară şi în locuri izolate, situate între satele Focuri şi Gropniţa, împiedicând-o să fugă, imobilizând-o, prin exercitarea de acte de violenţă fizică şi psihică, ţinând-o la dispoziţia sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lipsire de libertate a unei minore în mod ilegal", prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului M.C.G. care, în noaptea de 15/16 august 2010, prin acte de constrângere fizică şi morală, prin exercitarea de violenţe şi ameninţări cu acte de violenţă, profitând de imposibilitatea părţii vătămate minore de 11 ani, T.I.D., de a se apăra, a întreţinut mai multe acte sexuale normale, anale şi orale, în două locaţii izolate dintre satele Focuri şi Gropniţa, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale - obţinerea pe orice cale a satisfacţiei sexuale -, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani", în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Activitatea infracţională a inculpatului M.C.G. se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce va fi stabilită pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi, ulterior, aplicată, şi a modului ei de executare, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertăţii de mişcare, a libertăţii sexuale şi a integrităţii corporale a unei fetiţe de nu mai mult de 11 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimei minore. Prin raportare mai ales la vârsta părţii vătămate, trebuie subliniat faptul că raporturile sexuale deviante şi-au pus amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra echilibrului socio-afectiv al acestuia, astfel cum rezultă din raportul privind procesul de consiliere.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al minorei, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoţească orice copil la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, copila a aflat sensul cuvintelor vulgare utilizate de inculpat („nu ştiam decât că este un lucru urât, pe care nu-l fac copiii; i-am spus că nu vreau să fac acest lucru, fiindcă sunt mică şi îmi este frică."); suferinţele fizice pricinuite atât ca urmare a loviturilor primite, dar şi ca urmare a raporturilor sexuale la care a fost supusă, prin încercările repetate de a realiza intromisiunea vaginală (victima fiind virgină) şi anală, au condus la activarea unei stări de veghe permanente, astfel cum rezultă din acelaşi raport, la o stare anxioasă continuă, la o scădere dramatică a stimei de sine; aceasta din urmă cu atât mai mult cu cât copiii au şi început să o strige în sat „violata". Nu în ultimul rând, starea ei de teamă a fost accentuată, chiar şi după consumarea evenimentelor, şi de imaginea pe care o avea creată inculpatul în comunitate (purtând aproape tot timpul asupra lui un cuţit); a nu se omite nici faptul că M.C.G. i-a atras atenţia asupra consecinţelor aducerii la cunoştinţă a celor petrecute: „înainte să plece m-a ameninţat - dacă spui la cineva ceva, când te prind te bat".

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunile (victima a fost lipsită de libertate o perioadă de aproximativ 6 ore, timp în care s-au exercitat asupra ei multiple agresiuni fizice şi sexuale) şi de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, caracterizată, astfel cum s-a arătat mai sus, prin detaşare emoţională. Inculpatul nu a manifestat empatie faţă de victima de 11 ani. Importante sunt şi concluziile referatului de evaluare, analizate mai sus, dar care evidenţiază faptul că reabilitarea inculpatului trebuie susţinută într-un centru de deţinere, care să permită o intervenţie de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, impunându-se includerea sa în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivităţii, consumului de alcool şi dobândirii de elemente privind educaţia sexuală. De asemenea, trebuie menţionat că profilul inculpatului este unul foarte agresiv, cu multiple devianţe de intelect, dar şi sexuale: în faţa consilierului de probaţiune a afirmat că se simte atras de fete mai tinere, virgine; aplecarea spre devianţă sexuală a acestuia este accentuată tocmai de agresivitatea sa.

Cât priveşte antecedenţa inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior de mai multe ori, analiza cazierului judiciar reliefând condamnări pentru acte de agresiune, fizică şi sexuală. Astfel, prin Sent. pen. nr. 789/2002 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Dec. pen. nr. 4853/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru viol şi lipsire de libertate, executarea acestei pedepse începând la data de 10 iunie 2002 şi expirând la data de 09 iunie 2007.

Mai mult, inculpatul a mai suferit condamnări la amendă penală pentru lovire sau alte violenţe. Organele de poliţie intervievate de către consilierul de probaţiune, după cum s-a arătat mai sus, îl prezintă pe M.C.G. ca fiind o persoană agresivă, aflat în cercetări sub aspectul lovirii unei persoane tinere şi violării domiciliului acesteia, sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală presupus exercitată asupra unei persoane în vârstă, de această dată. Dincolo de faptul că nu sunt pronunţate sentinţe definitive cu privire la aceste fapte penale, este certă împrejurarea că inculpatul este implicat în diverse conflicte, conturând, încă o dată, caracterul agresiv, violent al lui M.C.G.

Revenind la starea de recidivă, prin raportare la condamnarea de 5 ani închisoare anterior menţionată, se impun a fi reţinute şi disp. prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind starea de recidivă postexecutorie.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa îi va stabili acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientate înspre maxim.

Alăturat de pedepsele principale, instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului şi câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată diferită, ţinând cont de împrejurările evidenţiate în considerentele prezentei hotărâri. În cauză nu a putut fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen., întrucât inculpatul nu are stagiul militar satisfăcut. La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanţa a avut în vedere tocmai perseverenţa comportamentului ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relaţiile cu persoanele de sex opus, în relaţiile de concubinaj, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, fără a i se stabili şi un spor, dată fiind poziţia procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe perioada cea mai mare stabilită.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut această măsură preventivă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 18 august 2010 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 8 noiembrie 2010, instanţa, în conformitate cu disp. art. 17 alin. (1) C. proc. pen., din oficiu, a pornit şi a exercitat acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră, solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. (2) C. proc. pen., părţii responsabile civilmente, în colaborare cu avocatul din oficiu, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale şi a daunelor morale la care se consideră îndreptăţite părţile civile minore; de precizat că nu au fost oferite instanţei date cu privire la prejudiciul material presupus cauzat victimei minore.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus şi nici o diferenţă în minus.

În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea de mişcare, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, a integrităţii fizice şi psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

Astfel, s-a reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părţii civile minore.

Sunt evidente consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice (puse în evidenţă nu numai de constrângerea morală şi de impactul acţiunilor agresive, dar şi de perioada foarte lungă - de aproximativ 6 ore - în care au fost exercitate presiuni, de numărul de agresiuni sexuale) şi fizice suferite (victima minoră a prezentat multiple echimoze şi excoriaţii, pe faţă, la nivel himeneal şi anal), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viaţa socială şi la care instanţa a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Faţă de cele arătate instanţa a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma de 30.000 RON este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecinţă, în baza art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile minore T.I.D. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţii vătămate minore, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „S.M." Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei expres indicate la dosar, dublată de înscrisuri doveditoare. Raportat la probele administrate în cauză, în special la actele medicale depuse (foaie de observaţie, acte justificative emanând de la unitatea spitalicească), s-a constatat că acţiunea civilă a acesteia este legală, temeinică şi dovedită. De aceea, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să despăgubească partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „S.M." Iaşi cu suma de 1372,200 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea copilului T.I.D.

Împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul M.C.G. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare solicitând reducerea ei.

A mai arătat inculpatul că nu s-a ţinut cont de afecţiunile sale psihice, de faptul că a comis fapta pe fondul consumului de alcool iar vinovăţia sa este redusă sub aspectul capacităţii de percepere a realităţii datorită handicapului psiho-mintal. De aceea, a solicitat inculpatul analizarea şi a circumstanţelor atenuante ce pot fi reţinute în favoarea sa şi reducerea pedepsei aplicate întrucât regretă faptele.

Examinând actele şi lucrările cauzei Curtea de Apel Iaşi a constatat că în mod corect şi în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.C.G. a comis o infracţiune de viol şi o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi respectiv art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., fapte îndreptate împotriva părţii vătămate minore T.I.D. în vârstă de 11 ani.

S-a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă şi corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În noaptea de 15/16 august 2010, pe parcursul a aproximativ 6 ore, în intervalul orar 23⁰⁰ - 05⁰⁰ inculpatul M.C.G. a privat-o de libertate pe partea vătămată T.I.D., minoră în vârstă de 11 ani, născută la 11 decembrie 1998, transportând-o, împotriva voinţei acesteia, după ieşirea din localitatea Focuri, pe drumurile de ţară în locuri izolate, situate între satele Focuri şi Gropniţa, împiedicând-o să fugă, imobilizând-o prin exercitarea de acte de violenţă fizică şi psihică, ţinând-o la dispoziţia sa şi a întreţinut mai multe acte sexuale normale, anale şi orale, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale -obţinerea pe orice cale a satisfacţiei sexuale, profitând de imposibilitatea părţii vătămate minore de a se apăra.

Coroborând probele administrate în cauză instanţa de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat şi s-a reţinut în mod corect vinovăţia acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanţa de fond care a ţinut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social extrem de vădit al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptelor, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cauză şi este recidivist.

Nu s-a impus reţinerea de circumstanţe atenuante facultative în favoarea inculpatului M.C.G. şi nici reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de către instanţa de fond faţă de gravitatea deosebită a faptelor comise şi modul de săvârşire a acestora, scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neputând fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă rezultant în regim de detenţie în vederea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 102 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o. Conform art. 381, 381, 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.C.G. şi s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 22 februarie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 102 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.C.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 7843/99/2010*.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând, totodată, reindividualizarea pedepsei stabilită în sarcina sa şi reducerea pedepsei şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate şi susţinute în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul M.C.G. este fondat sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina acestuia.

Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei, respectiv la stabilirea şi aplicarea pedepsei de 23 ani închisoare în sarcina inculpatului ambele instanţe au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale ale C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, de către inculpat precum şi la persoana inculpatului.

Tribunalul Iaşi, şi respectiv Curtea de Apel Iaşi greşit au aplicat, însă, inculpatului pedeapsa de 23 de ani închisoare întemeindu-şi soluţia pe antecedenţa penală a inculpatului şi că acesta a mai suferit condamnări la amenda penală pentru loviri sau alte violenţe, organele de poliţie intervievate de către consilierul de probaţiune, îl prezintă pe inculpat ca fiind o persoană agresivă, aflat în cercetări sub aspectul lovirii unei persoane tinere şi violării domiciliului acesteia, sub aspectul infracţiunii de vătămare gravă corporală presupus exercitată asupra unei persoane în vârstă, cu privire la aceste fapte nefiind pronunţate sentinţe definitive.

Astfel, faptele săvârşite de către inculpatul M.C.G. de viol şi lipsire de libertate săvârşite asupra părţii vătămate T.I.D. în vârstă de 11 ani negreşit sunt fapte grave, cu un pericol social foarte ridicat, precum şi faptul că faptele sunt săvârşite în stare de recidivă postexecutorie care atrag răspunderea penală cu aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor, însă împrejurarea că, inculpatul M.C.G., a participat prin declaraţia dată în faza de urmărire penală la data de 17 august 2010 la aflarea adevărului cu privire la recunoaşterea, integrală, a faptelor arătând, totodată, că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite şi poate conduce organele de poliţie în zona în care a agresat-o sexual pe T.I.D., chiar dacă iniţial în aceeaşi declaraţie inculpatul a negat faptele săvârşite, ajutând la aflarea adevărului, împrejurare care creează convingerea instanţei de recurs că pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, este nejustificată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi determină o atitudine a inculpatului care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a pedepselor.

Înalta Curte mai reţine că din conţinutul Referatului de evaluare emis de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă că reabilitarea comportamentală a inculpatului M.C.G. trebuie susţinută într-un centru de deţinere, care să permită o intervenţie de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, fiind necesară includerea inculpatului în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivităţii, consumului de alcool şi dobândirii de elemente privind educaţia.

Din conţinutul Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică emis de Institutul de Medicină Legală Iaşi rezultă că inculpatul M.C.G., în vârstă de 26 de ani, are antecedente patologice fiind în evidenţa Spitalului Socola Iaşi cu 3 internări începând cu anul 1997, la data de 17 septembrie - 17 septembrie 1997, 9 septembrie 1998 - 9 septembrie 1998, 25 februarie 2002 - 27 februarie 2002 cu „deficienţă mentală moderată". La examenul psihologic din 10 ianuarie 2011, inculpatul a prezentat o configuraţie impulsiv-explozivă la o structură instabil emoţională pe fondul intelectului liminar spre deficienţă mintală uşoară. De asemenea, acesta prezenta diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv", iar fapta de care este învinuit a fost comisă cu discernământ.

Sub aspectul păstrării discernământului, rezultă astfel că inculpatul a avut capacitatea de a concepe planul acţiunilor sale, scopul acestora, ordinea etapelor desfăşurării, săvârşirea acestora şi consecinţele, care au decurs din săvârşirea faptelor, astfel inculpatul a avut capacitatea de a organiza motivat activitatea sa infracţională.

În doctrina juridică se reţine că temeiul unic şi suficient al răspunderii penale este infracţiunea, iar aspectul uman al infracţiunii îl constituie vinovăţia, principalul temei al vinovăţiei îl constituie intenţia, iar aceasta se defineşte în funcţie de discernământ. În consecinţă numai persoana cu discernământ poate fi vinovată, poate fi responsabilă şi poate fi sancţionată penal.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu poate fi luată faţă de făptuitor aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, chiar dacă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că făptuitorul are diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv", atâta vreme cât fapta a fost comisă cu discernământ.

Referatul de evaluare efectuat în cauză a făcut referire la starea de sănătate a inculpatului, la nivelul de dezvoltare morală şi intelectuală a acestuia, în măsura în care acestea au influenţat comportamentul infracţional, respectiv că este diagnosticat cu „deficienţă mintală", nu a absolvit nicio clasă ca urmare a repetării de trei ori a clasei I, a avut repetat tendinţe suicidare, fie prin spânzurare şi înjunghiere în zona abdominală, mama inculpatului afirmând că încercările de suicid s-au petrecut atât pe fondul stării de ebrietate cât şi în lipsa consumului de alcool, de fiecare dată fiind oprit de membrii familiei.

Potrivit normelor legislative în materie Serviciul de probaţiune, printre altele, sprijină instanţa de judecată în procesul de individualizare a pedepselor şi măsurilor educative prin efectuarea evaluării psihologice a persoanei, prin oferirea de informaţii, lămuriri, formularea de cereri şi prezentarea de propuneri, în condiţiile legii.

Faţă de aceste considerente cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere toate împrejurările comiterii faptei, inclusiv pe acelea care au creat circumstanţele producerii acesteia.

În acest sens, Înalta Curte va ţine seama pe de o parte de caracterul extrem de grav al faptelor comise şi mai ales a urmărilor acestora însă pe de altă parte şi de atitudinea psihică a inculpatului în raport de faptele săvârşite, de forma de vinovăţie reţinută în sarcina acestuia, de toate aspectele reţinute privitoare la modul de producere a faptelor.

Instanţa este datoare să ţină seama de toate circumstanţele, inclusiv de cele favorabile inculpatului, în acest sens este justificată aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, în raport de concluziile stabilite în Referatul de evaluare emis de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de concluziile stabilite în Raportul de Expertiză medico-legală psihiatrică emis de Institutul de Medicină Legală Iaşi.

În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, înglobează, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenţia nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pg. 16 - 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr analizate temeinic de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 din Convenţie implică în special, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor, ceea ce ambele instanţe au făcut, însă în mod greşit nu au stabilit relevanţa celor două înscrisuri respectiv Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică emis de Institutul de Medicină Legală Iaşi şi Referatul de Evaluare emis de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei stabilită în sarcina inculpatului M.C.G.

Dând eficienţă concluziilor mai sus expuse urmează a se reindividualiza pedeapsa în sensul diminuării cuantumului acesteia, ţinându-se astfel seama de toate împrejurările comiterii faptei, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 102 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa Decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, rejudecând în aceste limite.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. în pedepsele componente de:

- 23 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Va reduce de la 23 ani închisoare la 20 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2010 la 26 septembrie 2011.

Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 102 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi e) C. pen. în pedepsele componente de:

Reduce de la 23 ani închisoare la 20 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2010 la 26 septembrie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3247/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3249/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal