ICCJ. Decizia nr. 3249/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3249/2011

Dosar nr.1433/108/2010

Şedinţa publică din 26 septembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă constată:

Prin Sentinţa penală nr. 327/PI din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 1433/108/2010, s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor R.S., R.I., P.A., R.F.C., M.S., R.G.I., C.M. şi R.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

I. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul R.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi.

II. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi.

III. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la 18 mai 2010.

S-a dispus cu privire la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată la 17 mai 2010.

IV. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata R.F.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 11 noiembrie 2009 la 29 ianuarie 2010.

S-a dispus cu privire la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatei la rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată prin Încheierea nr. 38 din 28 ianuarie 2010.

V. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 157 din 7 noiembrie 2007 a Judecătoriei Făget şi executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.S. să execute pedeapsa finală de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

VI. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

VII. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

VIII. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

XI. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul A.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi.

X. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a constatat că pe numele inculpatului a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, din 9 decembrie 2009 pe o durată de 30 de zile, de la data încarcerării efective.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaţilor:

- A.I. prin Ordonanţa nr. 21 D/P/2009 şi procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din data de 20 noiembrie 2009 şi consemnată la C.B. S.A. Arad la dispoziţia Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad - BT pentru suma de 800 euro.

- R.I., C.M., R.A. şi R.G.I. prin Ordonanţa nr. 21 D/P/2009 şi procesul-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din data de 20 noiembrie 2009 şi consemnată la C.B. S.A. Arad la dispoziţia Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad - BT pentru suma de 1650 RON şi 10 euro pe numele P.A. şi R.F.C., în baza art. 346 rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile şi, în consecinţă:

A obligat inculpatul R.S. la plata a câte 3000 euro către părţile civile S.F., S.I., L.T. şi C. (R.) A.

A obligat inculpatul R.I. la plata către partea civilă P.N. a sumei de 400 euro, daune materiale.

A obligat în solidar inculpaţii R.S. şi R.I. la plata către partea civilă R.G. a sumei de 3.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat în solidar inculpaţii P.A. şi R.F.C. la plata a câte 3.000 euro către părţile civile G.O., G. (R.) S. şi D.P.

A obligat inculpatul M.S. la plata către părţile civile S.I. a sumei de 3.000 euro şi P.P. a sumei de 1500 euro.

A obligat inculpatul C.M. la plata către părţile civile R.G.C. a sumei de 2000 euro şi P.N. a sumei de 400 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul R.G.I. zis „I." în solidar cu inculpatul C.M. zis „C." la plata către partea civilă P.V. - 3000 euro.

A obligat inculpatul R.A. la plata către părţile civile R.V. a sumei de 400 euro daune materiale şi M.V. a sumei de 3000 euro.

A obligat inculpatul C.C. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile T.C., T.S., R.D. şi R.V.

A obligat inculpatul A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile B.A., A.L. şi S.M.

A obligat în solidar inculpaţii C.C. şi A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile B.D., C.I., C.N.D., E.D., F.M., G.D., H.E., L.I., M.L., N.C.D., N.I.O., R.Ş., H.B. şi D.L.

Au fost respinse în rest cererile de despăgubiri materiale formulate de părţile civile, ca nefondate.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.I.

S-a luat act de retragerea acţiunii civile exercitate de părţile civile C.A.G., D.A., D.A.M.L., D.T. şi P.I.C.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul R.G. a sumei de 7.200 euro şi de la inculpatul R.I. a sumei de 10.100 euro.

S-au redus cheltuielile acordate avocaţilor din oficiu în cursul urmăririi penale de la 400 RON pentru fiecare la 200 RON pentru fiecare şi s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Arad a sumei de 2.200 RON cu titlu de onorariu avocat din oficiu, din care 1800 RON în faza de urmărire penală şi 400 RON pentru faza de judecată.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2.120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2005 - 2009, inculpaţii din cauză, în mod individual sau în participaţie, au săvârşit mai multe infracţiuni grave pe teritoriul Finlandei.

Din primul grup făceau parte inculpaţii R.S., P.A., R.F.C., R.S., R.F., R.G., R.V., R.I., R.C., C.M., C.M., R.A., R.M., L.L. şi B.M.C., iar cel de-al doilea grup era format din inculpaţii R.I., C.C., A.I., A.G., Ş.T. şi B.F.N.

A rezultat că, în perioada decembrie 2005 - august 2006, inculpatul R.S. a recrutat şi transportat în Finlanda părţile vătămate S.F., R.G., S.I. şi C.A.G. în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea cerşetoriei.

Recrutarea părţilor vătămate a avut loc prin înşelăciune, sub promisiunea oferirii unor locuri de muncă onorabile, în agricultură sau ateliere de tâmplărie, cazare, masă şi salarii cuprinse între 800 şi 1400 euro.

Odată ajunse în Finlanda, victimele au fost obligate să cerşească în faţa mai multor magazine din diverse oraşe, primind în acest scop un acordeon şi obligate să cânte pentru a stârni mila trecătorilor.

Sumele de bani obţinute erau predate integral inculpatului, la sfârşitul fiecărei zile de muncă.

Pe perioada exploatării lor, părţile vătămate S.F. (decembrie 2005 - aprilie 2006), R.G. (mai - august 2006), S.I. (ianuarie - mai 2006) şi C.A.G. (aprilie - mai 2006) au fost constrânse să practice cerşetoria, chiar şi în condiţii nefavorabile de timp, fără a obţine niciun beneficiu personal.

A rezultat că împotriva părţilor vătămate s-au exercitat acte de violenţă şi ameninţări; deopotrivă, inculpatul a profitat şi de situaţia specială a părţilor vătămate, lipsite de orice mijloace materiale care să le asigure supravieţuirea într-o ţară străină.

Tot astfel, în perioada aprilie 2006 - martie 2008, inculpatul R.I. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat în Finlanda mai multe persoane - victimele D.A., D.T., R.G., P.N., G.O. şi G.S., pe care le-a obligat să practice cerşetoria în aceleaşi condiţii.

Şi în acest caz, recrutarea s-a făcut prin înşelăciune, părţile vătămate fiind induse în eroare cu privire la felul muncii şi condiţiile de plată.

Părţile vătămate au fost obligate să practice cerşetoria, cântând la acordeon, iar sumele de bani obţinute erau predate inculpatului, la sfârşitul fiecărei zile.

Partea vătămată D.A. a fost traficată în perioada aprilie - iulie 2006, D.T. în perioada mai - septembrie 2006, R.G. în intervalul mai - august 2006, P.N. în intervalul august - decembrie 2007 şi G.O. şi G.S. în luna martie 2008.

La rândul lor, inculpaţii P.A. şi R.F.C. care întreţineau o relaţie de concubinaj de mai mulţi ani au racolat părţile vătămate G.O., G.S. şi D.P., pe care le-au obligat să practice cerşetoria pe teritoriul Finlandei, în perioada martie - iunie 2008 şi, respectiv, primăvara anului 2008.

Cei doi inculpaţi au procedat în mod similar, obligând victimele să cerşească aproximativ 10 ore pe zi, punându-le la dispoziţie acordeoane.

Inculpaţii exercitau o supraveghere permanentă asupra victimelor în scopul încasării tuturor sumelor de bani obţinute din cerşetorie şi pentru a elimina orice risc legat de sesizarea autorităţilor finlandeze.

De asemenea, împotriva părţilor vătămate G.O. şi G.S. s-au exercitat şi acte de violenţă fizică, fiind lovite de inculpata R.C. care le bănuia că îşi reţineau parte din câştigurile obţinute din cerşetorie.

Părţile vătămate au fost supuse unor umilinţe greu de suportat, alimentele pe care le primeau fiind alterate, procurate de la tomberoane, existând astfel un risc iminent de îmbolnăvire.

În cadrul supravegherii exercitate asupra victimelor traficului de persoane, inculpaţii au restricţionat comunicarea părţilor vătămate cu rudele aflate în ţară, convorbirile telefonice fiind purtate în prezenţa inculpaţilor.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului M.S., aceasta a fost desfăşurată în legătură cu părţile vătămate S.I. şi şi P.P. care au fost exploatate în aceeaşi modalitate, în perioada august - decembrie 2007 şi, respectiv, septembrie - decembrie 2007.

Părţilor vătămate li s-au promis locuri de muncă, cazare, masă şi salarii corespunzătoare (800 - 1.000 euro, respectiv 1.500 RON), însă, după ce au ajuns în străinătate, au fost constrânse prin violenţe şi ameninţări să cânte la acordeon în faţa unor magazine din oraşele finlandeze, cerşind mila şi compasiunea trecătorilor care îi recompensau cu sume de bani.

Din veniturile obţinute, jumătate revenea de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era reţinută tot de el pentru cheltuieli imaginare.

Deşi cele două părţi vătămate au apelat la sprijinul organelor de poliţie, respectiv, serviciile sociale finlandeze, nu au reuşit să iasă de sub autoritatea inculpatului; acesta a aflat despre demersul părţilor vătămate şi a reacţionat violent împotriva acestora. Partea vătămată S.I. a fost obligată să cerşească din nou şi să plătească inculpatului o aşa zisă taxă de recuperare în valoare de 200 euro, iar partea vătămată P.P. a fost ameninţată cu moartea, în apărarea sa intervenind F.M.

A rezultat că victimele erau transportate în faţa magazinelor unde cerşeau de anumite persoane, sub directa coordonare a inculpatului M.S.

În cursul lunii august 2007, serviciile de transport au fost efectuate de martorul L.A., angajat ca şofer al inculpatului. Pentru serviciile prestate, martorul nu a primit nicio sumă de bani, deşi la plecarea din ţară i se promisese un salariu de 500 euro/lunar.

Tot ca şoferi ai inculpatului au fost angajaţi şi martorii C.A. şi B.D., în martie şi august 2007.

Inculpatul C.M. a traficat din România în Finlanda, în scop de exploatare, prin obligarea la practicarea cerşetoriei victimele R.G.C. (august - decembrie 2007), P.V. (iulie - septembrie 2007) şi P.N. (în cursul anului 2007).

Recrutarea părţilor vătămate s-a făcut prin înşelăciune, fiindu-le promise locuri de muncă în străinătate, cazare şi masă.

După ce au fost transportate şi cazate în Finlanda, părţile vătămate au fost obligate prin violenţe şi ameninţări să cerşească în folosul inculpatului.

Părţile vătămate au fost deposedate de actele de identitate şi supuse unui control sever din partea inculpatului, cazate în condiţii improprii şi obligate să mănânce alimente din containere, cu termen de valabilitate expirat. De asemenea, le-au fost limitate şi restricţionate contactele cu familiile din ţară, acestea neavând cunoştinţă de situaţia exactă a victimelor.

Acelaşi inculpat a constrâns victimele R.G.C. şi P.V. să sustragă şi bunuri din magazinele L. din Finlanda. Bunurile sustrase erau trimise în ţară rudelor inculpatului.

Cu privire la partea vătămată P.N., aceasta era folosită şi ca şofer al inculpatului.

Câştigurile realizate de cele două părţi vătămate au profitat exclusiv inculpatului, acestea fiind deseori criticate şi umilite de către inculpat, când nu era mulţumit de cuantumul sumele obţinute.

Inculpatul R.G.I. a fost implicat direct în exploatarea victimelor P.I.C., D.A.M.L. şi P.V. prin obligarea la practicarea cerşetoriei în Finlanda, în iunie - septembrie 2008 şi, respectiv, iulie - septembrie 2008.

În cazul victimelor P.I.C. şi D.A.M.L., inducerea în eroare s-a realizat cu privire la condiţiile şi modalitatea de împărţire a câştigurilor realizate din cerşetorie. Deşi li s-a promis condiţii corespunzătoare de cazare şi masă în străinătate, părţile vătămate au fost lăsate să doarmă într-un microbuz şi obligate să consume alimente din containerele magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat, iar în fiecare dimineaţă erau duse şi postate în faţa unor magazine din diverse oraşe, unde erau obligate să cânte la acordeon, cerşind bani de la trecători. Pe parcursul zilei, victimele erau verificate pentru a nu fugi şi ascunde sumele obţinute din cerşit, iar seara erau introduse pe rând în microbuz şi controlate de inculpat care îşi însuşea toate sumele de bani (circa 160 - 300 euro/zi de la ambele victime). O cotă parte din veniturile realizate îi revenea de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era reţinută arbitrar, sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport şi întreţinere ale victimelor.

De asemenea, părţile vătămate au fost forţate să sustragă din magazine diverse bunuri (haine, alimente şi cosmetice), trimise ulterior în ţară familiei inculpatului.

Pe fondul stării de tensiune determinată de comportamentul agresiv al inculpatului, precum şi de împrejurarea că partea vătămată D.A.M.L. era însărcinată, concubinul său, partea vătămată P.I.C., a luat legătura telefonic cu un cunoscut de-al său, rugându-l să intervină pe lângă inculpatul R.G.I. în vederea eliberării lor.

Distinct de această activitate, inculpatul R.G.I. împreună cu inculpatul C.M. a exploatat şi victima P.V. prin obligarea acesteia la practicarea cerşetoriei, pe teritoriul Finlandei.

Determinarea victimei la practicarea acestei activităţi desfăşurată exclusiv în beneficiul celor doi inculpaţi a avut loc prin violenţă şi ameninţare, partea vătămată fiind obligată să cânte la acordeon şi să cerşească astfel mila şi compasiunea cetăţenilor finlandezi.

Referitor la inculpatul R.A., s-a reţinut că în perioada martie - aprilie 2007 şi, respectiv, ianuarie - martie 2008, a recrutat părţile vătămate R.V. şi M.V. în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerşetoriei pe teritoriul Finlandei.

Recrutarea părţilor vătămate s-a făcut prin înşelăciune, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în străinătate, cu condiţii corespunzătoare de masă şi locuit.

În schimb, cu privire la partea vătămată R.V., a rezultat că după transportarea sa în Finlanda, aceasta a fost cazată într-o cameră şi obligată să doarmă pe o saltea aşezată direct pe podea, iar alimentele pe care le consuma proveneau din containerele magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat. Victima a primit un acordeon şi a fost obligată prin constrângere să cerşească în faţa unor magazine. Toţi banii obţinuţi din cerşetorie erau predaţi în fiecare seară inculpatului.

În final, partea vătămată a reuşit să scape de sub autoritatea inculpatului, fiind predată coinculpatului C.C. care avea deschise două firme în domeniul construcţiilor şi unde lucra şi fratele victimei, R.F.

Inculpatul R.A. a acceptat solicitarea părţii vătămate numai după ce s-a asigurat că aceasta îi va remite din primul salariu suma de 400 euro şi, ulterior, câte 200 euro, lunar, pe toată perioada cât va lucra în construcţii.

În aceeaşi modalitate a fost exploatată şi partea vătămată M.V., victima fiind găzduită într-o cameră mizerabilă, dormind pe saltele aşezate direct pe podea şi consumând alimente alterate.

Victima a fost obligată prin ameninţare să cânte la acordeon în faţa unui magazin unde a fost instalată în acest scop de către inculpat. La sfârşitul zilei, câştigurile obţinute erau predate integral inculpatului R.A.

Cu referire la inculpatul C.C., a rezultat că acesta deţinea în Finlanda două agenţii de ocupare a forţei de muncă, P.C.O. şi P.O., recrutarea personalului făcându-se cu preponderenţă din România şi provincia Kosovo.

În toamna anului 2008, autorităţile finlandeze au deschis o investigaţie pe numele inculpatului, existând suspiciuni că facilitează pătrunderea ilegală în Finlanda pentru cetăţeni albanezi şi kosovari, ocupându-se cu traficul de fiinţe umane în scopul exploatării prin muncă, folosind în acest scop cele două agenţii de ocupare a forţei de muncă.

În paralel, Sindicatul Construcţiilor din Finlanda a iniţiat un protest împotriva companiei P.C.O. pentru nerespectarea legislaţiei muncii şi a acordurilor de negociere colectivă în vigoare din domeniul construcţiilor, protest în urma căruia s-a stabilit ca lucrările subcontractate de firma inculpatului să înceteze cu începere din 14 septembrie 2007.

Pe fondul acestor evenimente, inculpatul C.C. a părăsit teritoriul Finlandei.

După începerea cercetărilor penale efectuate în prezenta cauză, inculpatul nu s-a prezentat în faţa organelor de anchetă, sustrăgându-se şi de la judecată, ceea ce a determinat emiterea unui mandat de arestare în lipsă de către instanţa Tribunalului Arad.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.C. a constat în aceea că în perioada mai - septembrie 2007 a recrutat mai multe părţi vătămate în scopul exploatării lor prin muncă pe teritoriul Finlandei.

Părţile vătămate B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ş., C.N.D., N.C.D., R.D., N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D. şi H.B. au fost determinate să semneze contracte în alb, redactate în limba engleză/finlandeză, neînregistrate la autorităţi, cu o categorie de salarizare cuprinsă între 7,90 - 13,00 euro/oră, sub limita legală plătită în Finlanda.

Exploatarea s-a realizat prin constrângere, inculpatul profitând totodată de situaţia specială a victimelor care nu vorbeau decât limba română şi nu aveau astfel posibilitatea de a se plânge autorităţilor finlandeze.

A rezultat că părţile vătămate erau obligate să lucreze peste program, între 12 - 14 ore/zi, inclusiv în zilele libere, fără a fi plătite cu salariile şi sporurile corespunzătoare muncii prestate. Victimele erau supravegheate şi verificate permanent şi sustrase de la controalele efectuate de autorităţile statului străin pe linia respectării legislaţiei muncii.

Tratamentul la care au fost supuse victimele traficului de persoane a condus la epuizarea lor fizică, unele dintre victime, părţile vătămate E.D., M.L., C.N.D., N.C.D., N.I.O., C.I., S.M. şi B.D. adresându-se în final organelor de poliţie şi Oficiului Forţelor de Muncă ale statului străin.

În considerarea acestui fapt, inculpatul C.C. a acceptat să plătească sume modeste din salariile restante ale părţilor vătămate sus-menţionate, victima E.D. primind în schimb o compensaţie în sumă de 5.100 euro de la autorităţile finlandeze.

Pentru gravele nereguli constatate în salarizarea muncitorilor, autorităţile finlandeze au închis firma inculpatului C.C., P.C.O.

După dispariţia inculpatului C.C., victimele traficului de persoane nu au mai primit nimic din salariile restante, revenind în ţară cu sume modeste raportat la munca prestată.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului A.I., s-a reţinut că acesta era angajat al firmelor de ocupare a forţei de muncă deţinute de coinculpatul C.C. pe teritoriul Finlandei, având calitatea de vice-membru şi asociat al P.C.O.

A rezultat că în fapt inculpatul A.I. era omul de încredere al inculpatului C.C., ocupându-se de recrutarea victimelor din România, transportarea acestora în Finlanda, supravegherea şi controlarea lor pe şantierele de lucru, exercitând totodată şi actele de constrângere necesare pentru determinarea victimelor să lucreze în condiţiile impuse de inculpatul C.C., toate acestea în scopul obţinerii de beneficii materiale.

În primăvara anului 2007, inculpatul A.I. a racolat 19 persoane din România, părţile vătămate B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ş., C.N.D., N.C.D., R.D., N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D. şi H.B., pe care le-a transportat cu un microbuz până la Budapesta şi în continuare le-a însoţit şi aşteptat la aeroportul din Helsinki, de unde au fost preluate în vederea exploatării prin obligare la muncă în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia muncii şi acordul iniţial al victimelor.

Ulterior, prin mijloace coercitive, constând în ameninţarea cu vătămarea integrităţii corporale, exercitarea unor asemenea violenţe, scandaluri în public implicând părţile vătămate R.D. şi B.D., cât şi prin supravegherea permanentă la locul de muncă a celor 19 părţi vătămate, dar şi a victimelor T.S. şi R.V., inculpatul A.I. a realizat exploatarea prin muncă a acestor persoane, obligându-le să lucreze peste program, câte 12 - 14 ore/zi, inclusiv în zilele nelucrătoare, fără a le fi plătite salariile şi sporurile aferente muncii prestate.

Ca urmare a epuizării fizice şi psihice a celor 21 persoane care se aflau sub autoritatea inculpatului, unele dintre acestea, victimele B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., H.B. şi A.L. au ameninţat cu sesizarea Ambasadei României din Finlanda, ceea ce a indus o stare de temere celor doi inculpaţi care au acceptat în final să procedeze la eliberarea victimelor traficului de persoane.

Victimele au fost conduse de inculpatul A.I. în aeroportul din Helsinki, plătindu-le bieletele de avion şi suma de câte 500 euro pentru alte cheltuieli.

Pe baza situaţiei de fapt reţinute, prima instanţă a constatat că fiecare inculpat din cauză se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în încadrarea reţinută prin rechizitoriu, corespunzător actelor comise şi gradului de contribuţie avut la desfăşurarea activităţii ilicite.

Sub acest aspect au fost înlăturate cererile de achitare făcute de inculpaţi care au contestat faptul de a fi obligat părţile vătămate să presteze activităţi în folosul lor exclusiv.

Având în vedere declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor din lucrări, în care au fost descrise amănunţit condiţiile în care au fost recrutate şi exploatate prin muncă de către inculpaţi, instanţa a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi se circumscrie infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fiind îndeplinite elementele constitutive ale respectivei infracţiuni.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de periculozitatea socială a inculpaţilor demonstrată de modalitatea şi împrejurările de săvârşire a faptelor, inclusiv felul constrângerii exercitate împotriva victimelor traficului de persoane, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, durata în timp a activităţii infracţionale, numărul persoanelor traficate de fiecare inculpat în parte, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor şi conduita adoptată în proces.

Ca urmare, instanţa a aplicat pedepse diferenţiate în cuantum, pentru inculpaţii R.S., R.I. şi A.I., orientate spre limita medie, având în vedere numărul victimelor traficate, dar şi modalitatea în care au fost tratate victimele pe perioada exploatării, inclusiv împrejurarea că pe lângă obligarea la practicarea cerşetoriei, au fost folosite şi la sustragerea de bunuri din magazine, iar pentru inculpatul C.C. o pedeapsă sensibil mai mare având în vedere că fusese iniţiatorul şi organizatorul unei forme complexe de exploatare a victimelor traficului de persoane, recrutate prin intermediul propriilor agenţii de ocupare a forţelor de muncă.

Pentru inculpaţii R.A., P.A., M.S., C.M. şi R.G.I. au fost stabilite pedepse cu închisoarea în cuantumul minimului special prevăzut de lege, iar pentru inculpata R.F.C. s-a aplicat o pedeapsă redusă sub minimul special, ca efect al reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare de felul celor prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art. 81 C. pen.

Aplicarea unui regim sancţionator mai blând pentru această inculpată a fost motivată de instanţă în raport de relaţiile existente între ea şi inculpaţii P.A. - concubin, R.I. - tată, şi R.S. - frate, apreciindu-se că atitudinea infracţională fusese determinată esenţial de raporturile cu aceşti inculpaţi şi condiţia femeii în rândul etniei rome.

Sub aspectul laturii civile, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., prima instanţă a obligat inculpaţii la plata daunelor morale solicitate de părţile vătămate şi despăgubiri materiale către părţile vătămate corespunzător traumelor suferite şi prejudiciilor materiale încercate prin faptele ilicite ale inculpaţilor.

Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpaţii R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. şi A.I., precum şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Arad.

Apelul parchetului declarat în defavoarea inculpaţilor a vizat greşita achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi greşita individualizare a pedepselor pentru inculpaţi.

La rândul lor, inculpaţii R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. şi A.I. au criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi greşita obligare la plata de despăgubiri civile.

Inculpaţii R.S. şi R.I. nu şi-au motivat calea de atac exercitată în cauză.

Prin Decizia penală nr. 22/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis numai apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Arad şi desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C.

În rejudecare:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnaţi inculpaţii R.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. şi C.M. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup.

A fost majorată la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei R.F.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedepsele stabilite pentru infracţiunea prevăzută art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen., dispunându-se executarea pedepsei cea mai grea, după cum urmează:

Inculpatul R.S., pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul R.I., pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul R.A., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpata R.F.C., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul P.A., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul M.S., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 157/2007 a Judecătoriei Făget cu privire la care prima instanţă dispusese revocarea beneficiului suspendării condiţionate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul R.G.I., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Inculpatul C.M., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor R.S., R.I. şi A.I. şi dedusă prevenţia la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

Au fost respinse apelurile declarate în cauză de inculpaţii R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M., A.I., R.S. şi R.I., ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi amănunţite a probelor administrate în cauză.

În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaţilor invocate în susţinerea cererilor de achitare şi motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate şi menţinută, sub aceste aspecte, hotărârea primei instanţe.

În schimb, instanţa de apel a constatat că soluţia de achitare pronunţată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 faţă de inculpaţii R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M., R.S. şi R.I. era nelegală.

Pornind de la definiţia legală dată prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 noţiunii de grup infracţional organizat, instanţa de apel a constatat că legăturile existente între inculpaţii din cauză caracterizează infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, asocierea realizată între inculpaţi în scopul traficării părţilor vătămate având caracter de continuitate şi structura unei grupări cu roluri determinate, cu un lider comun în persoana inculpatului R.S.

Tot în cadrul apelului declarat de procuror, instanţa de apel a constatat că nu se impunea reducerea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C., împrejurările reţinute în favoare neavând o semnificaţie aparte în caracterizarea periculozităţii sociale a inculpatei.

S-a reţinut astfel că situaţia inculpatei în cauză era identică cu cea a inculpatului P.A., circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi toate celelalte elemente avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul P.A. păstrându-şi valabilitatea şi impunând aplicarea unei pedepse în cuantumul minimului special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie şi în cazul acestei inculpate.

Cu referire la situaţia celorlalţi inculpaţi, instanţa de apel a constatat că nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancţionator mai sever şi nici împrejurări care să justifice reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond ori schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere toate elementele referitoare la faptă şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că rezolvarea dată acţiunilor civile în procesul penal s-a făcut cu respectarea regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, prejudiciile morale cauzate victimelor traficului de persoane fiind judicios evaluate, raportat la situaţia personală a victimelor şi durata în timp a activităţii infracţionale.

Şi împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. şi A.I.

Prin recursurile declarate de inculpaţii R.S. şi R.I. s-au invocat în principal cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 21 C. proc. pen., iar în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. au fost reiterate criticile referitoare la greşita condamnare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane invocându-se gravele eroare săvârşite de instanţe în interpretarea şi evaluarea probatoriului cauzei.

În esenţă, inculpaţii au susţinut că părţile vătămate s-au deplasat de bună voie în Finlanda şi nu au fost constrânse în niciun fel să practice cerşetoria.

A fost invocată nelegala audiere a persoanelor vătămate în faza de urmărire penală, menţionându-se sub acest aspect împrejurarea că declaraţiile persoanelor ascultate nu au fost date în prezenţa unor martori asistenţi, având în vedere că nu ştiau să scrie şi să citească, iar declaraţiile au fost scrise de lucrătorii poliţiei judiciare.

De asemenea, inculpaţii au susţinut că în mod greşit au fost condamnaţi prin hotărârea instanţei de prim control judiciar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, învederând că nu a existat un grup infracţional organizat, între ei şi ceilalţi inculpaţi în cauză existând relaţii de rudenie sau afinitate.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., acesta a fost susţinut în raport de nelegala citare în apel a persoanei vătămate R.G., decedată în timpul dezbaterilor din apel şi fără a fi introduşi în cauză moştenitorii acesteia.

În subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor pe temeiul situaţiei personale şi a bunei conduite înainte de formularea acuzaţiilor.

În recursul inculpatului R.A., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17¹ C. proc. pen., s-a criticat greşita condamnare pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, susţinându-se pe de o parte că nu a existat o constituire de grup infracţional organizat, iar pe de altă parte că părţile vătămate nu au fost determinate să se deplaseze în Finlanda şi nici constrânse să practice cerşetoria.

În subsidiar, a fost invocată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante raportat la lipsa antecedentelor penale, buna conduită adoptată în proces şi împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreţinere.

Deşi oral apărătorul inculpatului R.A. a învederat instanţei că susţine motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi pct. 15 C. proc. pen., în condiţiile în care nu a prezentat şi o argumentaţie corespunzătoare, Înalta Curte a examinat exclusiv criticile formulate în scris prin cererea de recurs depusă la dosar recurs.

Inculpaţii P.A. şi R.F.C. au formulat critici comune, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 13, 14, 17 şi 18 C. proc. pen. şi susţinute în esenţă de greşita condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpaţii au susţinut că probele administrate în cauză nu confirmă existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nedovedindu-se existenţa unei organizaţii criminale care să fi fost condusă de coinculpatul R.S. şi la care să fi aderat ceilalţi inculpaţi.

De asemenea, s-a arătat că nici infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 nu poate fi reţinută în cauză, având în vedere inexistenţa probelor care să susţină pretinsa activitate de racolare prin înşelăciune, ameninţare sau alte forme de constrângere desfăşurată de inculpaţi împotriva părţilor vătămate, iar la data când s-a reţinut comiterea faptelor, cerşetoria nu era prevăzută de lege ca modalitate a traficului de persoane, reglementare ce a fost introdusă mult mai târziu prin Legea nr. 230/2010.

În subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor şi stabilirea unei modalităţi neprivative de libertate, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi buna conduită a inculpaţilor înainte şi în cursul procesului penal.

Şi inculpatul R.G.I., a invocat aceleaşi cazuri de casare şi în esenţă cu aceeaşi motivare, solicitând în principal achitarea pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi exonerarea inculpatului de plata daunelor morale la care a fost obligat către părţile civile.

La rândul său, inculpatul M.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe motiv că nu a existat un grup infracţional organizat, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu motivarea că fapta săvârşită nu era incriminată de legea penală, având în vedere data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010.

În plus, s-a arătat că inculpatul nu a exercitat acte de constrângere asupra părţilor vătămate, rezultând că nu le-a fost influenţat în nici un fel comportamentul în timpul şederii în străinătate.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 86¹ C. pen.

În recursul inculpatului C.M. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 13, 17² şi 14 C. proc. pen., solicitându-se în principal achitarea pentru ambele infracţiuni şi în subsidiar reducerea pedepsei.

În motivele scrise de recurs s-a arătat că la data desfăşurării presupusei activităţi infracţionale, cerşetoria nu era prevăzută ca modalitate alternativă de săvârşire a traficului de persoane, prin urmare fapta reţinută în sarcina sa nu era prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, s-a arătat că probele administrate în cauză nu demonstrează vinovăţia inculpatului, recrutarea persoanelor vătămate neavând loc prin constrângere sau ameninţare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susţinut că nu erau întrunite elementele cerute de lege pentru existenţa grupului infracţional organizat.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei, stabilirea unei modalităţi neprivative de libertate şi exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile, ca nedovedite.

Prin recursul inculpatului A.I. s-a invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen., susţinându-se în principal că hotărârea instanţei de apel nu este motivată sub aspectul elementelor care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare şi că în mod greşit a fost reţinută vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând nicio dovadă în sensul obţinerii unor beneficii materiale de pe urma traficării părţilor vătămate.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei cu stabilirea unei modalităţi neprivative de libertate, şi exonerarea inculpatului de obligaţia de plată a despăgubirilor civile către părţile vătămate.

Examinând cauza în raport de criticile formulate şi de cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată neîntemeiate criticile inculpatului A.I. şi fondate recursurile inculpaţilor R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. şi C.M., în limita considerentelor ce urmează.

În ceea ce priveşte critica comună a inculpaţilor vizând greşita lor condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Sub acest aspect, se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au acordat o atenţie deosebită în stabilirea activităţii infracţionale reţinută în sarcina inculpaţilor, efectuând o analiză amănunţită şi completă a probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, concluzionând întemeiat că recurenţii inculpaţi au recrutat părţile vătămate în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerşetoriei pe teritoriul Finlandei şi supunerea la muncă în alte condiţii decât cele prevăzute de standardele legislaţiei muncii, cu referire la inculpatul A.I.

Atât în cuprinsul hotărârii primei instanţe, cât şi în considerentele deciziei din apel au fost menţionate mijloacele de probă care confirmă participarea şi vinovăţia fiecărui inculpat în parte la comiterea infracţiunii de trafic de persoane, precum şi argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile formulate în apărare şi respinse cererile de achitare.

Deşi recurenţii inculpaţi au contestat fiecare în parte săvârşirea actelor de constrângere asupra părţilor vătămate, precum şi faptul de a le fi indus în eroare în vederea transportării lor pe teritoriul Finlandei, Înalta Curte constată că declaraţiile victimelor traficului de persoane sunt concordante în ceea ce priveşte comportamentul şi abuzurile la care au fost supuse de către inculpaţi, descriind modalitatea concretă în care au fost ţinute şi obligate să practice cerşetoria în folosul exclusiv al inculpaţilor. Descriind condiţiile în care au fost exploatate de către inculpaţi, părţile vătămate şi martorii cauzei au menţionat acelaşi tip de comportament, restricţii, constrângeri şi ameninţări, existând o concordanţă deplină între relatări.

Chiar dacă unele dintre părţile vătămate nu au fost induse în eroare cu privire la felul activităţii ce urma a fi desfăşurată pe teritoriul Finlandei, înşelarea acestora s-a făcut sub aspectul modului în care urmau a fi împărţite beneficiile obţinute din cerşetorie şi condiţiile de cazare şi masă.

Părţile vătămate au fost obligate să practice cerşetoria în condiţiile impuse de inculpaţi şi în folosul lor exclusiv.

Victimele s-au aflat tot timpul sub controlul strict al inculpaţilor, fiind cazate în condiţii improprii de locuit, dormind pe saltele aşezate direct pe podea sau chiar într-un mijloc de transport, obligate să cerşească câte 12 - 14 ore pe zi şi să aducă câştiguri importante şi percheziţionate corporal pentru a nu ascunde cumva din sumele de bani realizate.

Persoanele în cauză s-au aflat într-o stare de dependenţă totală faţă de inculpaţi având în vedere că nu dispuneau de resurse financiare, nu aveau o locuinţă, nu cunoşteau limba ţării în care se aflau şi uneori nu deţineau nici acte de identitate, fiind astfel lipsite de posibilitatea de a se adresa deschis autorităţilor finlandeze şi de a denunţa comportamentul ilicit al inculpaţilor.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătoreşti, unele dintre victimele traficului de persoane au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, Înalta Curte constată că nu se impune reţinerea unei alte situaţii decât cea stabilită de prima instanţă, având în vedere că modificarea declaraţiilor iniţiale nu a fost temeinic motivată.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei există probe din care rezultă că împotriva unor părţi vătămate (D.A.M. şi P.I.C.) s-au exercitat presiuni, în scopul relatării unei alte situaţii de fapt decât cea reală, cazul inculpatului R.G.I.

În plus, se constată că probele testimoniale administrate în cauză se coroborează cu procesele-verbale de percheziţie domiciliară, cu actele de consemnare a sumelor de bani la C.B. - Sucursala Arad, dar şi cu înscrisurile EUROPOL şi cele primite de la autorităţile finlandeze.

În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpaţilor este dovedită de probele administrate în cauză, criticile formulate în recurs fiind nefondate.

Nici împrejurarea că la momentul desfăşurării activităţii infracţionale, art. 2 din Legea nr. 678/2001 nu prevedea ca formă de exploatare a victimelor traficului de persoane obligarea la practicarea cerşetoriei nu atrage inexistenţa infracţiunii ca atare.

Şi înainte de modificarea Legii nr. 678/2001 prin Legea nr. 230/2010, obligarea la practicarea cerşetoriei, chiar dacă nu era expres reglementată, constituia o modalitate de exploatare a persoanei prin obligarea la efectuarea unei activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ca urmare, Înalta Curte arată că prin Legea nr. 230/2010 nu a fost incriminată o nouă modalitate de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, ci doar reglementată expres o nouă formă de exploatare a persoanei care era prevăzută generic în teza ultimă a art. 2 din Legea nr. 678/2001, nemodificată.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există motive pentru înlăturarea din examinare a declaraţiilor de părţi vătămate consemnate de lucrătorii poliţiei judiciare, actele procedurale întocmite în respectiva ocazie respectând dispoziţiile art. 77 C. proc. pen. cu referire la art. 73 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă existenţa unei structuri organizate care să fi acţionat coordonat, după reguli bine stabilite şi în scopul obţinerii unor beneficii materiale.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speţă, probele administrate direct şi nemijlocit de prima instanţă nu confirmă existenţa grupului infracţional organizat, aşa cum acesta e definit de textul de lege enunţat.

A rezultat din probatoriul administrat că între inculpaţii din cauză existau legături de rudenie - ceea ce nu exclude existenţa unui grup infracţional organizat - însă deplasarea lor în Finlanda s-a făcut separat, fără a fi cunoscute activităţile de exploatare ale victimelor traficului de persoane desfăşurate individual sau în participaţie de către inculpaţi.

Existenţa relaţiei de rudenie sau afinitate şi a unor conturi deschise pe numele inculpaţilor la aceeaşi bancă nu constituie elemente suficiente pentru reţinerea grupului infracţional organizat în sensul cerut de art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Ca atare, numai pe temeiul faptului că inculpaţii s-au ajutat reciproc în exploatarea victimelor traficului de persoane nu poate fi reţinută în sarcina lor şi infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de apel.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţi, Înalta Curte constată că prima instanţă a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

A fost avută în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, caracterul şi importanţa valorilor sociale lezate prin activitatea infracţională, gravitatea urmărilor şi efectele produse asupra victimelor traficului de persoane, precum şi contribuţia concretă avută de fiecare inculpat în cauză.

Pe de altă parte, s-a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi conduita procesuală de ansamblu a acestora.

De asemenea, a fost evaluată şi conduita inculpaţilor înainte de formularea acuzaţiilor, stabilindu-se un tratament penal diferenţiat pentru inculpaţi raportat şi la numărul victimelor traficate şi felul constrângerii exercitate asupra acestora.

Şi în opinia Înaltei Curţi, toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operaţiunea de individualizare a pedepsei, neputând fi ignorate în aprecierea periculozităţii sociale pe care o prezintă inculpaţii.

În plus, Înalta Curte constată că săvârşirea unor fapte de felul celor comise de către inculpaţi cauzează prejudicii importante de imagine în afara teritoriului ţării prin acreditarea ideii că practicarea cerşetoriei constituie principalul mijloc de subzistenţă pentru cetăţenii românii din străinătate.

Ca urmare, Înalta Curte constată că împrejurările invocate în favoare nu justifică reindividualizarea pedepselor aplicate de prima instanţă, nici în cuantum, nici în ceea ce priveşte modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate.

Hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei R.F.C., argumentele expuse în cuprinsul sentinţei justificând valabil, în opinia Înaltei Curţi, reducerea pedepsei sub limita minimului special, precum şi modalitatea de executare aleasă, existând suficiente garanţii că reeducarea inculpatei poate fi obţinută prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Spre deosebire de instanţa de apel, Înalta Curte constată că aspectele menţionate de prima instanţă nu pot fi ignorate în aprecierea periculozităţii sociale a inculpatei, relaţia de rudenie avută cu inculpaţii din cauză şi condiţia femeii în etnia romă constituind elemente ce pot explica comportamentul infracţional.

Ca atare, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. şi C.M. sunt fondate, în ceea ce priveşte modificările aduse în apel hotărârii primei instanţe.

În schimb, Înalta Curte nu a primit critica referitoare la nelegala citare în proces a părţii vătămate R.G., având în vedere că din informaţiile obţinute de la Primăria comunei Birchiş unde a fost înregistrat decesul, a rezultat că nu a fost înregistrată cererea de deschidere a procedurii succesorale, nefiind cunoscuţi eventualii moştenitori ai defunctului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu a operat o transmisiune a calităţii procesuale care să dea naştere obligaţiei de citare în proces a succesorilor.

Nefondată se priveşte şi critica referitoare la greşita obligare a inculpaţilor la plata de daune morale către părţile vătămate constituite părţi civile în procesul penal, reţinându-se că, în condiţiile în care s-a stabilit existenţa faptei ilicite şi a prejudiciului material şi moral încercat de victimele traficului de persoane, se impune repararea pagubelor cauzate prin infracţiune în condiţiile art. 998 şi urm. C. civ.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi nici critica distinctă a inculpatului A.I., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunţate în cauză sub aspectul elementelor care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constatându-se că în considerentele celor două hotărâri se regăsesc motivele pentru care au fost înlăturate cererile apărării şi stabilit verdictul de vinovăţie.

O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii.

În raport de toate cele arătate, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. şi C.M., va casa Decizia din apel şi va menţine în totalitate hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.S., R.I. şi A.I. durata prevenţiei de la 11 noiembrie 2009 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de inculpaţii R.S., R.I., R.A., P.A., R.F.C., M.S., R.G.I. şi C.M. împotriva Deciziei penale nr. 22/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează Decizia atacată şi menţine în totalitate Sentinţa penală nr. 327/PI din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, secţia penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I., împotriva aceleiaşi deciziei.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.S., A.I. şi R.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2009 la 26 septembrie 2011.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi R.S., R.I., R.A., P.A., R.F.C., R.G.I. şi C.M. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.S., în sumă de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat A.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.

Procesat de GGC - N

← ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3250/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3242/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3247/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3248/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3250/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3257/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3258/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3259/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs