ICCJ. Decizia nr. 3319/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin Rezoluția nr. 131 /P/2009 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc K.A. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a ajunge la această soluție s-a reținut că:
Petenta P.F. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.A. fiind nemulțumită de modalitatea în care acesta a înțeles să dea eficiență cererii de executare silită nr. 386 din 02 decembrie 2008 arătând că cererea respectivă nu a fost formulată de creditorul C.I. ci în nume personal de către M.G., acesta din urmă neavând împuternicire de a-l reprezenta pe C.I. în dosarul execuțional deoarece la data formulării cererii de executare silită nu exista vreo procură din partea lui C.I.
Persoana vătămată P.F. a formulat, în cursul anului 2008, o acțiune civilă înregistrată la Judecătoria Sighișoara sub nr. 14/308/2008 în contradictoriu cu fostul soț C.I. prin care a solicitat să se constate că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind achitat în întregime de reclamantă și să se dispună partajarea acestui imobil în sensul atribuirii reclamantei fără a fi obligată a achita vreo sumă de bani cu titlu de sultă s-a susținut, în acțiunea civilă formulată, că achitarea prețului apartamentului s-a realizat în întregime de către ea, împrejurare care rezulta și din declarația autentică a numitului C.I.
Prin sentința civilă nr. 854 pronunțată la data de 16 iulie 2008 de Judecătoria Sighișoara în dosarul civil nr. 14/308/2008 s-a dispus admiterea, acțiunii formulate și precizate anterior de reclamanta P.F. și partajarea apartamentului indicat anterior în sensul atribuirii acestuia în natură reclamantei, fără obligarea la plata unei sume de bani cu titlu de sultă către pârât.
Sub nr. 332 din 02 decembrie 2008 s-a înregistrat la BEJ K.A. cererea de executare silită formulată de M.G. în baza procurii speciale dată de creditor C.I., în dosarul execuțional
Se reține că persoana vătămată a invocat nelegalitatea tuturor actelor de executare silită și aceasta având în vedere însăși sesizarea biroului executorului judecătoresc, susținând că demararea procedurii executării silite s-a realizat la cererea unei persoane fără calitate, respectiv a fost solicitată de către M.G., neexistând o împuternicire din partea numitului C.I.
în privința acestor aspecte de natură infracțională invocate de persoana vătămată s-a constatat că nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:
Din actele existente la dosarul execuțional a rezultat că la data de 10 aprilie 2009 a fost întocmită o publicație de vânzare imobiliară privind imobilul urmărit, data fixată fiind 29 mai 2009, publicație care a fost comunicată cu M.G., P.F., C.I., Primăria mun. Sighișoara, Judecătoria Sighișoara, fiind respectate disp. art. 504 alin. (3) C. proc. civ.
Referitor la depunerea actelor privitoare la imobil, după întocmirea actului de adjudecare, la Biroul de Carte Funciară - Sighișoara, s-a constatat - având în vedere actele existente la dosarul de executare silită - că actul de adjudecare nu a fost transmis de către făptuitor biroului mai sus-menționat.
Actul de adjudecare a fost întocmit cu respectarea disp. art. 516 C. proc. civ., fiind întocmit în cinci exemplare, un exemplar fiind comunicat cu debitoarea P.F., două exemplare fiind predate adjudeca tarii tui, conform art. 517 C. proc. civ., cu mențiunea - privitor la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - că, potrivit alin. (1) al acestui articol, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară.
în privința procedurii strigării prețului cu ocazia desfășurării vânzării prin licitația publică organizată la 29 mai 2009 s-a constatat că la data precizată mai sus a fost întocmit procesul-verbal de licitație imobiliară nr. 386/2008, cuprinzând împrejurările legate de desfășurarea și rezultatul licitației, din cuprinsul acestui proces-verbal rezultând faptul că executorul judecătoresc a respectat disp. art. 509 alin. (2) C. proc. civ. privind procedura celor trei strigări succesive privind prețul imobilului.
S-a reținut că la data de 29 mai 2009 a fost prezentă la licitația publică organizată și debitoarea P.F., care a semnat procesul-verbal întocmit cu această ocazie fără a formula vreo obiecție:
în fine s-a constatat, având în vedere actele premergătoare existente la dosarul cauzei, că executorul judecătoresc a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile sale de serviciu, actele materiale de executare silită din dosarul 386/2008 fiind îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale, în termenele instituite prin aceste dispoziții, cele supuse comunicării fiind comunicate cu persoanele prevăzute de dispozițiile legale.
împotriva rezoluției din 27 octombrie 2010 petenta P.F. a formulat plângere, soluționată prin rezoluția nr. 395/11/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș.
împotriva sus-arătatei rezoluții petenta a formulat plângere la instanță.
Prin sentința penală nr. 3 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă. Curtea a reținut următoarele:
Petenta P.F. a criticat în special faptul că la data când a fost introdusă cererea de executare silită 01 decembrie 2008, de către M.G., în numele creditorului C.I., acesta nu avea procură, fiind-i anulată.
Trebuie remarcat faptul că pe parcursul derulării procesului de partaj al apartamentului cu patru camere, soluționat prin decizia civilă nr. 1543 din 07 decembrie 2008, C.I. l-a împuternicit pe M.G. să-l reprezinte prin procura autentificată la 31 mai 2005, apoi, la data de 07 februarie 1008, a revocat procura respectivă și mai apoi, la data de 06 martie 2008, C.I. a declarat în fața instanței că dorește să fie reprezentat de către M.G.
Cererea de executare silită se înregistrează la 01 decembrie 2008, iar petenta P.F. îl încunoștințează pe executor, la data de 23 martie 2009, că procura a fost revocată.
La data de 29 mai 2009 C.I. dă o declarație autentificată din care rezultă că l-a mandatat verbal pe M.G. să îndeplinească procedurile de punere în executare a hotărârii judecătorești și că îl consideră competent și în baza procurii autentificate din 31 martie 2005.
Mai mult decât atât în cadrul în cadrul derulării procedurii de executare, petenta face contestație la executare care a fost respinsă. în cadrul acestei contestații la executare a fost pusă în discuție lipsa calității de reprezentat a lui M.G., în procedura de executare silită, apreciindu-se că această critică este nefondată.
în raport de aceste aspecte nu se poate reține culpa executorului judecătoresc cu privire la modalitatea în care a înregistrat cererea de executare silită nr. 386/2008.
împotriva acestei din urmă sentințe, petenta P.F. a formulat recursul de față.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționara P.F.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3325/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3211/2011. Penal → |
|---|
