ICCJ. Decizia nr. 3547/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3547/2011
Dosar nr. 395/122/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 418/F din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpata O.D.C. din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul O.F.M. din infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de complicitate la primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26 raportat la art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpata O.D.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 aprilie 2009 şi până la data de 04 mai 2009.
În temeiul art. 81-82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni. A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 26 raportat la art. 256 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.F.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la primire de foloase necuvenite.
În temeiul art. 81-82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.M. D. GIURGIU.
În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpaţi, în folosul statului, suma de 2.400 Euro.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt :
La data de 7 martie 2007 SC A.E. SRL, Filiala Giurgiu, reprezentată de director G.M., a încheiat un contract de închiriere a unui spaţiu în suprafaţă de 18 mp, situat în municipiul Giurgiu, cu S.C.M.D. GIURGIU, reprezentată de inculpata O.D.C., în calitate de preşedinte, pentru a desfăşura activităţi de schimb valutar, stabilindu-se ca preţ al chiriei lunare suma de 1.000 lei şi o perioadă contractuală de 2 ani.
După încheierea contractului, inculpata se prezenta lunar la punctul de lucru al SC A.E. SRL, pentru a încasa contravaloarea chiriei, ocazie cu care solicita, de fiecare dată, motivând că „oricum chiria stabilită este prea mică", suma de 100 euro, despre care afirma că reprezintă mici atenţii pentru ea şi pentru numita P.C., contabilul şef al S.C.M.D. GIURGIU.
Suma de câte 100 Euro era ridicată lunar, atât de inculpată, personal, cât şi de soţul acesteia, inculpatul O.F.M., fie direct de la martora G.M., fie de la casierele de serviciu, martorele M.C., P.S. şi P.F.L., care, fiind audiate, au confirmat aspectele sesizate de prima martoră.
În perioada 2004 - 2009, inculpata O.C.D., în calitate de preşedinte al S.C.M.D. GIURGIU, prin încheierea preferenţială de contracte de închiriere a spaţiilor comerciale ale societăţii respective către diverşi agenţi economici, a prejudiciat unitatea cu suma de 144.258,5 lei.
Astfel, în perioada anterior menţionată, inculpata a închiriat spaţii comerciale aparţinând societăţii unor agenţi economici precum SC G. SRL, al cărei administrator era soţul său, inculpatul O.F.M. (două spaţii comerciale), pentru care a stabilit în contracte preţuri derizorii în raport cu celelalte societăţi comerciale chiriaşe. Mai mult, în cazul contratelor încheiate cu SC G. SRL, sumele stabilite drept contravaloare a chiriei au rămas neschimbate în perioada respectivă, deşi cu ceilalţi agenţi economici preţurile s-au renegociat periodic, fiind majorate.
Din declaraţiile celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie al S.C.M.D. GIURGIU, a rezultat că toate contractele de închiriere erau încheiate de inculpată fără consultarea lor, atât în ceea ce priveşte alegerea societăţilor chiriaşe, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea valorii chiriilor încasate, ei fiind puşi să semneze procesele verbale de şedinţă abia ulterior.
Cu privire la aceste aspecte, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de natură contabilă, care a concluzionat că inculpata a prejudiciat S.C.M.D. GIURGIU cu suma de 144.258,5 lei, prin modul defectuos în care a gestionat spaţiile comerciale.
Inculpata, în mod repetat a cerut angajaţilor secţiilor de confecţii ale S.C.M.D. Giurgiu să confecţioneze obiecte de îmbrăcăminte pentru familie, rude, cunoştinţe, fără să achite contravaloarea manoperei.
Instanţa a audiat inculpaţii şi martorii G.M., D.A.T., M.C., P.S., P.F.L., P.C., O.V., G.F., P.T., A.M.M. şi P.D.
Totodată, a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care a stabilit că inculpata nu a încălcat nicio dispoziţie legală şi nu a cauzat vreun prejudiciu societăţii parte vătămată.
Pe baza probatoriului administrat, tribunalul a stabilit că faptele săvârşite de inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi respectiv complicitate la luare de mită, întrucât pretinderea şi primirea banilor s-a realizat după încheierea contractului de închiriere, ca urmare a unei licitaţii organizate de o comisie anume constituită, ci elementele constitutive ale infracţiunilor de primire de foloase necuvenite şi respectiv complicitate la primire de foloase necuvenite, pentru care a dispus condamnarea acestora.
În privinţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, tribunalul a constatat că faptei inculpatei O.C.D. îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii respective, dispunând în consecinţă achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În acest sens, tribunalul a reţinut că prejudiciul determinat prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a fost stabilit în baza unor situaţii privind determinarea preţului mediu pe metru pătrat din zona B-dul Bucureşti, fără a fi indicate însă dispoziţiile legale în baza cărora s-a procedat astfel.
De asemenea, Tribunalul a reţinut că închirierile spaţiilor comerciale s-au realizat pe baza chiriilor stabilite de Consiliul de Administraţie şi puse în practică de o comisie legal constituită, astfel că, în mod cert, inculpata nu a avut intenţia de a prejudicia societatea.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (la data de 30 noiembrie 2010), inculpaţii O.D.C. şi O.F.M. (amândoi la data de 02 decembrie 2010) şi partea civilă S.C.M.D. GIURGIU (la data de 07 decembrie 2010).
Parchetul a criticat sentinţa instanţei de fond, în primul rând, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, pe motiv că faptele inculpaţilor, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în forma autoratului şi respectiv complicităţii, iar nu pe cele ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, în aceleaşi forme, solicitând în consecinţă condamnarea acestora în raport cu încadrarea juridică corectă, iar, în al doilea rând, sub aspectul greşitei achitări a inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe motiv că, în mod greşit, au fost înlăturate constatările raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire penală şi s-au acceptat concluziile contrare ale raportului de expertiză realizat în cursul judecăţii, deşi acestea din urmă nu se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi, probatoriul cauzei impunând pronunţarea unei soluţii de condamnare. Sub cel de-al doilea aspect, s-a susţinut şi faptul că, faţă de concluziile contradictorii ale celor două rapoarte de expertiză, s-ar fi impus efectuarea, la judecata în primă instanţă, a unei noi expertize, motiv pentru care, în dezbateri, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În apelurile inculpaţilor (nemotivate în scris), astfel cum au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor, s-a criticat sentinţa instanţei de fond pentru omisiunea punerii în discuţie a schimbării de încadrare juridică şi pentru greşita condamnare cu privire la infracţiunea de primire de foloase necuvenite, în forma autoratului şi respectiv complicităţii, susţinându-se că faptele reţinute a fi fost săvârşite de către aceştia nu există şi solicitându-se, în consecinţă, achitarea lor, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, cu referire la inculpată, s-a invocat, în raport cu dispoziţiile art. 258 alin. (2) C. pen., lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Inculpaţii au invocat şi caracterul tardiv al apelului declarat de partea civilă.
În apelul părţii civile (nemotivat în scris), au fost însuşite, cu ocazia dezbaterilor, motivele Parchetului şi inculpaţilor, privind necesitatea efectuării unei noi expertize şi respectiv omisiunea punerii în discuţie a schimbării de încadrare juridică, împrejurări în raport cu care s-a susţinut trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, pe fondul cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor materiale solicitate, pentru acoperirea prejudiciului stabilit a fi fost cauzat de către aceasta prin raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 130 din 2 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată excepţia tardivităţii apelului declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu.
În temeiul art. 380 raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de inculpaţi şi de partea civilă, sentinţa atacată a fost desfiinţată, iar cauza a fost restituită parchetului în vederea refacerii urmăririi penale cu privire la ambii inculpaţi.
Pe fondul cauzei, curtea de apel, din oficiu, a constatat încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la sesizarea instanţei, împrejurare care atrage nulitatea absolută a acţiunii de trimitere în judecată, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă SCM Dunărea Giurgiu, fără a arăta motivele de casare. Recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Decizia instanţei de apel a fost comunicată părţii civile care a lipsit la dezbateri şi la pronunţare la data de 5 mai 2011 (f. 105 dosar apel).
În aceste condiţii, termenul de recurs de 3 zile se împlinea pe data de 9 mai (zi lucrătoare).
Cum recursul a fost declarat pe data de 10 mai 2011, adică în afara termenului legal, Înalta Curte, în conformitate ucu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., urmează să îl respingă ca tardiv.
Este adevărat că în hotărârea de sesizare, curtea de apel prevede posibilitatea recurării deciziei în termen de 10 zile; termenul de recurs fiind însă stabilit prin Codul de procedură penală, menţionarea sa eronată de către instanţă nu afectează aplicarea dispoziţiei legale (şi nu impietează asupra dreptului părţii).
Având în vedere constatarea tardivităţii recursului, Înalta Curte nu poate să păşească asupra chestiunilor de fond şi în legătură cu care instanţa de apel ar fi trebuit ea însăşi să decidă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă S.C.M.D. Giurgiu împotriva deciziei penale nr. 130/A din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, privind pe inculpaţii O.F.M. şi O.D.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.D.C., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3546/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3556/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
