ICCJ. Decizia nr. 3562/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3562/2011
Dosar nr.5679/1/2011
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra recursul de faţă,
în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 362/P/2008 din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de primul procuror G.L. şi judecătorul D.D.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care prin Rezoluţia nr. 229/11/2/2010 dată în data de 10 martie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului considerând că soluţia procurorului este legală şi temeinică.
Nemulţumit petentul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 215/PI din 25 mai 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent, care, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 RON.
Pentru a hotăra astfel Curtea a reţinut următoarele:
Analizând Dosarul nr. 134/P/2008, ataşat la acest dosar cu rezoluţia pronunţată de procuror şi Rezoluţia nr. 1243/11/2/2008, se constată că cele reclamate de petent în Dosarul nr. 362/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sunt identice cu cel reclamate în Dosarul nr. 134/P/2008 al aceluiaşi Parchet, în sensul că persoanele anchetatoare, poliţişti, procurori şi judecători care au avut o legătură cu cauza penală în care petentul, în calitate de inculpat a fost condamnat definitiv, se fac vinovaţi în opinia sa de abuz în serviciu, infracţiune săvârşită faţă de el.
Diferenţa rezultă din faptul că în Dosarul nr. 134/P/2008, pe lângă intimaţii D.D.M. şi G.L. au fost cercetate şi alte persoane, însă pentru aceleaşi fapte, că au comis abuzuri în funcţia de poliţist procuror sau judecător pentru a-l condamna pe petent deşi acesta a fost nevinovat.
În mod corect însă procurorii au stabilit că peste căile de atac instituite de lege, nu se poate institui un alt control asupra unei hotărâri penale definitive prin plângeri penale asupra magistraţilor care au efectuat ancheta penală sau care au judecat cauza.
În speţă, s-a arătat că petentul a uzat împotriva hotărârii de primă instanţă de 2 căi de atac, apel şi recurs, care i-au fost respinse pe analiza amănunţită a probatoriului, aşa cu cum rezultă din considerentele hotărârilor, astfel că această hotărâre penală definitivă nu mai poate fi pusă în discuţie relativ la vinovăţia inculpatului.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect procurorul a arătat în cuprinsul rezoluţiei adoptată în Dosarul penal nr. 362/P/2008, că nu a mai analizat situaţia de fapt deoarece s-a făcut acest lucru cu lux de amănunte în cuprinsul rezoluţiei adoptată în Dosarul penal nr. 134/P/2008, rezoluţie prin care, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, printre alţii şi cu privire la intimaţii din acest dosar.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionatul A.V.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 215/PI din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Penal → |
|---|
