ICCJ. Decizia nr. 3594/2011. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3594/2011
Dosar nr.8185/1/2011
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 octombrie 2011, pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţii P.M.Ş. şi P.P. împotriva Sentinţei penale nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, s-a luat în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive privind pe aceşti inculpaţi.
Constatând că, în raport de materialul probator administrat în cauză, cât şi de stadiul procesual al acesteia, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M.Ş. sunt îndeplinite în continuare condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
Referitor la inculpatul P.P., reţinându-se că este arestat de aproximativ 1 an şi 10 luni şi că s-a împlinit cu prisosinţă termenul rezonabil şi raportat la disp. art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs împotriva încheierii menţionate.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului parchetului, apreciind că în mod greşit instanţa a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În acest sens, a susţinut că instanţa a motivat că s-ar fi depăşit termenul rezonabil prev. de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, inculpatul fiind arestat preventiv de la data de 3 ianuarie 2010, în raport de pedeapsa aplicată de 2 ani şi 5 luni închisoare.
În raport însă de disp. art. 141 rap. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a susţinut că la data pronunţării hotărârii Curţii de Apel Craiova nici unul din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsat în libertate inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că cerinţele prev. de art. 148 lit. f) subzistă.
A mai precizat că din actele dosarului rezultă că inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni în concurs, iar din fişa de cazier reiese că are mai multe condamnări pentru fapte de violenţă. Chiar în arest preventiv fiind, la data de 6 decembrie 2010, în Penitenciarul Craiova a lovit cu pumnul în faţă un agent.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, înlăturarea menţiunii privind revocarea şi menţinerea stării de arest a inculpatului.
Recursul declarat de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. „d" a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. b), e) şi f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că, instanţa de apel la 12 octombrie 2011, a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.P., constatând că în raport de durata arestării preventive de aproximativ 1 an şi 10 luni şi apreciind că s-a împlinit cu prisosinţă termenul rezonabil şi raportat la disp. art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu se mai justifică menţinerea în continuare a stării de arest, întrucât s-ar asimila cu executarea pedepsei.
În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (2 fapte), art. 321 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M.Ş. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă în baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.P., fiul lui V. şi F., născut în Băileşti, judeţul Dolj, cu domiciliul în Băileşti, judeţul Dolj, CNP (...), în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa de 1 an închisoare (infracţiune săvârşită faţă de partea vătămată OGA.).
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băileşti, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul executând pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băileşti, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băileşti, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul executând pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că deşi hotărârea de condamnare a inculpatului P.P., pronunţată pe fond de Tribunalul Dolj nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, se mai au în vedere aspecte ce privesc recrudescenţa acestui gen de fapte, starea de pericol şi urmările sociale produse prin însăşi natura faptei, precum şi vătămarea adusă integrităţii corporale şi a sănătăţii părţilor vătămate.
Nu în ultimul rând, gradul de pericol social este sporit prin aceea că inculpatul P.P. alături de coinculpatul P.M.Ş. este presupus a fi autorul unor acţiuni grave de violenţă, de distrugere precum şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prin folosirea unor obiecte apte să genereze consecinţe letale.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, acesta este actual şi efectiv, la evaluarea lui avându-se în vedere atât datele personale ale inculpatului respectiv faptul că a fost cercetat şi condamnat în mai multe cauze pentru săvârşirea unor infracţiuni similare, dar şi faptul că prezintă un comportament violent, ce rezultă din împrejurarea că, chiar şi aflat în stare de detenţie, încarcerat în Penitenciarul Craiova a lovit cu pumnul în zona feţei pe agentul şef R.G.G. aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.
Totodată, Înalta Curte are în vedere şi aspecte referitoare la infracţiunile de săvârşirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un puternic sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de pericol accentuat.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care au fost produse, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul până la pronunţarea şi rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracţiuni şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei şi faptul că până în prezent nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă în cauză.
Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fiind fondat, Curtea urmează a-l admite şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1168/63/2010, privind pe inculpatul P.P.
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia de revocare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul P.P.
Menţine starea de arest a inculpatului P.P.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3598/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
