ICCJ. Decizia nr. 3537/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3537/2011
Dosar nr.15224/62/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 94/S din 7 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost condamnat în baza art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) art. 3201 C. proc. pen. inculpatul M.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 713 din 26 mai 2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 288/R din 05 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul M.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 449 C. proc. pen. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale, în o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 10 ani, pentru art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi o pedeapsă de 3 ani închisoare şi o pedeapsă complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 10 ani, pentru art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă în prezent judecăţii, dispunându-se în final ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale şi de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada executată începând cu data de 16 februarie 2010 la zi.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen. şi s-a dispus ca la rămânerea definitivă hotărârii, aceasta să se comunice Registrului Comerţului.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinţei penale nr. 713/2008 a Judecătoriei Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit dispoziţii sentinţei pronunţate.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 2.764.705 RON, cu titlu de despăgubiri civile, urmând ca valoarea majorărilor de întârziere şi a penalităţilor să se calculeze până la data plăţii efective.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON să se suporte din fondurile Ministerului Justiţiei şi să se includă în cheltuielile judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că S.C. L.P. S.R.L. Braşov a fost autorizată să funcţioneze din anul 1991 şi a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. X având ca principal obiect de activitate - comerţ cu amănuntul prin pieţe şi standuri.
De la data de 11 iunie 2004 inculpatul împreună cu soţia sa M.M. au preluat părţile sociale ale acestei societăţi comerciale (contract de cesiune părţi sociale autentificat la notarul public din 11 iunie 2004). Conform adresei Oficiului Registrului Comerţului inculpatul a devenit administrator al societăţii începând cu data de 11 iunie 2004.
În anul 2006 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul nu a depus la Administraţia Finanţelor Publice Braşov raporturile semestriale şi bilanţurile contabile anuale, declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat al statului şi deconturile privind taxa pe valoare adăugată.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că în perioada august - octombrie 2004 inculpatul, în calitate de administrator al SC L.P. SRL Braşov, a vândut marfa către SC M.P. SRL Târgu-Jiu, obţinând în această modalitate venituri pe care nu le-a evidenţiat în contabilitate.
Din declaraţia martorului R.I., administrator al SC M.P. SRL Târgu-Jiu a rezultat că în cursul anului 2004 a achiziţionat mărfuri de la SC L.P. SRL Braşov. S-a arătat că pentru aceste mărfuri inculpatul a emis un nr. de 38 de facturi fiscale. Contravaloarea mărfurilor a fost achitată cu ordin de plată şi ocazional în numerar.
Astfel cum reiese din extrasul de cont al SC L.P. SRL Braşov, societatea comercială administrată de inculpat, în perioada august - octombrie 2004 a realizat venituri, contul societăţii fiind creditat cu sumele încasate de la SC M.P. SRL.
Astfel cum reiese din adresa D.G.F.P. Braşov - Serviciul Administrativ Arhivă şi Gestionare Formulare, cele 38 de facturi fiscale emise către SC M.P. SRL au fost ridicate de inculpatul M.M. în calitate de administrator al SC L.P. SRL Braşov la data de 13 iulie 2004.
Din cuprinsul procesului-verbal de inspecţie fiscală din 10 mai 2007 a rezultat faptul că urmare a neînregistrării în evidenţele contabile a veniturilor realizate inculpatul s-a sustras de la obligaţia de plată a unui impozit pe profit de 699.055 RON şi TVA în cuantum de 824.428 RON.
Astfel cum reiese din actul adiţional la actul constitutiv al SC L.P. SRL Braşov şi cererea de menţiuni depusă de inculpat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, acesta a schimbat şi declarat sediul social al firmei la adresa din Braşov, iar martorul P.I., proprietarul apartamentului situat în Braşov, a declarat că SC L.P. SRL nu a funcţionat niciodată la adresa mai sus menţionată.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că M.M. ar fi îndeplinit vreo activitate în calitate de administrator al SC L.P. SRL, astfel că faptele expuse mai sus nu pot fi reţinute şi în sarcina acesteia.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului, s-a constatat că în faza de urmărire penală fiind audiat, inculpatul a declarat că a realizat venituri din vânzarea de mărfuri către SC M.P. SRL şi că nu a plătit către bugetul statului taxele şi impozitele datorate deşi a încasat integral contravaloarea facturilor fiscale menţionate, recunoaşte că nu a depus la Administraţia Finanţelor Publice Braşov declaraţiile fiscale.
În faţa instanţei de fond, inculpatul a formulat un acord de vinovăţie, a arătat că nu doreşte să furnizeze o nouă declaraţie în faţa instanţei, însă a precizat că este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a achita integral prejudiciul cauzat, arătând că în prezent nu beneficiază de sumele de bani necesare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., D.G.F.P. a Judeţului Braşov criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând desfiinţarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice prin care să se aplice prevederile art. 163 C. proc. pen. privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.M., care să asigure recuperarea prejudiciului cu care a fost prejudiciat Statul Român.
În motivarea apelului formulat s-a arătat în esenţă că deşi prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a obligat inculpatul să plătească despăgubiri Statului Român pentru prejudiciul cauzat prin infracţiunea comisă - prejudiciu care se ridică la suma de 2.764.705 RON, la care se calculează majorări şi penalităţi de întârziere până la data recuperării prejudiciului - nu s-a pronunţat asupra instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în temeiul art. 163 C. proc. pen. astfel cum s-a solicitat prin constituirea de parte civilă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Braşov.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori de la Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 70/Ap din 17 mai 2011 a respins apelul ca nefondat.
A motivat că temeiul invocat de recurenta parte civilă pentru instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv dispoziţiile art. 163 alin. 6 lit. a) C. proc. pen. care prevedeau obligativitatea luării măsurii asigurătorii în cazul în care prin infracţiune s-a adus o pagubă avutului uneia din unităţile la care se referă art. 145 C. pen., fără deosebire, dacă este sau nu constituită parte civilă este greşit, textul fiind abrogat prin art. I pct. 103 din Legea nr. 281/2003.
Aceste măsuri asigurătorii se arată în decizie, puteau fi luate de către parchet în cursul urmăririi penale cât şi de prima instanţă, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, în baza art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005.
Potrivit adresei din 1 noiembrie 2007 emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Vâlcea - A.F.P. Municipiul Vâlcea, rezultă că inculpatul M.M. nu figurează înregistrat fiscal cu bunuri urmăribile nici mobile nici imobile, iar partea civilă care a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii nu a adus nicio dovadă că acesta ar avea astfel de bunuri sau că ar fi dobândit între timp în cursul judecăţii bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui un sechestru asigurător.
Nemulţumit şi de această hotărâre partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov a atacat-o cu recurs.
Prin motivarea recursului sunt reluate în esenţă aceleaşi critici din apel.
În plus se cere instanţei de recurs să reţină că aplicarea prevederilor art. 163 C. proc. pen. şi următoarele este posibilă, obligaţia de identificare a bunurilor ce urmează a fi sechestrate revenind unui executor sau organelor proprii de executare a părţii civile păgubită neputând fi imputată părţii civile lipsa indicării în mod expres a bunurilor mobile şi imobile ce urmează a fi sechestrate.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că în cauze de felul celei din speţă măsurile asigurătorii pot fi dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau de instanţa de judecată în cursul procesului penal.
Numai că în cauză, aşa cum corect a motivat curtea de apel, aceste măsuri nu puteau fi dispuse aşa cum rezultă din adresa A.N.A.F. - D.G.F.P. Vâlcea - A.F.P. Vâlcea - organ care face parte, alături de recurentă, din A.N.A.F., inculpatul nu are bunuri mobile sau imobile cu privire la care să poată fi instituită măsura.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, partea civilă se află în posesia unui titlu executoriu şi nimic nu o împiedică să-l pună în executare, urmărind ca în măsura în care inculpatul dobândeşte bunuri supuse executării să facă acest lucru printr-un executor judecătoresc sau prin organele de executare proprii.
Recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice împotriva Deciziei penale nr. 70/Ap din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3543/2011. Penal → |
|---|
