ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3563/2011
Dosar nr.792/105/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 ianuarie 2011 SC C.P. SA a formulat contestaţie în anulare şi cerere de suspendare a executării până la soluţionarea acesteia împotriva Deciziei penale nr. 42 din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, decizie prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile împotriva Deciziei penale nr. 825 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Prin Decizia penală nr. 289 din 10 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.P. SA.
A fost obligată contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 RON şi la 500 RON către intimatul D.N.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în sprijinul constatării inadmisibilităţii cererii de contestaţie în anulare s-a avut în vedere natura cauzei deduse judecăţii, reţinându-se că aceasta viza o plângere împotriva actelor emise de procuror conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care, faţă de natura infracţiunilor ce au constituit obiectul cercetărilor sunt de competenţa în primă instanţă a judecătoriei, astfel că singura cale ordinară prevăzută de lege la momentul judecării cauzei era recursul, soluţionat de Tribunalul Prahova prin Decizia penală nr. 77 din 20 ianuarie 2010, această din urmă instanţă fiind ultima, din punct de vedere funcţional, care ar fi putut să soluţioneze căi extraordinare de atac, cum este şi contestaţia în anulare, rezolvată, de altfel, prin Decizia penală nr. 825 din 13 octombrie 2010.
S-a reţinut că, formularea unei noi contestaţii în anulare adresată instanţei ierarhic superioare celei legal învestite cu soluţionarea căilor ordinare ori extraordinare de atac şi la care s-a făcut referire anterior, excede cadrului legal reglementat de Codul de procedură penală şi prin urmare, cererea este inadmisibilă.
Verificând cauza dedusă judecăţii în raport de dispoziţiile ce reglementează contestaţia în anulare conform Codului de procedură penală, Curtea de Apel a constatat, că cerere este inadmisibilă, fiind promovată împotriva unei hotărâri care, deşi definitivă, nu intră în competenţa materială ori funcţională a instanţei.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatoarea S.C. C.P. S.A. şi intimatul M.N. a declarat, în termen legal, prezentul recurs.
Pentru termenul de judecată din 12 octombrie 2011, au fost trimise cererii din partea recurentei contestatoare şi a intimatului prin care aceştia arătau că îţi retrag recursurile declarate.
Aşa fiind şi avându-se în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurenţilor valabil exprimată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursurilor declarate de contestatoarea S.C. C.P. S.A. şi de intimatul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 289 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3562/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3589/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
