ICCJ. Decizia nr. 3605/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3605/2011
Dosar nr.3161/103/2009
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 109/P din 01 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3161/103/2009 al Tribunalului Neamţ, s-a dispus achitarea inculpaţilor T.G. şi P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că în cursul anului 2008, T.G. şi P.G. erau subofiţeri de poliţie în cadrul M.A.I. şi îşi desfăşurau activitatea ca ajutori şefi post, primul în cadrul Postului de Poliţie Pânceşti, iar al doilea în cadrul Postului de Poliţie Poienari, judeţul Neamţ.
Cele două posturi de poliţie fiind învecinate, atunci când pe raza comunelor Pânceşti sau Poienari interveneau situaţii dificile, subofiţerii se sunau şi se ajutau reciproc.
Aşa s-a întâmplat şi în după amiaza zilei de 27 august 2008, când agentul de poliţie din comuna Poienari - P.G., l-a sunat pe agentul de poliţie din comuna Pânceşti - T.G., să-l ajute la aplanarea unui conflict declanşat în faţa locuinţei familiei F.E. din comuna Poienari, de către numitul A.C.
Acesta din urmă întreţinea de mai mulţi ani relaţii de concubinaj cu numita V.I. şi locuia în casa acesteia, situată în vecinătatea familiei F.E.
A.C. era o persoană agresivă şi consumatoare de alcool, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice, provoca scandaluri de amploare, atât la locuinţa concubinei, pe care o lovea, cât şi în comună, şi în special la locuinţele vecinilor săi, pe care-i ameninţa şi insulta, având de cele mai multe ori asupra sa câte un corp contondent în mână (furcă sau topor).
În luna august 2008, V.I. a plecat la Târgu Jiu, pentru a participa la nunta fiicei sale, de unde s-a întors în dimineaţa zilei de 28 august 2008.
În ziua de 27 august 2008, A.C. a lucrat în gospodăria mamei numitului C.C. până în jurul orelor 16.00, consumând bere. În jurul orelor 16.00, A.C. a fost rugat de vecinul său N.I. să-l ajute la fân, astfel că a mers acasă, a luat furca pentru a lucra la stog.
În timp ce lucra pe vârful stogului, A.C. s-a dezechilibrat şi a căzut.
Cât s-a aflat pe stogul de fân, A.C. a înjurat-o şi ameninţat-o pe F.E., pentru că a dat drumul la păsări (gâşte) pe uliţa satului care i-au consumat porumbul.
F.E. era agent agricol la Primăria comunei Poienari, iar în ziua de 27 august 2008 în jurul orelor 17.00, a revenit de la locul de muncă, a făcut treburi gospodăreşti, dând drumul la păsări în stradă. Casa acesteia era situată în apropierea locuinţei numitei V.I., în care locuia şi A.C.
După ce a terminat lucrul la stogul de fân la familia N.I., A.C. s-a deplasat în două rânduri, cu furca în mână, la poarta locuinţei lui F.E., pe care a ameninţat-o, spunându-i că noaptea o va mutila, întrucât locuieşte singură şi nu va şti nimeni cine a făcut-o.
F.E. nu i-a replicat lui A.C., care se afla într-o stare avansată de ebrietate, temându-se de acesta întrucât anterior ameninţase cu furca şi toporul mai mulţi vecini.
Lângă casa lui F.E., era situată casa fiicei sale - P.C., aceasta participând la incident împreună cu soţul său - P.D.V. Pentru a aplana conflictul, F.E. a sunat la Postul de Poliţie din comuna Poienari, iar apoi a apelat serviciul 112.
După aproximativ 10 - 15 minute, au ajuns la faţa locului agenţii de poliţie P.G. în uniformă şi T.G. îmbrăcat civil, cu maşina primului poliţist.
La sosirea agenţilor de poliţie, au ieşit din curtea caselor, F.E., P.C. şi soţul acesteia P.D., precum şi vecinul lor T.G., la momentul respectiv, A.C. fiind plecat la un bar din apropiere. F.E. le-a spus poliţiştilor că A.C., aflat în stare de ebrietate a făcut scandal în zonă şi în special la locuinţa sa, ameninţând-o cu o furcă. După discuţiile purtate, în timp ce poliţiştii se pregăteau să plece, şi-a făcut apariţia A.C., într-o stare evidentă de ebrietate, cu bustul gol şi înarmat cu furca, iar când s-a apropiat de grupul de persoane aflat în stradă, a ameninţat-o pe F.E. cu furca adresând injurii şi ameninţări persoanelor prezente. Atunci când poliţiştii au încercat să-l liniştească, A.C. a devenit şi mai agresiv, insultându-i pe cei doi.
Tulburat peste măsură, A.C. a încercat să intre în locuinţa numitei F.E. şi atunci s-a interpus agentul de poliţie P.G.. Sesizând că A.C. a ajuns foarte aproape de P.G., colegul acestuia - T.G., a folosit spray-ul lacrimogen din dotare, pulverizând înspre A.C. două jeturi pentru a-l determina să înceteze agresiunea.
Fiindu-i afectată vederea, A.C. a căzut cu faţa în jos şi în acest context, poliţiştii l-au imobilizat şi încătuşat mâinile.
Realizând că a fost încătuşat, A.C. a început să se zbată, lovindu-se în zona feţei de pietrişul de pe jos, continuând să adreseze insulte şi ameninţări.
Întrucât gazul lacrimogen pulverizat în aer, le-a afectat vederea şi poliţiştilor, aceştia au cerut apă de la F.E., care a adus o căldare cu apă la poartă, iar fiica acesteia P.C. a adus o cană şi un prosop. După ce poliţiştii s-au spălat, l-au ridicat pe A.C. şi l-au condus la maşină, aşezându-l pe bancheta din spate, după care l-au transportat la Postul de Poliţie din comuna Poienari.
Din declaraţiile martorilor oculari - F.E., P.D.V., P.C.M., T.G., N.I. şi N.M., a rezultat că nici unul dintre cei doi agenţi de poliţie nu l-au lovit pe A.C. în faţa locuinţei lui F.E., nici când acesta era căzut şi nici când l-au dus în maşină. De asemenea, din declaraţiile aceloraşi martori, a rezultat, reţine instanţa de fond, că A.C. a fost aşezat de poliţişti pe bancheta din spate a autoturismului iar nu în portbagajul maşinii.
Când au ajuns la Postul de Poliţie Poienari, în jurul orelor 19.00, a coborât din maşină mai întâi agentul de poliţie P.G., pentru a descuia lacătul de la uşa de la intrarea în post şi apoi agentul de poliţie - T.G., care i-a deschis portiera lui A.C. şi după ce acesta din urmă a coborât, fiind la fel de agitat, le-a reproşat poliţiştilor că l-au luat la poliţie, spunându-le că se va întoarce la F.E. şi va termina ceea ce a început. Datorită stării de ebrietate şi agitaţiei în care se afla, în timp ce agentul T.G. îl conducea pe A.C. ţinându-l cu mâna de antebraţul stâng, acesta s-a dezechilibrat pe treptele de la intrarea în post şi a căzut.
După ce poliţiştii l-au ridicat pe A.C. au intrat împreună în post, unde agenţii de poliţie au încercat să-l determine pe A.C. să dea o declaraţie olografă, însă nereuşind, au încheiat un proces-verbal în acest sens. În acest timp uşa de acces în post a rămas deschisă.
Agentul de poliţie P.G. l-a sunat pe şeful Postului de Poliţie Poienari - B.I., informându-l despre ceea ce s-a întâmplat, acesta din urmă întorcându-se la post în jurul orelor 19:30, moment în care A.C. a fost descătuşat.
Şeful de post nereuşind să poarte un dialog cu A.C., i-a spus să plece acasă, să nu mai facă scandal, dar să se prezinte a doua zi pentru a da o declaraţie cu privire la cele întâmplate. A.C. a fost de acord cu propunerea şi l-a rugat să-l conducă acasă cu maşina, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. A.C. a fost transportat la domiciliul său de şeful de post, cu maşina agentului P.G., împreună cu acesta şi cu celălalt agent de poliţie. Poliţiştii au mers cu maşina până în uliţa din apropierea casei lui V.I., unde A.C. a coborât şi după ce a trecut singur peste un pârleaz, a fost însoţit de şeful de post până în faţa casei. În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în instanţă şeful de post B.I. a arătat că A.C. a mers singur de la maşină până la locuinţa sa, precum şi de la postul de poliţie la maşină, nefiind nevoie să fie sprijinit, chiar dacă se afla în stare de ebrietate. A mai afirmat că niciunul dintre poliţişti nu i-a spus că l-ar fi lovit în după amiaza zilei de 27 august 2008 pe A.C. şi nici acesta nu s-a plâns că ar fi fost lovit în acea zi de poliţişti şi nu a observat urme de lovituri asupra părţii vătămate. Martorul a mai arătat că atunci când a intrat în postul de poliţie era ordine, în sensul că toate obiectele erau la locul lor, singurul inconvenient fiind mirosul de băutură rămas în aer de la A.C.
Martorii oculari de la Postul de poliţie Poienari, respectiv fiul şefului de post - B.I., soţia şefului de post - B.M., C. (fostă C.) C.P., C.G. şi V.S.D., au relatat că în seara zilei de 27 august 2008, nu au auzit scandal sau zgomote venind dinspre postul de poliţie, situaţie care ar fi fost remarcată atâta timp cât uşa de la intrarea în post şi geamul de la care camera în care cei trei se aflau erau deschise şi că în momentul când a ieşit A.C. era cu bustul gol şi mergea singur fără a fi sprijinit de cineva, nu ţipa şi nu prezenta urme de violenţă pe corp.
Martora F.E., a susţinut că i-a văzut pe cei trei poliţişti seara, când l-au adus acasă pe A.C., care mergea singur şi nu avea leziuni pe corp.
Din aceste declaraţii, nu a rezultat că agenţii de poliţie T.G. şi P.G., au exercitat violenţe la Postul de Poliţie Poienari, asupra victimei A.C.
Vecinii lui A.C., T.G., F.E., P.D.V. şi P.C.M., audiaţi ca martori, precum şi martorul I.I., au declarat că în cursul nopţii de 27 din 28 august 2008, au auzit zgomote, bătăi, lătrat de câini dinspre locuinţa lui A.C., ultimul martor declarând că a văzut în acea noapte doi bărbaţi ieşind din uliţa care trecea prin dreptul locuinţei victimei.
În dimineaţa zilei de 28 august 2008, a sosit la locuinţa sa V.I., care şi-a găsit concubinul în casă, dezbrăcat până la brâu, şezând pe marginea patului, cu multiple vânătăi şi umflături începând din zona capului şi până în zona brâului, A.C. relatându-i că a fost lovit de poliţiştii din comuna Poienari. A apelat Serviciul 112, pentru a trimite o salvare, la locuinţa martorei V.I. sosind şi martorii O.V. şi C.E.
În declaraţiile lor, martorii O.V., C.E. şi Ţ.I., au relatat că au vorbit cu A.C., care le-au spus că a fost lovit de băieţi tineri de la postul de poliţie al lui B., martorii precizând că A.C. a mers până la maşina salvării, sprijinit de O.V. şi de şoferul de pe ambulanţă - Ţ.I., fiind transportat cu ambulanţa la Spitalul Mun. Roman, unde a decedat la data de 29 august 2008.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 01 septembrie 2008, întocmit de Cabinetul Medico-Legal Roman, a rezultat că moartea numitului A.C. a fost violentă, cauza medicală a morţii fiind şocul traumatic la un politraumatizat cu multiple contuzii ale membrelor, toracelui, abdomenului, multiple fracturi costale, ruptură pleuro-pulmonară şi ruptură hepatică, leziunile putând fi produse prin loviri active repetate cu mijloace şi corpuri contondente.
Faţă de declaraţiile martorilor oculari, prezenţi şi la locul conflictului şi la sediul poliţiei, a rezultat că nu s-a putut stabili indubitabil, o legătură de cauzalitate între leziunile din actele medico-legale care au determinat decesul victimei A.C. şi împrejurările de fapt în care acestea au fost produse.
Astfel, declaraţiile martorilor oculari, au exclus în mod evident, orice act de agresiune sau violenţă, pe care inculpaţii, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu ca agenţi de poliţie, l-ar fi exercitat asupra victimei, atât la locul conflictului din fata locuinţei lui F.E., cât şi la sediul Postului de poliţie Poienari.
În cauză, s-au înlăturat declaraţiile martorilor V.I., O.V., C.E., cât şi declaraţiile martorilor N.V. şi N.M. din cursul urmăririi penale, întrucât nu au fost prezenţi nici la locul conflictului şi nici la sediul poliţiei, în după-amiaza zilei de 27 august 2008 şi în plus, ultimii doi martori au dat declaraţii contradictorii în instanţă, astfel că declaraţiile acestora au numai valoare probatorie indirectă.
Mai mult decât atât în declaraţiile lor, martorii au făcut relatări generale, în sensul că victima le-a spus martorilor că a fost bătut de „poliţie", fără a relata împrejurări concrete, privind identitatea unor persoane anume care au lovit victima, precum şi modul şi locul desfăşurării agresiunii asupra victimei.
În concluzie, s-a constatat că leziunile care au fost stabilite prin raportul de necropsie şi care au condus la decesul victimei, nu au fost produse prin fapte săvârşite de inculpaţi, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, ca agenţi de poliţie, faptele respective putând fi comise de persoane neidentificate în cauză.
Faţă de considerentele expuse, s-a dispus achitarea inculpaţilor T.G. şi P.G., pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte împotriva victimei A.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Întrucât nu pot fi acordate despăgubiri în cazul pronunţării achitării în temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă C.E.E.
Împotriva sentinţei Tribunalului Neamţ au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi partea civilă C.E.E.
În motivarea apelului, parchetul a susţinut că după administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut în esenţă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal că se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Soluţia instanţei de fond s-a bazat exclusiv pe declaraţiile martorilor luate în faza de judecată, neacordându-se aceiaşi relevanţă depoziţiilor aceloraşi martori din faza de urmărire penală, retractate ulterior, fără nici o justificare plauzibilă.
Potrivit art. 63 alin. (2) din C. proc. pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, prin coroborarea cărora să conducă la aflarea adevărului.
La termenul din data de 17 decembrie 2009, martorii N.I. şi N.M. au fost audiaţi de instanţa de judecată şi au declarat că nu au văzut ca inculpaţii să-l fi lovit pe A.C. în ziua de 27 august 2008, retractându-şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în care au arătat că T.G. şi P.G. au lovit victima cu picioarele peste coaste, în mod repetat.
Faţă de această poziţie procesuală, procurorul de şedinţă a solicitat instanţei să sesizeze Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ pentru a efectua cercetări faţă de N.I. şi N.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Din verificările efectuate, s-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ nr. 64/P/2010 din 23 iulie 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor N.I. şi N.M. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., reţinându-se că în data de 17 decembrie 2009, fiind audiaţi în calitate de martori în Dosarul penal nr. 3161/103/2009 al Tribunalului Neamţ, după ce au fost întrebaţi asupra unor împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei, au arătat că nu îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi au afirmat în mod mincinos că lucrătorii de poliţie T.G. şi P.G. nu l-au lovit cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului pe A.C.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în dosarul în care este cercetat N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a declarat că în data de 17 decembrie 2009 a minţit în fata instanţei şi că declaraţiile conforme cu realitatea sunt cele date în faţa procurorului în Dosarul nr. 303/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, făcând menţiunea că regretă fapta comisă.
Însă N.M. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în dosarul în care este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a precizat că nu-şi aminteşte ceea ce a declarat organelor de urmărire penală în cursul anului 2008, după care a adăugat „nu recunosc faptul că am declarat mincinos nici la instanţă şi nici la poliţie în anul 2008.
Aşadar, a rezultat că, cercetările efectuate au confirmat existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, săvârşită de inculpaţii N.I. şi N.M. martori în dosarul privind pe inculpaţii T.G. şi P.G.
În ceea ce priveşte actul medico-legal este evident că, leziunile victimei A.C. au fost produse în data de 27 august 2008 şi fără susţinere medicală ar fi dus rapid la decesul victimei (La internare prezenta stare generală extrem de gravă, multiple contuzii, fracturi costale, hemopneumotorax drept contuzie cardiacă, TCC acut comoţional. Post operator face stop cardiac resuscitat. Protezare respiratorie. Intră în comă profundă, iar la 24 ore după internare face un nou stop respirator ireversibil.).
Mecanismele sugerate de inculpaţi că, victima ar fi căzut pe treptele din faţa postului de poliţie nu pot fi reţinute, fiind puţin plauzibil în contextul morfologic lezional existent.
Medicii legişti au stabilit că, moartea lui A.C. s-a datorat loviturilor active repetate cu mijloace şi corpuri contondente.
Actele medico-legale şi depoziţiile martorilor N.I., V.I., O.V., C.V. şi C.E.E. dovedind pe deplin faptul că, moartea victimei s-a datorat agresiunii fizice produsă de inculpaţii T.G. şi P.G.
Totodată, s-a arătat un alt motiv de nelegalitate sub aspectul laturii civile.
Deşi, Spitalul Municipal Roman şi Serviciul de Ambulanţă Neamţ, s-au constituit părţi, civile în cauză, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor cereri.
Pentru motivele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor T.G. şi P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
În faţa instanţei de apel, la termenul din data de 26 octombrie 2010, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii, din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175, lit. i) C. pen., cerere pusă în discuţia părţilor la data de 14 decembrie 2010.
Prin Decizia penală nr. 145 din 24 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 109/P din 01 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 3161/103/2009. A desfiinţat sentinţa penală apelată, reţinând cauza spre rejudecare şi, în fond:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de sesizare de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. în omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi condamnarea inculpaţilor T.G., (fiul lui G. şi P., născut la data de 07 iulie 1986 în Piatra neamţ, cu domiciliul în judeţul Neamţ, cetăţean român, agent de poliţie la Postul de poliţie Oniceni, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale) şi P.G., (fiul lui S. şi M., născut în Roman, cu acelaşi domiciliu stabil în strada T., judeţul Neamţ, cetăţean român, agent de poliţie la Postul de Poliţie Bahna, judeţul Neamţ, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii liceul plus şcoală postliceală, fără antecedente penale), ambii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., fiecare la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., fiindu-le interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., 998 şi 1003 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.E.E., dispunându-se obligarea inculpaţilor în solidar să plătească acesteia suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri (din care 5.000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale); părţii civile Serviciul de Ambulantă judeţean Neamţ suma de 169,1 RON reprezentând 1 din 2 din cheltuielile de transport cu ambulanţa şi părţii civile Spitalul municipal Roman suma de 814 RON reprezentând 1 din 2 din cheltuielile de spitalizare.
În motivare, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Tribunalul Neamţ, în motivarea sentinţei penale atacate, a acordat prioritate acelor mijloace de probă care tind a înlătura vinovăţia inculpaţilor şi care transferă cauza leziunilor ce au condus la decesul victimei într-o altă zonă, neclarificată, a unor presupuse agresiuni exercitate de alte persoane la locuinţa lui A.C., după ce acesta a fost transportat de poliţişti.
Instanţa de apel a constatat că evaluarea întregului material probator administrat în cauză conduce la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, chiar în condiţiile în care unii martori revin asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, cu privire la aspecte esenţiale.
Un prim element, foarte important şi cu un grad ridicat de credibilitate, este reprezentat de cauzele medico-legale ale decesului şi modul cum acestea au putut fi produse. Astfel, din Raportul medico-legal din septembrie 2008, Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale, completările la acest aviz şi Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti, a rezultat cu evidenţă că leziunile prezentate de victimă au fost produse la data de 27 august 2008, prin loviri active repetate cu mijloace şi corpuri contondente, fiind exclus mecanismul căderii lui A.C.
Prin urmare, ipoteza că acesta a căzut pe scările Postului de Poliţie Poienari, judeţul Neamţ, apărare frecvent folosită de organele de poliţie pentru a justifica provenienţa leziunilor prezentate de persoanele ce s-au aflat în custodia lor, nu poate fi reţinută în niciun caz de instanţa de judecată.
Inculpaţii, dar şi unii dintre martori, încearcă să acrediteze şi o altă ipoteză, aceea că victima a fost lovită după ce a fost lăsată acasă, în noaptea de 27 din 28 august 2008, întrucât la domiciliul acesteia s-au auzit scandal şi ţipete, până la momentul la care concubina, V.I., a găsit-o în jurul orelor 8,00 dimineaţa. Analiza acestor probe relevă că nu sunt susţinute de elemente concrete, directe, cum ar fi: găsirea amprentelor, sustragerea unor bunuri din casă, răscolirea lucrurilor din locuinţă, sesizarea organelor de poliţie de vecini sau concubina victimei, etc; ceea ce face necredibilă o asemenea variantă. Dimpotrivă, persoanele care au relaţionat cu victima din dimineaţa zilei de 28 august 2008 au declarat că acesta s-a plâns că a fost lovit de poliţişti. În acest sens sunt declaraţiile martorilor V.I., C.E. şi O.V. Pe lângă aceste persoane care cunoşteau victima, o declaraţie importantă o constituie cea făcută de martorul Ţ.I., şofer pe ambulanţa care l-a transportat pe A.C. la Spitalul Municipal Roman în dimineaţa zilei de 28 august 2008. Acesta a arătat că a ajutat la deplasarea victimei din locuinţă la ambulanţă şi a auzit când concubina V.I. spunea asistentului medical, cel care avea obligaţia evaluării stării în care se afla A.C., că l-a găsit în casă bătut de poliţie. De aici a rezultat şi faptul că martora a susţinut de la început că agresorii sunt poliţiştii, aşa cum i-a relatat victima, fără a exista timpul necesar influenţării sale de către primarul din comună, aşa cum încearcă inculpaţii să justifice acuzaţiile aduse de aceşti martori.
S-a mai precizat că iniţial victima a fost bătută de către cei doi inculpaţi în faţa locuinţei martorei F.E., agresiune ce a fost văzută de martorii N.M. şi N.I., potrivit celor declarate în cursul urmăririi penale. În cursul judecăţii aceştia revin asupra declaraţiilor iniţiale, fără a da o explicaţie plauzibilă. Ulterior, A.C. a fost condus la sediul Postului de Poliţie unde a continuat lovirea sa de către cei doi inculpaţi.
La dosar sunt date din care rezultă că a participat la agresarea victimei şi fiul şefului de post, martorul B.I., însă insuficiente pentru a reţine contribuţia unei a treia persoane.
Victima a ajuns acasă în aceeaşi zi, seara, fiind adusă cu maşina condusă de cei doi inculpaţi. Deşi martorii F.E., P.D. şi P.C., afirmă că au văzut când victima a fost adusă, Curtea a reţinut că în primele declaraţii, au susţinut fără nicio ezitare că nu au mai văzut-o după ce a fost ridicată de cei doi inculpaţi din faţa locuinţei lor. Aceste declaraţii au fost date în ziua de 28 august 2008, după transportarea victimei, anterior decesului din data de 29 august 2008, când nu se punea problema tragerii la răspundere penală a poliţiştilor.
Ulterior, se adaugă la aceste declaraţii "continuări", nedatate şi nereglementate de normele procedurale în vigoare, în care se descriu multiple amănunte, dintre cele mai diverse, menite a convinge că, de fapt, au văzut când A.C. a fost adus la locuinţă de cei doi inculpaţi, împreună cu martorul B.I., şeful de post, iar victima era într-o stare bună, mergea singură şi chiar a sărit un „gărduţ". „Eforturile" depuse pentru înlăturarea răspunderii penale a inculpaţilor sunt cât se poate de evidente, transpar din evoluţia declaraţiilor celor trei martori, fiind lesne de înţeles atitudinea lor dacă se tine seama de faptul că victima i-a ameninţat la debutul incidentului, fiind în duşmănie cu aceştia, iar inculpaţii au sărit în ajutorul lor. Tot cu prilejul acestor „continuări de declaraţii" a început consemnarea şi aşa-zisului scandal petrecut la locuinţa victimei în acea noapte după ce a ieşit din custodia poliţiştilor, împrejurări nesusţinute probator în mod direct.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bacău a reţinut că A.C. a fost în mod repetat lovit de cei doi inculpaţi în ziua de 27 august 2008, atât în faţa locuinţei lui F.E., cât şi la sediul Postului de Poliţie Poienari, faptele fiind comise în stare de provocare din partea victimei, care se manifesta violent, inclusiv faţă de organele de poliţie, dar care au depăşit cadrul legal specific, după ce s-a reuşit imobilizarea ei, inclusiv cu cătuşe.
Din acel moment cei doi agenţi ai statului au deţinut controlul total asupra victimei şi se fac răspunzători de leziunile pe care le-a prezentat la dată găsirii sale de către concubină, iar asta nu datorită prezumţiei dezvoltate în jurisprudenţa C.E.D.O. în cauzele în care s-au constatat încălcări ale art. 2 şi 3, ci rezultă din mijloacele de probă analizate.
Raportat la leziunile prezentate de victimă la data necropsiei „şoc traumatic la un politraumatizat cu multiple contuzii ale membrelor, abdomenului", cu multiple fracturi costale, cu ruptură la plămân şi de ficat, instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au avut reprezentarea că violenţele exercitate faţă de A.C. sunt apte de a conduce la decesul său şi, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, au acceptat posibilitatea producerii sale. Această atitudine psihică se circumscrie laturii subiective a infracţiunii de omor, ce s-a desfăşurat iniţial în loc public, fiind incident elementul circumstanţial agravant reglementat de art. 175, alin. (1), lit. i) C. pen. Prin urmare, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice s-a apreciat întemeiată, fapta săvârşită de cei doi inculpaţi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175, lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale arătate la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, lipsa antecedentelor pentru cei doi inculpaţi, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, starea de provocare incidenţă, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 76, alin. (2) C. pen., atitudinea procesuală a celor doi intimaţi care au fost de acord să dea declaraţii în cauză dar nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, precum şi urmarea socialmente periculoasă produsă, respectiv decesul victimei.
S-a avut în vedere faptul că violenţele exercitate au legătură directă cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către cei doi poliţişti, ceea ce-i face nedemni pe viitor de a ocupa o astfel de funcţie, instanţa de apel aplicând şi pedepsele complementare prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă C.E.E., Curtea a constatat că decesul victimei A.C., unchiul părţii civile, cu privire la care sunt probe că se aflau în relaţii apropiate, înmormântarea fiind făcută prin grija sa şi a mamei sale, A.A., i-a cauzat un prejudiciu atât de natură materială, cât şi morală.
Prin stabilirea vinovăţiei inculpaţilor se angajează şi răspunderea lor civilă delictuală, însă reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării a atras o reducere la jumătate sancţiunii civile de reparare a prejudiciului.
Astfel, ţinând seama de dovezile depuse în faţa primei instanţe din care au rezultat cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei, precum şi relaţiile strânse pe care le avea partea civilă cu unchiul său A.C., instanţa de apel a apreciat suma de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 25.000 RON, cu titlu de daune morale, în măsură să o despăgubească în mod echitabil.
Totodată au fost admise în parte şi acţiunile civile exercitate de unitatea medicală şi de ambulanţă ce au efectuat cheltuieli în încercarea de a salva viaţa victimei, ţinându-se seama de culpa acesteia din urmă la declanşarea conflictului.
Prin încheierea din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen. a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Deciziei penale nr. 145 din 21 decembrie 2010, în sensul că admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi partea civilă C.E.E. împotriva Sentinţei penale nr. 109/P din 1 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 3161/103/2009 în loc de admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 109/P din 1 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 3161/103/2009.
Împotriva Deciziei penale nr. 145 din 24 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău au declarat recurs inculpaţii T.G. şi P.G., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. În motivare, au susţinut în esenţă că instanţa de apel a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, neexistând nicio probă că sunt autorii faptei de omor comis asupra victimei A.C., motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu a pus în discuţia părţilor cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 195 alin. (1) C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul la cererea celui interesat ori din oficiu.
În raport de dispoziţiile legale enunţate, eroarea trebuie să fie materială şi evidentă, rezultând vădit din actele dosarului. Aşadar, constituie erori materiale evidente doar acele greşeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei părţi, a unei sume de bani, a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidenta erorii reieşind în absenta oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.
Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe ori stabilirea ei ca urmare a unei deliberări şi ca exprimare a unei convingeri. Pe calea procedurii reglementate de dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. pen., referitoare la modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale şi înlăturarea unor omisiuni vădite, nu se pot îndrepta erorile de judecată, prin care s-au dat soluţii greşite sau incomplete.
În cauza dedusă judecăţii, împotriva Sentinţei penale nr. 109/P din 1 iunie 2010 a Tribunalului Neamţ au declarat apel parchetul şi partea civilă C.E.E., Curtea de Apel Bacău pronunţându-se prin Decizia nr. 145 din 24 decembrie 2010 numai asupra apelului declarat de procuror, iar ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale şi asupra apelului părţii civile, în sensul admiterii acestuia.
Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa şi de a consemna în minuta şi dispozitivul deciziei soluţia dată asupra apelului părţii civile nu poate constitui o eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., cum greşit a apreciat instanţa de apel, încercând să o remedieze prin încheierea de îndreptare a erorii, ci o eroare de judecată prin care s-a dat o soluţie incompletă, ceea ce atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Odată cu rejudecarea apelurilor, vor fi analizate şi criticile formulate în recurs de către inculpaţii T.G. şi P.G.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de inculpaţii T.G. şi P.G. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 24 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie. Va casa Decizia penală atacată şi va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare instanţei de apel.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii T.G. şi P.G. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 24 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează Decizia penală atacată şi dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare instanţei de apel.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu recurenţilor inculpaţi T.G. şi P.G. - până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
