ICCJ. Decizia nr. 3574/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3574/2011
Dosar nr. 4817/86/2007
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A fost condamnat inculpatul S.R. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind R.N.C.J.), la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind M.B.), la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată fiind A.C.), la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul S.R. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului S.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.R. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen., şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.R. pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul G.A. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.A. drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului G.A. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni calculat potrivit art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului G.A. pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul I.C. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului I.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului I.C. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni calculat potrivit art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului I.C. pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată, prevăzută de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
S-a aplicat inculpatului C.M.A. o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA în echivalent lei la data plăţii.
A fost obligat inculpatul S.R. să plătească părţii civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA în echivalent lei la data plăţii cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul S.R. să plătească părţii civile M.B. suma de 628 dolari SUA în echivalent lei la data plăţii cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a avut în vedere următoarele:
La data de 20 noiembrie 2003, pe adresa de e-mail a Guvernului României, a fost înaintată sesizarea cetăţeanului britanic A.C. privind faptul că în urma unei vânzări de bunuri, în valoare de 60 dolari SUA, efectuate la data de 6 iunie 2003, pe site-ul de licitaţii on-line A a fost indus în eroare de numitul S.R., care a simulat efectuarea plăţii, uzând de o carte de credit ale cărei date aparţineau unei ale persoane, astfel că nu a putut să ridice contravaloarea bunurilor expediate acestuia, tranzacţia fiind anulată.
Efectuându-se verificări la Poşta Română, s-a stabilit că inculpatul S.R. a primit şi ridicat până la data de 21 august 2003 un număr de 6 colete, iar din verificările efectuate la Direcţia Regională Vamală Iaşi a rezultat că a primit până la data de 8 ianuarie 2004 un număr de 18 colete, inclusiv cele 6 colete anterior amintite, expediate din străinătate de diverse persoane, fiind identificate şi documentele privind ridicarea, la data de 18 iunie 2003, a coletului ce i-a fost expediat de A.C. În cadrul acestei operaţiuni a fost identificată şi primirea, la data de 18 iunie 2003, a unui colet expediat, la data de 9 iunie 2003, de cetăţeanul american R.N.C.J., conţinând o placă video de calculator, în valoare de 300 dolari SUA.
La data de 15 septembrie 2004, au fost primite plângerile cetăţenilor americani R.N.C.J. şi M.B. Cel dintâi, R.N.C.J., a învederat faptul că i-a vândut numitului S.R., în cursul lunii iunie 2003, o placă video de calculator în valoare de 300 dolari SUA, prin intermediul site-ului de licitaţii on-line A, plata urmând a fi făcută prin sistemul P.P., care verifică autenticitatea datelor de card. Însă, după expedierea bunului pe adresa de domiciliu a inculpatului, vânzătorul a fost informat de P.P. că tranzacţia a fost anulată, deoarece în efectuarea plăţii s-a uzat de o carte de credit în mod fraudulos.
M.B. a reclamat faptul că a dorit să cumpere de pe site-ul de licitaţii A o cameră digitală S. în valoare de 628 dolari SUA, de la un utilizator ce folosea numele de cont d. După perfectarea tranzacţiei, cumpărătorul a trimis banii la data de 30 iunie 2002, pe numele inculpatului S.R., însă acesta din urmă, nu i-a mai expediat bunul, conform înţelegerii.
Ca urmare a interceptării şi înregistrării comunicaţiilor de date informatice, s-a constatat că inculpatul S.R. a transmis de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., mai multor utilizatori, date de cărţi de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, în vederea sustragerii disponibilităţilor, aşa cum rezultă din notele de redare din data de 14 decembrie 2004. Dintre partenerii inculpatului a fost identificat coinculpatul G.A. care folosea pe site-ul ... user-ul ... . Inculpaţii S.R. şi G.A. au creat împreună mai multe site-uri web cu aparenţă de autenticitate după modelul unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, prin care se solicitau o serie de date clienţilor unor bănci cunoscute din Marea Britanie şi SUA, inserând şi date confidenţiale, pe care nici o bancă nu le solicită clienţilor cum ar fi codul PIN, pagini pe care le postau pe serverele unor firme cu bună reputaţie şi, ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de mail bombere, trimiteau mesajele – spam – unui număr mare de adrese de e-mail procurate prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii unor site-uri ale unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda să se producă ulterior, prin accesarea de către destinatari a link-urilor conţinute în mesaj şi care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau induşi în eroare îşi comunicau datele confidenţiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail la care aveau acces inculpaţii. Ei utilizau datele recepţionate de pe cardul compromis fie la cumpărături prin Internet, fie prin fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la cumpărături din magazine. Ca exemple sunt de invocat mesajele trimise de inculpatul S.R. la data de 9 noiembrie 2004 către clienţi ai băncii S. din SUA (a se vedea procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de adresele de e-mail ... şi ... aparţinând inculpatului S.R.).
Relevante în acest sens sunt comunicările între cei doi inculpaţi, din data de 8 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004, 31 ianuarie 2005, în ceea ce priveşte maniera de lucru precum şi discuţiile referitoare la prognozele asupra câştigurilor şi a modului de investire a banilor rezultaţi din fraude, cuprinse în conţinutul notelor de redare a comunicărilor din datele din 29 noiembrie 2004. Prin metoda mai sus amintită, cunoscută sub numele de phishing, cei doi au trimis mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on-line ale băncilor W.M. din S.U.A, având adresa web B, şi H. din Marea Britanie, având adresa web C. Datele obţinute de la titularii de conturi induşi în eroare au fost transmise de cei doi între ei şi către alţi utilizatori în scopul sustragerii disponibilităţilor.
Astfel, pentru a exemplifica modul de operare, în sensul expus mai sus, este de menţionat cum o pagină scam, ce părea a fi editată de Banca H. din Marea Britanie, a fost postată de inculpatul S.R., în mod ilegal, în cursul lunii noiembrie 2004, pe serverul cu IP y, ce aparţinea Casei de Producţie de Film A.M.F.G. din Viena - Austria, cu scopul de a primi aici mesajele deţinătorilor de conturi la banca amintită, conţinând informaţii privind datele de acces confidenţiale. A procedat aşa pentru a-şi disimula identitatea şi l-a informat pe coinculpatul G.A. despre aceasta, invitându-l să acceseze şi el acel sistem informatic.
Ca urmare a interceptării şi înregistrării comunicaţiilor de date informatice, s-a constatat că inculpaţii G.A. şi I.C. au creat împreună pagini web pe care le-au postat pe servere accesate în mod ilegal, cum ar fi cele cu adresele IP z şi w, obţinând datele cărţilor de credit ale mai multor cetăţeni străini. Astfel, ei au purtat mai multe discuţii despre folosirea metodei spam, cum ar fi cele din datele de 3 aprilie 2005 şi 6 aprilie 2007. Din comunicările dintre cei doi inculpaţi, rezultă că, inculpatul I.C. a deţinut un aparat de inscripţionat carduri bancare şi mai multe carduri neinscripţionate pe care transpunea datele cardurilor obţinute în mod ilegal. Într-o comunicare din data de 6 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că deţine „plastice”, (formate tip card conţinând o bandă magnetică aptă să fie inscripţionată, acestea putând fi, de exemplu, şi cartele tip M., care, pentru a fi utilizate la bancomat, se suprapun peste un card din material PVC).
La data de 3 aprilie 2005, inculpatul G.A. i-a transmis coinculpatului I.C., pe adresa ID ..., date de carduri, obţinute de la alţi utilizatori cu care comunica şi a căror identificare nu a putut fi stabilită. Inculpatul G.A. a transmis şi altor persoane, rămase neidentificate, date de cărţi de credit obţinute în mod ilegal.
Coinculpatul I.C. a fabricat clone ale cardurilor de pe care se sustrăseseră datele de acces şi identificare şi, cu ajutorul lor, a scos de la diferite ATM-uri sumele de bani disponibile. Astfel, s-a putut stabili cum inculpatul G.A. i-a transmis coinculpatului I.C., la datele de 3 aprilie 2005 şi 13 aprilie 2005, fără acordul titularilor, datele cardurilor, pe care acesta din urmă şi-a luat sarcina „să le scoată”. La rândul său, la data de 3 aprilie 2005, coinculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A., fără acordul titularului datele unui card, totodată anunţând că în România se scot foarte greu banii de pe carduri, acesta din urmă sugerându-i să se ducă înapoi în Spania.
Cu ajutorul datelor astfel obţinute, inculpatul I.C. a clonat carduri, astfel că la data de 6 aprilie 2005, l-a anunţat pe inculpatul G.A. că a scos două carduri şi îi va trimite suma de 70.500.000 lei, reprezentând partea lui. A mai rezultat că la data de 14 aprilie 2005, contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava, a fost creditat de la sucursala Lujerului – Bucureşti a aceleiaşi bănci, cu suma de 70.500.000 lei, de către o anume P.A., neidentificată. Pe data de 15 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a comunicat că a mai scos bani de pe carduri şi îi va trimite 38.500.000 lei. Astfel, s-a putut stabili că, la data de 15 aprilie 2005, inculpatul I.C. i-a transmis inculpatului G.A. că datele a două cărţi de credit sunt corecte şi de pe fiecare a scos câte 13.000.000 lei, iar la data de 14 aprilie 2005, ca urmare a verificărilor la R. S.A., s-a constatat că s-a retras suma de 12.000.000 lei. S-a mai stabilit că la data de 17 aprilie 2005, contul lui G.A. deschis la R.B., sucursala Suceava a fost creditat de la Sucursala Lujerului – Bucureşti a aceleiaşi bănci, cu suma de 13.000.000 lei.
Pe lângă numere de carduri de credit, inculpatul G.A. a obţinut şi numere de BIN-uri de carduri de credit, BIN-urile fiind numere de identificare ale băncilor emitente (Bank Identification Number) şi care reprezintă primele 6 cifre din numărul cardului, în funcţie de care ei puteau stabili dacă acele carduri erau compatibile cu ATM-urile din România, prin intermediul documentărilor efectuate pe Internet.
La domiciliul inculpatului I.C., s-a descoperit, cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 30 ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk „T.” pentru notebook, având capacitate 12 GB, produs de firma I. Pe acesta au fost găsite aplicaţiile a.exe; b.exe; c.exe şi d.exe. Pentru a stabili dacă aceste aplicaţii sunt destinate sau pot fi utilizate la contrafacerea cardurilor bancare, s-a cerut concursul specialiştilor din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate. S-a constatat că în directorul „C:Documents and SettingsasdDesktop” se află cele patru aplicaţii enumerate mai sus, stabilindu-se următoarele:
Aplicaţia b.exe este o interfaţă între un utilizator şi un dispozitiv electronic, conectat la un port serial al unui calculator personal. La lansarea programului, pe ecranul monitorului, apare meniul de comenzi al aplicaţiei, aşa cum este redat în anexa Raportului de constatare tehnico-ştiinţific. Din acest meniu, prin intermediul acestei aplicaţii, datele în format electronic pot fi citite, şterse, copiate sau înscrise pe banda magnetică a cardurilor magnetice. Datele astfel procesate pot avea diverse formate, inclusiv cel utilizat în sistemele de plată electronică.
Aplicaţia c.exe permite conectarea la un calculator personal a diferitelor tipuri de cititoare de carduri magnetice. Aceste cititoare sunt afişate într-o formă grafică în fereastra ce apare la lansarea aplicaţiei. Printre aceste cititoare, sunt prezente cititoarele mai des întâlnite. După selectarea tipului de cititor de carduri, pe ecranul monitorului va apare meniul de comenzi. Prin intermediul acestei aplicaţii se pot da comenzi specifice fiecărui tip de cititor de carduri magnetice. Astfel, la cititoarele de carduri care nu au memorie internă, prin lansarea comenzii de citire, se pot transfera în memoria calculatorului personal datele aflate pe banda magnetică a cardurilor. În cazul cititoarelor care dispun de memorie internă, tot prin intermediul acestei aplicaţii, se pot lansa comenzi de transfer a datelor din memoria internă a acestor dispozitive în memoria calculatorului personal, în vederea valorificării ulterioare a acestora. De asemenea, prin intermediul acestei aplicaţii, se pot lansa, către dispozitivele care au implementate astfel de funcţii, comenzi de înscriere, copiere sau ştergere a cardurilor. Datele procesate în acest scop pot avea diferite formate, inclusiv cel utilizat în sistemele de plată electronică.
a.exe este o aplicaţie de interfaţă cu utilizatorul şi permite lansarea comenzilor „descarcă memoria” şi „şterge memoria” către un dispozitiv electronic extern, conectat la un port serial al unui calculator personal. Accesul la aplicaţie este restricţionat prin parolă. La introducerea corectă a parolei, butoanele ce permit lansarea comenzilor de mai sus se activează.
Aplicaţia d.exe permite analiza numărului unui card de credit şi extragerea din acesta a datelor referitoare la banca emitentă a acestuia (numele băncii, ţară, telefon, tipul de card de credit etc.). De asemenea, este posibilă analiza în acelaşi context a numărului SSN (Social Security Number) şi identificarea statului asociat.
Astfel s-a concluzionat că aplicaţiile a.exe, b.exe şi c.exe sunt destinate realizării interfaţării cu anumite dispozitive electronice, cuplate la un port serial al unui calculator personal, prin intermediul cărora se pot procesa carduri magnetice, inclusiv carduri bancare, şi pot fi utilizate la contrafacerea cardurilor bancare, deoarece funcţiile implementate în cadrul acestor programe permit citirea, ştergerea, copierea sau înscrierea cardurilor bancare.
Deoarece informaţiile ce se pot obţine prin intermediul aplicaţiei d.exe sunt specifice conturilor bancare, se poate afirma că şi această aplicaţie poate contribui la contrafacerea unor carduri bancare.
Prin intermediul aplicaţiilor b.exe şi c.exe se pot realiza operaţii de citire, scriere, copiere sau ştergere a cardurilor magnetice, în funcţie de posibilităţile dispozitivului electronic utilizat, permiţând, de asemenea, procesarea de date structurate în diferite formate, inclusiv a celui folosit în sistemele electronice de plată. În acest mod se pot realiza copii identice (clone) ale unor carduri magnetice.
Teoretic, aceste aplicaţii se regăsesc separat pe diferite site-uri de pe Internet, însă având în vedere că inculpatul I.C. avea în laptop toată gama de aplicaţii, necesară întregului flux al clonării de carduri bancare, dar şi numere de cărţi de credit, împreună cu toate datele ce se inscripţionează pe pista a II-a a benzii magnetice reprezentând segmentul citit de bancomat la efectuarea retragerilor, a dedus că acesta nu le deţinea întâmplător ci în scopul clonării de carduri bancare. Această ipoteză s-a apreciat a fi susţinută şi de conţinutul convorbirilor purtate pe M.
Instanţa a considerat că inculpatul avea indubitabil preocupări în sensul comiterii de infracţiuni cu cărţi de credite, cu atât mai mult cu cât a purtat discuţii în acest sens cu inculpatul G.A. Faptul că inculpatul I.C. este cel care purta discuţii cu inculpatul G.A., a rezultat din faptul că „A.” este porecla lui, că în laptop-ul său, într-un fişier denumit „cc A.” au fost găsite numere de cărţi de credit, aşa cum a reieşit din procesul-verbal de percheziţie a laptop-ului şi Raportul E. (programul cu ajutorul căruia se efectuează percheziţiile informatice), anexat acestuia. Identitatea acestuia a mai rezultat, fără putere de tăgadă, din faptul că în corelaţie cu ceea ce comunicau cei doi pe M., în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 29 martie 2004, conform formularului MG., inculpatul I.C. i-a trimis inculpatului G.A. suma de 86 dolari SUA.
Cu ocazia aceleaşi percheziţii, din data de 30 ianuarie 2007, la locuinţa lui I.C. s-a descoperit un card B.P. inscripţionat cu numele lui, pe care acesta a clonat datele unui alt card, emis de banca W.F.B. Iowa din SUA.
La domiciliul inculpatului G.A. s-a descoperit cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 30 ianuarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava, un hard-disk marca „M.”, cu capacitate 30 GB, asupra căruia a fost efectuată percheziţie informatică, la data de 5 februarie 2007, în baza mandatului emis de Tribunalul Suceava la data de 1 februarie 2007, descoperindu-se următoarele: în calea CstuffdesktopsecondChanSE.txt, a fost identificat un mesaj asemănător celor trimise de site-ul A. clienţilor săi; în calea Cstuffdesktop ecent.txt au fost identificate date de cărţi de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea Cstuffstuffmails.txt au fost identificate mai multe fişiere stocate pe serverul D, reprezentând liste arhivate de adrese de e-mail; în calea CprostiiworrkkWS letter.txt, a fost identificat un model de mesaj care este adresat clienţilor băncii C. din Manhattan - New York; în calea Cprostiiworrkk otes.txt au fost identificate date de cărţi de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea Cprostiiworrkkusers ibay.txt au fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori ai site-ului A; în calea Cprostiiworrkkl.txt a fost identificat un text ce reprezintă o ofertă de angajare destinată cetăţenilor SUA; în calea Cprostiistuffdedi meu.txt au fost identificate mai multe IP-uri corespunzătoare unor sisteme informatice, precum şi datele de acces la acestea; în calea Cstuffdesktopa.txt au fost identificate mai multe adrese de servere, precum şi date de acces la acestea; în calea Cstuffdesktop.txt, au fost identificate date de acces la conturile mai multor utilizatori ai site-ului A; în calea CstuffdesktopNew Text Document.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum şi date de acces la acestea; în calea Cstuffstuffa.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum şi date de acces la acestea; în calea CstuffCHmsg.txt a fost identificat un model de mesaj care este adresat clienţilor băncii C.; în calea Cprostiistuffeumails.txt a fost identificată o listă conţinând adrese de e-mail; în calea Cprostiistuffaaa.txt au fost identificate date ale unei cărţi de credit; în calea Cprostiistuffdedi.txt au fost identificate mai multe adrese de sisteme informatice, precum şi date de acces la acestea; în calea Cprostiistuffenf.txt au fost identificate date de cărţi de credit, împreună cu datele personale ale posesorilor acestora; în calea Cprostiiworrkkclienti.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail; în calea Cprostiiworrkkmails.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail; în calea Cprostiiworrkkmt.txt au fost identificate date cu privire la un transfer de bani prin W.U.; în calea CRECYCLERS-1-5-21-725345543-688789844-839522115-1003Dgl.txt au fost identificate mai multe adrese de e-mail.
Rezultă că inculpatul G.A. a creat mai multe site-uri web cu aparenţă de autenticitate, după modelul unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, stocate de inculpat în căile de acces Cprostiistuffdedi meu.txt şi Cstuffstuffa.txt, prin care se solicitau o serie de date clienţilor site-ul A. sau clienţilor băncii C. din Manhattan - New York, SUA, printre care au fost adăugate şi date confidenţiale pe care nici o bancă nu le solicită clienţilor, respectiv codul PIN şi parola. Ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de mail bombere, a trimis mesajele – spam – unui număr mare de adrese de e-mail, precum cele stocate în calea Cstuffstuffmails.txt, ce au putut fi procurate prin diverse metode (cumpărare, schimb, în urma spargerii unor site-uri ale unor magazine virtuale sau ale unor bănci), urmând ca frauda să se producă ulterior prin accesarea de către destinatari a link-urilor conţinute în mesaj şi care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau induşi în eroare, îşi comunicau datele confidenţiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail la care aveau acces inculpaţii. Faptul că inculpatul a ajuns în posesia datelor de cărţi de credit, este dovedit prin datele stocate în căile de acces: Cstuffdesktop ecent.txt, Cprostiiworrkk otes.txt, Cprostiistuffaaa.txt, Cprostiistuffenf.txt. Datele recepţionate de pe cardurile compromise erau utilizate fie la cumpărături prin Internet fie prin fabricarea unor carduri clonă, folosite la retragerea de numerar sau la cumpărături din magazine.
Totodată el a stocat şi date de acces la conturile unor clienţi ai site-ului A, respectiv: Cprostiiworrkkusers ibay.txt, Cstuffdesktop.txt, date care pot servi la săvârşirea de fraude în patrimoniul acestor clienţi prin folosirea credibilităţii acestora, formată în urma unor tranzacţii anterioare de succes. Inculpatul putea folosi singur aceste date sau le putea tranzacţiona.
Inculpatul G.A. l-a cunoscut şi pe coinculpatul C.M.A., în cursul anului 2006, colaborând cu acesta la editarea mai multor pagini web asemănătoare celor aparţinând unor instituţii bancare din străinătate, pe care le-au postat ilegal pe site-urile acestora şi au determinat mai mulţi cetăţeni străini să le trimită datele de identificare şi de acces la conturile cardurilor bancare. Datele astfel obţinute au fost utilizate de inculpatul C.M.A. la clonarea de carduri ce au fost utilizate în vederea extragerii ilegale a sumelor disponibile, împreună cu mai mulţi complici, la ATM-uri aflate pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin. Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.M.A., interceptate şi înregistrate, rezultă că acesta primea de la coinculpatul G.A. date de cărţi de credit, precum şi instrucţiuni privind numerele de carduri de credit de pe care se puteau extrage disponibilităţi, precum şi instituţiile bancare având bancomate propice extragerii de disponibilităţi de pe carduri clonate.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 30 ianuarie 2007, de la domiciliul inculpatului C.M.A. au fost ridicate 25 medii de stocare a datelor, respectiv 6 diskete şi 19 CD-uri. Asupra acestora s-a efectuat şi percheziţia informatică, la data de 8 februarie 2007, în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Suceava la 1 februarie 2007, ocazie cu care au fost identificate următoarele: pe unul din CD-uri, au fost identificate 2 programe, respectiv: p., program ce permite conectarea la un sistem informatic cu sistem de operare de tip U. şi e.exe, program ce facilitează listarea produselor oferite spre vânzare pe site-ul A; pe CD-ul marca T., inscripţionat cu simbolul «T», a fost identificat următoarele fişierul: email.txt, ce conţine o listă de adrese de e-mail, în legătură cu care există prezumţia că erau destinate a fi folosite în scopul fraudării utilizatorilor acestora prin metoda phishing, obţinerea adreselor de e-mail fiind unul dintre primii paşi ai utilizării acestei metode de fraudare; pe disketa numerotată cu 1, au fost identificate următoarele fişiere: ccuri.txt, ce conţine datele unei cărţi de credit, precum şi datele titularului; ailz.txt, ce conţine o listă de adrese de mail; unverified.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole; myips.txt, ce conţine adrese IP ale unor servere, precum şi instrucţiuni de instalare şi configurare a unui program de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.; escos.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole; mails.txt ce conţine o listă de adrese de mail; onturi.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole; eBay.txt, ce conţine un mesaj trimis prin intermediul site-ului A; mtcn.txt, fişier ce conţine detalii cu privire la un transfer de bani prin W.U.; pe disketa numerotată cu 2, au fost identificate următoarele fişiere: ebayaccounts.txt, ce conţine o listă de utilizatori şi parole; utile.txt, ce conţine detalii cu privire la un transfer de bani prin W.U.; ccs.txt, ce conţine datele a 2 cărţi de credit; pe disketa numerotată cu 4, au fost identificate mai multe fotografii ale unui ceas R. şi fişierul descriplion.xl, ce conţine o ofertă de vânzare a ceasului sus-menţionat; pe disketa numerotată cu 6, a fost identificat un fişier tip arhivă, ce conţine un program pentru trimis e-mail-uri.
Prin urmare, inculpatul C.M.A. a deţinut pe disketa numerotată cu 1, fişierele: unverified.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole; myips.txt, ce conţine adrese IP ale unor servere, precum şi instrucţiuni de instalare şi configurare a unui program de tip suckit pe un server cu sistem de operare L.; escos.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole; onturi.txt, ce conţine o listă cu utilizatori şi parole.
S-a reţinut că inculpatul C.M.A. avea preocupări în domeniul fraudelor informatice şi fraudelor cu cărţi de credit, deoarece deţinea date de cărţi de credit şi date de identificare ale utilizatorilor acestora, date de acces la conturi, un program ce serveşte la trimiterea de e-mail-uri în masă, liste cu adrese de e-mail, programe folosite pentru modificarea frauduloasă a datelor dintr-un sistem informatic. Toate aceste date, în opinia instanţei, reprezintă întreaga gamă necesară accesării ilegale a unor sisteme informatice. Acest aspect se coroborează şi cu discuţiile avute de inculpat cu inculpatul G.A., precum şi cu alţi tineri cu preocupări similare a căror identificare nu a fost posibilă.
A mai reţinut prima instanţă, că la data de 25 aprilie 2007, inculpatul S.R. a formulat o plângere împotriva „Autor Necunoscut” pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, susţinând că în perioada 2003 – 2005 i s-a accesat fără acord calculatorul de la distanţă. El a motivat că a efectuat investigaţii personale şi a descoperit că din cauza gradului scăzut de securitatea din reţeaua N., calculatoarele pot fi accesate prin însuşirea fără drept a adresei MAC, respectiv IP, precum şi a identităţii.
În susţinerea afirmaţiilor sale, a depus o adresă în limba germană şi traducerea aferentă, efectuată de un traducător autorizat, din care rezultă că aceasta provine de la o anume K.W.B., având calitatea de avocată în Viena, care îi comunică că adresa de IP specificată ar fi fost accesibilă pentru toată lumea, iar logările erau şterse deja, astfel încât nu s-a mai putut stabili cine a fost utilizatorul.
Adresa originală apare, în opinia instanţei, a fi semnată indescifrabil şi nu poartă nici un semn distinctiv de autenticitate şi care să ateste o calitate oficială a respectivei avocate sau o calificare în cadrul Agenţiei de Filme A.M.F.G., de unde se pretinde a proveni aceasta.
Instanţa a considerat, în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză cu rezultatul percheziţiei în sistemul informatic aparţinând inculpatului, că nu au fost identificate date informatice din care să rezulte că sistemul ar fi fost accesat fără drept, astfel încât susţinerile inculpatului au fost apreciate ca nefondate.
Inculpatul S.R. a solicitat achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen., având în vedere că poziţia sa a fost constantă pe tot parcursul procesului penal, în sensul că nu este autorul infracţiunilor.
Din mijloacele de probă administrate, Tribunalul a reţinut că în cauză a rezultat fără niciun dubiu că inculpatul S.R. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată (mai sus descrise); prin urmare, nu au fost considerate a fi incidente în speţă cauzele de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen. (susţinerile inculpatului în acest sens fiind nefondate).
De asemenea, Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului S.R., în sensul că nu el este autorul infracţiunilor pentru care a fost judecat (şi că o altă persoană ar fi avut acces la reţeaua sa de internet) sunt nefondate, având în vedere că din mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici un indiciu în acest sens (mai mult, interceptările şi înregistrările de date informatice efectuate în cauză au dovedit indubitabil implicarea inculpatului în activitatea infracţională dedusă judecăţii).
Tribunalul nu a reţinut nici critica aceluiaşi inculpat privind nelegala obţinere a interceptărilor şi înregistrărilor de date informatice efectuate în cauză, aceste mijloace de probă fiind autorizate de către instanţă în condiţiile legii.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că părţile vătămate R.N.C.J. şi M.B. s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de 300 dolari SUA şi respectiv 628 dolari SUA. Prin urmare, constatând îndeplinite în persoana inculpatului S.R. condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 şi urm. C. civ. (respectiv, existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui ce a cauzat prejudiciul), în conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., Tribunalul l-a obligat pe inculpatul S.R. să plătească părţii civile R.N.C.J. suma de 300 dolari SUA, iar părţii civile M.B. suma de 628 dolari SUA în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile
Având în vedere că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.R. suma de 60 dolari SUA în echivalent lei la data plăţii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, a declarat apel inculpatul S.R., care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
S-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate cele cinci infracţiuni, susţinându-se, în general, că nu sunt suficiente probe care să dovedească vinovăţia acestuia, că principiul „in dubio pro reo” trebuie să opereze în favoarea lui, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 64 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.R. împotriva Sentinţei penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei de către Baroul de avocaţi Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpatului fiind dovedite (cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor apelantului, dovezile primite de la unităţile care au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate).
Apărările inculpatului privind nevinovăţia sa au fost înlăturate, nefiind susţinute de materialul probator administrat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând achitarea sa pentru toate infracţiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului se arată că produsele electronice, care nu au fost produse în comunitatea europeană, în mod obligatoriu erau supuse operaţiunilor vamale care trebuiau plătite de către persoana care ar fi ridicat coletele, or aşa cum rezultă din adresele depuse la dosar, coletele primite de inculpat nu au fost supuse unui asemenea regim. De asemenea, cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, în mod fraudulos nu există dovezi în acest sens, percheziţia informatică neavând nici un rezultat, iar adresa depusă la dosar susţine nevinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte accesul fără drept la un sistem informatic.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Există o gravă eroare de fapt, în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată, este contrară actelor şi probelor dosarului.
Pentru a fi reţinută „eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influenţat hotărâtor soluţia dată în cauză, adică greşita stabilire a situaţiei de fapt să fi determinat o esenţială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal cu toate consecinţele ce decurg din aceasta pentru inculpat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt.
Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal, obligaţie respectată în prezenta cauză (conform speţei Dănilă contra României).
Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Având în vedere apărarea formulată de către inculpatul S.R. în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Înalta Curte reţine că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat, în sensul că: „principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie, în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea unei dezbateri în contradictoriu” (plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue şi Jabordo versus Spania).
Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei.
Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, în stabilirea vinovăţiei sale s-a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declaraţia sa.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”, (a se vedea Hotărârea nr. 27 din octombrie 1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeaşi Curte a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate” (Hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).
Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern, cât şi al dispoziţiilor art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reţine vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpatul S.R. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru 3 infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a indus în eroare pe cetăţenii străini A.C., R.N.C.J. şi M.B., prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase cu scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste, constând în sume de bani sau obiecte electronice, creând prejudicii în patrimoniile respectivilor şi însuşindu-şi produsele infracţiunilor, în valoare de 60 dolari SUA, 300 dolari SUA şi respectiv 628 dolari SUA; efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a transmis în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., mai multor utilizatori, date de cărţi de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără consimţământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităţilor şi acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a creat în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pagini web după modelul unor website-uri financiare, prin care se solicitau clienţilor date confidenţiale (cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputaţie, în vederea înlăturării suspiciunilor şi asigurării succesului demersului şi pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile clienţilor, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul interes, fără drept.
Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate; procesele-verbale privind percheziţiile efectuate la domiciliile şi locuinţele inculpaţilor, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Suceava; procesele-verbale privind percheziţiile informatice efectuate, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Suceava, asupra sistemelor informatice şi mediilor de stocare a datelor ridicate de la domiciliile şi locuinţele inculpaţilor I.C., G.A. şi C.M.A.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat asupra programelor identificate în sistemul informatic reprezentat de laptop-ul ridicat de la locuinţa inculpatului I.C.; procesul-verbal privind verificarea datelor inscripţionate pe benzile magnetice ale cardurilor ridicate de la locuinţa inculpatului I.C.; procesele-verbale privind convorbirile şi comunicările telefonice şi informatice efectuate de inculpaţii S.R., G.A. şi C.M.A.; procesul-verbal privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de adresele de e-mail ... şi ... aparţinând inculpatului S.R.; verificările efectuate la R.B., S.C. R. S.A., la Direcţia Regională Vamală Iaşi; verificările efectuate la W.U. şi M.G., etc., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt şi de drept precum celelalte două instanţe.
Deşi inculpatul susţine că nu există dovezi pentru probarea vinovăţiei sale, din interceptarea convorbirilor recurentului, dovezile primite de la unităţile care au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate, înscrisurile trimise la dosar de Poşta Română S.A. rezultă că inculpatul S.R. este cel care a ridicat bunurile expediate de persoanele vătămate, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, serie şi număr care sunt conforme cu cartea de identitate reală a inculpatului.
Borderourile doveditoare că inculpatul a ridicat bunurile părţilor vătămate demonstrează implicit şi posibilitatea tehnică a logării, în mod direct, printr-o persoană interpusă dintr-o locaţie exterioară ţării la sistemele informatice respective.
Susţinerile inculpatului privind furtul MAC-ului şi al ID-ului nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât din rezultatele percheziţiei sistemului informatic nu rezultă date că acesta ar fi fost accesat fără drept. Data la care a fost făcută plângerea, în raport cu perioada în care se susţine de către inculpat că i s-ar fi accesat la distanţă calculatorul fără acordul său (2003 - 2005), este cu mult ulterioară acestei accesări fără drept. Inculpatul nu poate susţine accesarea calculatorului său de alte persoane întrucât, aşa cum rezultă din probele dosarului, acesta era un bun cunoscător în domeniul informaticii, fiind greu de crezut că într-un interval de 2 ani nu ar fi sesizat această accesare a calculatorului fără drept şi nu ar fi făcut demersurile necesare imediat şi nu la o distanţă considerabilă în timp.
Adresa depusă de inculpat la dosar (dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) emisă de Autoritatea Vămilor, nu-l exonerează pe acesta de răspundere penală. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, în adresa înaintată Cabinetului de avocat V.B.A., învederează că „bunurile sosite prin colete poştale, având ca destinatar pe numitul S.R., s-a constatat că au fost eliberate în scutire de drepturi vamale”. Acest fapt nu confirmă susţinerea inculpatului, în sensul că bunurile nu aveau cum să fie cele arătate de părţile vătămate, întrucât trebuiau plătite taxe vamale, şi aşa cum rezultă din adresa depusă la dosar, acest fapt nu s-a întâmplat, deoarece din reglementările aplicate coletelor poştale stabilite prin O.G. nr. 59 din 22 august 2003 (M. Of. nr. 615/29.08.2003) rezultă că „bunurile primite prin expediţii poştale din SUA nu sunt supuse operaţiunii de taxare, ci doar vămuirii, atunci când acestea se înscriu în plafoanele valorice şi/sau cantitative prevăzute de textele din actele normative menţionate la punctele precedente”. Aceleaşi dispoziţii au fost aplicate până la data de 31 decembrie 2006 şi bunurilor primite din Anglia. Astfel se justifică conţinutul adresei depuse la dosar de către inculpat, din care rezultă că nu au fost supuse drepturilor vamale coletele destinate inculpatului S.R., însă acest fapt s-a datorat aplicării regulilor cuprinse în O.G. nr. 59 din 22 august 2003 – pct. 3.
Pentru aceste considerente, susţinerile inculpatului sunt lipsite de suport probator.
O altă faptă pentru care inculpatul S.R. a fost condamnat, a constat în aceea că în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, de la adresa sa de ID, inculpatul a transmis mai multor utilizatori date de cărţi de credit, fără consimţământul lor.
Dovadă în acest sens sunt interceptările comunicaţiilor inculpatului, din al căror conţinut rezultă că este vorba despre cărţile de credit ale unor persoane, despre obţinerea datelor necesare aflării PIN-urilor, în vederea sustragerii disponibilităţilor („ai vreun script pentru cărţile acelea?”, „mie îmi trebuie datele lor şi e-mailu şi iau pinurile” ... „şi merge la toate pinurile?”, „dar le fac mâine-poimâine ...”, „Din ce mai ies bani zilele astea?”, „dă-mi şi mie 2 - 3 CV V2S”, „OK stai.”, „îţi dau în seara asta în cont 1.000 lire” ... „şi încă un cont care n-are nici un ban pe el, dar are pe credit 1.500 lire”, „până diseară cred că o să am 3 coduri”, „dăm la sigur, selectăm mailurile de le ai tu în CV V 2 alea şi o să dăm pe ele ID”, „am o combinaţie tare tare acuma ... şi-mi trebuie anumite binuri”).
Activitatea infracţională informatică desfăşurată de inculpat este demonstrată şi de mesajele transmise de inculpatul S.R. la data de 9 noiembrie 2004 către clienţii băncii S. din SUA (procesele-verbale privind accesarea sistemelor informatice reprezentate de adresele de e-mail ... şi ..., ambele aparţinând inculpatului).
În susţinerea vinovăţiei inculpatului relevante sunt şi discuţiile dintre inculpatul S.R. şi inculpatul G.A. din 8 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004, 31 ianuarie 2005, referitoare la prognozele asupra câştigurilor şi a modului de investire a banilor rezultaţi din fraude, cuprinse în conţinutul notelor de redare a comunicărilor din 29 noiembrie 2004. Astfel, cei doi au trimis mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on-line ale băncilor W.M. din SUA, având adresa web B, şi H. din Marea Britanie, având adresa web C, datele obţinute de la titularii de conturi induşi în eroare au fost transmise de cei doi între ei şi către alţi utilizatori în scopul sustragerii disponibilităţilor.
Transmiterea neautorizată către o altă persoană a unor date de identificare, în vederea efectuării de retrageri de numerar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, corect fiind condamnat inculpatul şi pentru această infracţiune, care constă în faptul că, în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la adresa IP x, prin intermediul adresei ID ..., a transmis mai multor utilizatori date de cărţi de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără consimţământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităţilor.
Faptele inculpatului de a crea, în perioada 2 noiembrie 2004 – 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pagini web după modelul unor website-uri financiare (pagini scam), prin care solicitau clienţilor furnizarea unor date confidenţiale (cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputaţie, în vederea înlăturării suspiciunilor şi asigurării succesului demersului şi pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile clienţilor, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul interes, fără drept, întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În apărarea sa inculpatul a invocat adresa de la numita K.W.B., avocat în Viena, prin care se arată că adresa IP specificată ar fi fost accesibilă pentru toată lumea, iar logările au fost şterse, astfel încât nu s-a putut stabili cine este utilizatorul, adresă care nu este de natură să înlăture vinovăţia inculpatului, întrucât din interceptarea comunicărilor inculpatului rezultă cu certitudine activitatea sa infracţională şi modul de operare.
La baza condamnării inculpatului pentru cele trei infracţiuni (înşelăciune, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces fără drept la un sistem informatic) stau probe certe de vinovăţie, astfel încât solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru toate faptele reţinute a fi săvârşite de către acesta apare ca fiind nejustificată şi lipsită de suport probator.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare a pedepsei este aptă să asigure scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Examinând cauza şi prin prisma cazurilor de casare care se iau în discuţie din oficiu, constată a nu fi incident în cauză vreun alt motiv de casare, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3545/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
