ICCJ. Decizia nr. 3630/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3630/2011
Dosar nr.2885/114/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I.Tribunalul Buzău, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 56 din 05 aprilie 2011 a condamnat pe inculpatul C.I., (fiul lui V. şi N., născut la data de 11 martie 1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni), pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 C. proc. penală la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 27 octombrie 2010 la zi.
S-a dispus confiscarea obiectului folosit la comiterea infracţiunii - bâta din lemn aparţinând inculpatului - ce a fost depus la corpuri delicte la Tribunalul Buzău şi s-a lua act că nepotul victimei I.A., C.V. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa a reţinut în fapt că inculpatul C.I. (în vârstă de 37 de ani), în ziua de 26 octombrie 2010 a consumat băuturi alcoolice, la locuinţa sa, împreună cu martorul M.N. până în jurul orelor 22:00, o perioadă de timp fiind prezentă în locuinţă şi martora C.M.
Potrivit declaraţiei martorului M.N., C.M. a plecat la locuinţa lui I.A., pe care uneori îl ajuta la treburile gospodăreşti, martora susţinând, la rândul său, că era în locuinţa victimei când i-au fost sparte geamurile de la casă de către o persoană necunoscută, victima bănuind că este vorba de fratele martorei, inculpatul C.I. Între inculpat şi victima I.A. a avut loc o altercaţie care a fost percepută de către martorul A.C., acesta susţinând că a fost alertat, în jurul orelor 22:30 - 23:00 de ţipetele şi zgomotele care veneau dinspre locuinţa vecinului său, că a auzit două lovituri care erau, probabil, de bâtă iar apoi i-a recunoscut pe stradă pe inculpat şi sora sa. În plus, a mai declarat martorul că a încercat să intervină în aplanarea conflictului, însă a fost insultat, ceea ce i-a creat temerea că ar putea fi la rândul său agresat.
Inculpatul C.I. a recunoscut că i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un băţ pe care îl avea asupra sa atunci când s-a dus să discute cu I.A., însă a fost tăiat cu cuţitul de către victimă, ceea ce i-a creat o puternică tulburare. De asemenea, a precizat că nu doreşte să se administreze alte mijloace de probă, în afara celor de la urmărirea penală, pe care şi le însuşeşte, fiind de acord cu situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu. Deşi a susţinut că a fost provocat de către victimă, inculpatul nu a propus probe în dovedirea acestei situaţii, solicitând să se aibă în vedere probele administrate la urmărirea penală.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, victima I.A. a prezentat la examinare traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic cu fracturi de stern şi coaste bilateral, hematom pulmonar stâng cu hemotorace stâng şi traumatism de membre cu fractură humerus drept. Moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee difuze, consecinţa fracturilor de boltă şi bază de craniu, putând fi produse prin lovire cu un corp dur şi alungit.
De asemenea, în raport de declaraţiile martorului A.C., coroborat cu declaraţia martorei C.M. şi susţinerea inculpatului la judecata cauzei, când a precizat că a intrat în curtea victimei având asupra sa o bâtă, având în vedere şi conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, instanţa de fond a reţinut că agresiunea exercitată de către inculpat a avut loc, aşa cum s-a stabilit prin actul de sesizare a instanţei în locuinţa victimei, fără să existe dovezi în sensul că aceasta din urmă a exercitat asupra inculpatului acţiuni dintre cele prev. de art. 73 lit. b) C. pen., care să-i fi produs o puternică tulburare sau emoţie. Faptul că inculpatul a prezentat la examinarea medico-legală leziuni în zona feţei, a braţului şi pumnului stâng, posibil produse prin lovire cu un cuţit, pentru care au fost necesare 9 - 10 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au fost produse de către victima I.A., nu au impus concluzia că aceasta a reprezentat o provocare din partea victimei, în condiţiile în care inculpatul a pătruns în curtea acesteia la o oră târzie din noapte, înarmat cu bâtă, victima bănuind anterior că inculpatul i-a spart geamurile de la casă. În plus, din conţinutul planşelor fotografice a rezultat că inculpatul a lovit cu bâta pe care o avea asupra sa şi în partea superioară a porţii de acces în curtea victimei, îndoind ţambrele metalice, fapt ce atestă împrejurarea că inculpatul a pătruns în locuinţa victimei cu intenţia de a exercita acte de violenţă.
În drept fapta inculpatului C.I. de a-i aplica victimei I.A. mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului şi a membrelor superioare, de a-i provoca grave leziuni traumatice în urma cărora a decedat, a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor A.C., C.M., M.N., coroborat cu recunoaşterea inculpatului, concluziile raportului medico-legal de necropsie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice şi declaraţia martorului B.C., fratele inculpatului, care a precizat că inculpatul i-a relatat, a doua zi, că l-a omorât pe I.A.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol ridicat al infracţiunii comise, determinat de relaţiile sociale lezate ce vizează dreptul la viaţă al persoanei, faptul că inculpatul s-a dus în locuinţa victimei înarmat cu o bâtă, aspect recunoscut de către acesta şi a dovedit o violenţă deosebită (împrejurare ce rezultă din multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei).
În plus, inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 208 din 27 decembrie 1999 a Tribunalului Buzău, pedeapsă executată în perioada 29 august 1999 - 6 martie 2010.
Tribunalul a reţinut că infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă la câteva luni de la liberarea din executarea pedepsei anterioare, aspect care s-a reflectat în pedeapsa aplicată.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 cu privire la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reţinând şi criteriile de individualizare menţionate anterior, tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 12 ani închisoare este de natură să-şi atingă scopul prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale. S-a avut în vedere la aplicarea pedepsei complementare atât cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea comisă, cât şi gravitatea faptei şi împrejurarea că inculpatul a manifestat o violenţă deosebită în comiterea faptei.
II. Împotriva hotărârii amintite a declarat apel inculpatul C.I., invocând ca motive de nelegalitate şi netemeinicie faptul că, deşi a uzat de prevederile art. 3201 C. proc. pen. instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, deşi se impunea stabilirea acesteia într-un cuantum coborât sub minimul legal special de 10 ani închisoare prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen., avându-se în vedere că a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar nepotul victimei nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate de inculpat, actele şi lucrările dosarului, cuprinzând toate probatoriile administrate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a dispus respingerea ca nefondat a apelului inculpatului în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Decizând astfel instanţa de apel a argumentat probatoriu şi justificativ reţinând că în declaraţia dată inculpatul a susţinut că victima a fost cea care a lovit prima cu un cuţit, provocându-l, deşi, în acelaşi timp a solicitat să i se facă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. După luarea declaraţiei inculpatului, sesizând că relatarea acestuia diferă de situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare şi stabilită în conformitate cu probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa de fond i-a adus la cunoştinţă din nou care sunt condiţiile în care se aplică dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi i-a acordat un termen de grefă pentru a lua cunoştinţă de toate probele administrate în cursul urmăririi penale. La următorul termen de judecată, asistat de avocatul desemnat din oficiu, inculpatul a arătat că „recunoaşte fapta în modalitatea în care a fost reţinută în rechizitoriu şi că nu doreşte să mai fie audiaţi martorii", precizând de asemenea că „îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, doreşte să se judece pe probele administrate la dosar, pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de omor cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) În faţa instanţei de apel, inculpatul C.I. şi-a modificat poziţia procesuală amintită arătând că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor, dar solicită a se avea în vedere şi faptul că a ripostat violent în apărare, fiind lovit iniţial de către victimă, situaţie ce justifică aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Cererea amintită a fost respinsă ca neîntemeiată de Curte cu motivarea că din expunerea rechizitoriului nu rezultă săvârşirea faptei în condiţii de provocare, iar prin solicitarea de a i se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - cu consecinţa reducerii cu o treime a maximului şi minimului legal al pedepsei în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară efectuată de prima instanţă - inculpatul a confirmat necondiţionat şi în totalitate situaţia de fapt dedusă judecăţii prin actul de sesizare, făcând inadmisibilă administrarea de probe în apel sub aspectul arătat.
În ce priveşte solicitarea de reducere a pedepsei prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. Curtea a apreciat că nici această cerere nu este întemeiată.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. - a argumentat justificativ în acest sens instanţa de apel - impune coborârea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, dar nu obligă instanţa să aplice pedepse sub limita minimă iniţială, ci îi lasă libertatea ca în raport de criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) să aplice o pedeapsă situată între limitele reduse şi proporţională cu gravitatea faptei comise. Or, în speţa de faţă, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este o pedeapsă judicios individualizată, la stabilirea căreia s-a ţinut cont de circumstanţele concrete în care fapta de omor a fost comisă. Este relevant faptul că din raportul medico-legal necropsie rezultă că victima a suferit numeroase leziuni şi fracturi la cap şi pe tot corpul, fiind practic desfigurată şi omorâta în bătaie. De asemenea, din depoziţia martorului A.C., vecin cu casa victimei, rezultă că acesta auzind ţipete din casa vecină, a strigat ce se întâmplă, însă inculpatul i-a răspuns „ce vrei şi şi-a continuat agresiunea". Mai mult decât atât, martorul a relatat că inculpatul a plecat iar după 15 minute s-a întors înarmat cu bâta respectivă şi l-a lovit din nou pe I.A. timp de 2, 3 minute. Totodată, prima instanţă a mai avut în vedere şi faptul că inculpatul C.I. are statutul de recidivist postexecutorie, că nu trecuseră decât câteva luni de când fusese eliberat dintr-o pedeapsă anterioară de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată tot pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă - viol calificat şi violare de domiciliu. Aşa fiind, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanţă este justă şi proporţională cu gravitatea şi periculozitatea faptei de omor comise fără vreun motiv serios, de către acesta asupra victimei I.A., neexistând deci, temeiuri pentru reducerea acesteia.
În conformitate cu disp. art. 383 alin. (11) C. proc. pen., curtea apreciază că faţă de natura violentă a faptei comise de inculpat, se impune menţinerea în continuare a stării de arest a acestuia. Violenţa deosebită a faptei, descrisă şi în prezenta decizie, duc la concluzia că este necesar ca inculpatul să fie izolat de comunitatea din care face parte, lăsarea acestuia în libertate putând crea un pericol grav pentru ordinea publică.
În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. penală, a fost dedusă din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2010 la zi.
III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul C.I., reiterând criticile de netemeinicie şi nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În limitele legale prevăzute de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită de prima instanţă - menţinută în apel - este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu prevederile art. 72 şi urm. C. pen.
Din expunerea rechizitoriului nu rezultă săvârşirea faptei în condiţii de provocare, iar prin solicitarea de a i se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - cu consecinţa reducerii cu o treime a maximului şi minimului legal al pedepsei în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară efectuată de primă instanţă - inculpatul a confirmat necondiţionat şi în totalitate situaţia de fapt dedusă judecăţii prin actul de sesizare, făcând inadmisibilă administrarea de probe în apel sub aspectul arătat.
În ce priveşte solicitarea de reducere a pedepsei prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. nici această cerere nu este întemeiată. Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen impune coborârea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, dar nu obligă instanţa să aplice pedepse sub limita minimă iniţială, ci îi lasă libertatea ca în raport de criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) să aplice o pedeapsă situată între limitele reduse şi proporţională cu gravitatea faptei comise. Or, în speţa de faţă, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este o pedeapsă judicios individualizată, la stabilirea căreia s-a ţinut cont de circumstanţele concrete în care fapta de omor a fost comisă.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2010 la 18 octombrie 2011.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2010 la 18 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
