ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3624/2011
Dosar nr.1133/36/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 162 din 20 mai 2010, Tribunalul Tulcea a dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen.
A schimbat încadrarea juridică a faptei puse în sarcina inculpaţilor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A achitat pe inculpaţii S.A.F., C.V. şi I.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În temeiul art. 282 alin. (2) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpatul I.C.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpatul I.C.D., fiul lui R. şi L., născut în Constanţa, judeţ Constanţa, domiciliat în comuna Crucea, cu reşedinţa în Hârşova, judeţ Constanţa, CNP (...), cetăţean român, studii 5 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.
A contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 282 alin. (2) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpatul C.V., fiul lui I. şi D., născut în Constanţa, judeţ Constanţa, domiciliat în Constanţa, CNP (...), cetăţean român, studii 11 clase, elev în clasa a XII-a la Grup Şcolar C.A.R. - Constanţa, necăsătorit, fără copii, serviciul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 25 rap. la art. 282 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.,
A contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 26 rap. la art. 282 alin. (2) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
A condamnat pe inculpatul S.A.F., fiul lui N.G. şi S., născut în Constanţa, judeţ Constanţa, domiciliat în Constanţa, CNP (...), cetăţean român, studii 12 clase, student în anul II U.M.C. Constanţa, necăsătorit, fără copii, serviciul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.
A contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A interzis celor 3 inculpaţi drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 861 C. pen.
A dispus suspendarea pedepselor aplicate inculpaţilor I.C.D. şi C.V. sub supraveghere pe o durată de 5 ani.
A obligat inculpaţii ca pe durata termenului de încercare să se supună, în baza art. 863 C. pen., măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.
A atras atenţia celor doi inculpaţi asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen.
A suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului S.A.F. pe o durată de 4 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.
A suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării pedepselor.
A dispus punerea de îndată în libertate a celor trei inculpaţi.
A constatat că în perioada 27 octombrie 2009 - 20 mai 2010 inculpaţii s-au aflat în stare de arest preventiv.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi 1003 C. civ.
A admis acţiunile civile.
Obligă inculpaţii, în solidar, să plătească câte 100 RON, părţilor civile M.E., B.C. şi SC A.U.C. 2002 SA Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile.
A confiscat de la inculpatul S.A.F. suma de 360 RON, de la inculpatul I.C.D. suma de 93,30 RON, de la inculpatul C.V. suma de 377 RON, sume predate casieriei D.I.I.C.O.T. Bucureşti.
A confiscat de la inculpaţii bancnotele contrafăcute (88 bancnote contrafăcute în cupiură de 100 RON, bancnote ce urmează a fi distruse.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 66D/P/2009 din 8 decembrie 2009 D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea a trimis în judecată pe inculpaţii: S.A.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 raportat la art. 282 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); I.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în rechizitoriu că inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat, cu scopul de a pune în circulaţie bancnote contrafăcute şi de a induce în eroare lucrători comerciali în vederea obţinerii unui folos material injust, inculpatul l. punând în circulaţie astfel de bancnote, la data de 26 octombrie 2009, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe raza mai multor localităţi din Tulcea, instigat de inculpatul C.V. şi cu complicitatea inculpatului S. şi inducând în eroare, sau încercând să inducă în eroare diverşi lucrători comerciali, instigat şi ajutat de ceilalţi doi inculpaţi.
Situaţia de fapt a fost demonstrată cu probele administrate în cursul urmăririi penale, procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesele-verbale de constatare şi de percheziţie corporală, planşe fotografice, CD conţinând imagini surprinse de camera de supraveghere, buletinul de analiză emis de Banca Naţională a României, declaraţiile inculpaţilor, ale părţilor vătămate, civile şi ale martorilor, coroborate cu declaraţiile părţilor şi martorilor - persoane audiate nemijlocit de către instanţă, în timpul cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea, criticând-o pentru greşita achitare a inculpaţilor cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu motivarea că probele administrate au evidenţiat existenţa grupului şi rolurile fiecăruia stabilite după o înţelegere prealabilă.
Se susţine de reprezentantul parchetului că modul de motivare al instanţei apare cel puţin abstract sau rupt din contextul cauzei, cât timp probele administrate au demonstrat că acest grup s-a constituit la iniţiativa inculpatului C.V. care, de altfel, a şi stabilit rolurile celorlalţi inculpaţi.
Tot ca o critică a soluţiei primei instanţe, se susţine că este de neînţeles de ce instanţa de fond nu a dat eficienţă art. 8 din acelaşi act normativ, care stipulează că: iniţierea sau constituirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit prezentei legi un grup infracţional organizat se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.
În sfârşit, soluţia primei instanţe a mai fost criticată şi pentru faptul că: chiar dacă instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în mod obligatoriu ar fi trebuit să se reţină în sarcina inculpaţilor prevederile art. 75 lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 95/P din 12 octombrie 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa, Biroul Teritorial Tulcea, dispunând rămânerea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.
A dispus plata onorariilor pentru avocaţii din oficiu ai inculpaţilor din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând apelul, instanţa de control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.
Relevând unele contradicţii cu privire la fapte, rezultate din declaraţiile inculpaţilor, dar şi din declaraţiile unor părţi vătămate şi discutând modalităţile, acţiunile alternative, de comitere a infracţiunilor prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, aşa cum acestea se desprind din textele legii, instanţa apreciază că acestea nu se regăsesc în activitatea inculpaţilor, ceea ce face să lipsească, în esenţă, laturile obiective ale acestor infracţiuni.
În opinia instanţei de apel, în cauză nu este dovedită constituirea grupului infracţional, asocierea între inculpaţi, în realizarea unui scop acceptat, de la început de către toţi, ci numai faptul că, la propunerea inculpatului C.V., ceilalţi inculpaţi au fost de acord să comită infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, „fără a se organiza în acest scop".
În consecinţă, a fost respins apelul.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigaţie a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa.
În motivarea recursului său, Parchetul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., apreciind că prin hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi apel s-a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că, printr-o interpretare şi coroborare eronată a mijloacelor de probă administrate în cauză şi a textului art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus în mod greşit achitarea inculpaţilor I.C.D., C.V. şi S.A.F. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective.
În dezvoltarea motivului de recurs, Parchetul critică motivările instanţelor ierarhic inferioare de nereţinere în sarcina inculpaţilor a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Se susţine că soluţia de achitare a inculpaţilor, reţinută de prima instanţă este greşită, deoarece infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a consumat încă înainte de a fi pusă în executare hotărârea infracţională a comiterii celorlalte două infracţiuni, pentru care fusese constituit grupul infracţional. Chiar în ipoteza în care cei trei inculpaţi nu ar fi mai apucat să pună în circulaţie bancnotele falsificate şi să înşele comercianţii cu acestea, infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, tot ar fi trebuit să le fi fost reţinută în sarcină fiindcă ea deja se consumase.
Se mai arată că nu influenţează în nici un fel asupra elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 faptul că membrii grupului organizat nu au apucat să pună în practică ce şi-au propus.
De asemenea, nu are relevanţă, în teza Parchetului, faptul că activitatea infracţională a fost oprită la scurt timp după începerea ei, prin intervenţia operativă a organelor de urmărire penală.
Cu privire la soluţia Curţii de Apel de respingere a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, se arată că aceasta este greşită deoarece textul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu prevede condiţia ca grupul infracţional organizat să fie „structurat ierarhic", ci doar structurat, în sensul că membrii săi trebuie să aibă anumite roluri prestabilite.
De asemenea, nu este prevăzută condiţia existenţei „unei discipline interne", ci este necesar doar ca membrii grupului să-şi coreleze acţiunile şi să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. De asemenea, n-a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
În sfârşit, s-a mai criticat hotărârea instanţei de apel pentru faptul că, nereţinând punctul de vedere al Parchetului, n-a reţinut nici măcar agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. faţă de împrejurarea că toţi inculpaţii au fost condamnaţi pentru participarea la infracţiunile prevăzute de art. 282 şi 215 C. pen. deşi atât Parchetul a cerut în scris, cât şi oral, prin concluziile procurorului, puse în faţa Curţii de Apel.
Parchetul a solicitat ca, în baza art. 385 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită recursul, să se caseze soluţiile instanţelor de fond şi de apel şi, reţinând cauza spre rejudecare, pe baza unei interpretări corecte a textelor de lege menţionate şi a unei judicioase coroborări a mijloacelor de probă administrate, să se procedeze la condamnarea la câte o pedeapsă privativă de libertate a celor trei inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, într-un cuantum care să conducă la reeducarea acestora.
În subsidiar, s-a cerut ca în măsura în care instanţa nu împărtăşeşte punctul de vedere al Parchetului, în sensul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, să se schimbe încadrarea juridică din această infracţiune în cea prevăzută de art. 323 C. pen. şi condamnarea celor trei inculpaţi în baza acestui din urmă text de lege iar, în măsura în care nu se va admite nici acest punct de vedere, s-a solicitat reţinerea participării celor trei inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Înalta Curte constată că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este legală şi temeinică.
Probele administrate în ambele faze procesuale relevă că inculpaţii în consens expres exprimat au luat hotărârea să se deplaseze în aceeaşi zi la mai multe puncte comerciale unde să plaseze bancnotele falsificate pe care le aveau asupra lor.
Nu rezultă din niciun mijloc de probă o structură stabilită a acestui grup constituit spontan, a cărui manifestare infracţională s-a consumat în câteva ore, în ziua de 26 octombrie 2009 (orele 16:30 - 19:00), aspecte care infirmă constituirea unui real grup infracţional organizat.
Nici susţinerea că neprimind existenţa infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţele ar fi trebuit să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice în art. 323 C. pen., nu poate fi primită, textul acestui articol conţinând anumite condiţii, inexistente în faptele imputate inculpaţilor.
Ultima critică din recursul Parchetului, referitoare la nereţinerea de către instanţe a prevederilor agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen. este, însă, întemeiată.
Aceasta va face ca instanţa să constate că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa, este fondat şi să-l admită ca atare, sub aspectul menţionat, împotriva Deciziei penale nr. 95/P din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, casând respectiva decizie şi Sentinţa penală nr. 162 din 25 mai 2010 a Tribunalului Tulcea pentru omisiunea aplicării agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen., se va reţine în cazul fiecărui inculpat numai pentru infracţiunile efective comise şi dovedite, anume, în cazul infracţiunilor de punere în circulaţie a monedelor falsificate, prevăzute de art. 282 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ce priveşte pe inculpaţii I.C.D. şi C.V. şi complicitate la punerea în circulaţie a monedelor falsificate, prev. de art. 26 raportat la art. 282 alin. (2), cu aplic. art. 41 C. pen., în ce priveşte pe inculpatul S.A.F., în ceea ce privesc celelalte infracţiuni, imputate inculpaţilor, urmând a se pronunţa achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte urmează a admite recursul parchetului atât cu privire la greşita condamnare a inculpaţilor I.C.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi S.A.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cât şi cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen.
Sub primul aspect, se constată că latura obiectivă a infracţiunii s-a consumat, ca element material, prin punerea în circulaţie într-un circuit comercial legal, în concret prin efectuarea unor plăţi pentru mărfuri cumpărate.
Doctrina este constantă în susţinerea ideii că în cazul acestei infracţiuni există un subiect pasiv cert, respectiv instituţia emitentă a monedei şi un subiect pasiv eventual, respectiv cel care a fost indus în eroare prin primirea monedei falsificate.
Obiectul juridic generic al ocrotirii penale îl constituie relaţiile sociale bazate pe încrederea publică şi care se referă la monedele ori valorile aflate legal în circulaţie publică.
De aceea, infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., constând în punerea în circulaţie de monede ori alte valori falsificate, este în esenţă, prin toate elementele sale, o înşelăciune comisă în legătură cu circulaţia monetară.
De aceea, infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. nu poate fi reţinută în concurs alături de cea prevăzută de art. 282 C. pen., fiind absorbită în mod natural de aceasta din urmă.
În raport cu cele arătate, casarea celor două hotărâri va privi şi greşita condamnare a inculpaţilor.
Aceasta va face să se înlăture dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispunând repunerea pedepselor aplicate inculpaţilor S.A.F., C.V. şi I.C.D. în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpatul I.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpatul S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 282 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpaţii I.C.D. şi C.V. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 282 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), 74 alin. (2) şi 76 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul S.A.F. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Se va menţine dispoziţia de suspendare sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor I.C.D. şi C.V., pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru fiecare, precum şi dispoziţia de suspendare condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului S.A.F., pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat I.C.D., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 95/P din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii S.A.F., C.V., I.C.D.
Casează Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 162 din 25 mai 2010 a Tribunalului Tulcea, numai cu privire la greşita condamnare a inculpaţilor:
- I.C.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- S.A.F. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., şi pentru omisiunea aplicării art. 75 lit. a) C. pen. înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele aplicate inculpaţilor S.A.F., C.V. şi I.C.D. în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul I.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpaţii I.C.D. şi C.V. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul S.A.F. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine dispoziţia de suspendare sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor I.C.D. şi C.V., pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru fiecare, precum şi dispoziţia de suspendare condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului S.A.F., pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat I.C.D., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3630/2011. Penal → |
|---|
