ICCJ. Decizia nr. 3757/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3757/2011
Dosar nr.2963/2/2011
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. III/F din 11 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii B.C. şi G.G. împotriva Rezoluţiilor nr. 1566/P/2009 din data de 15 iulie 2010 şi nr. 1667/11-2/2010 din data de 01 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 8626/2/28 septembrie 2010, petenţii B.C. şi G.G. au formulat plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 1566/P/2009 din 15 iulie 2010 şi nr. 1667/11-2/2010 din 01 septembrie 2010 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând ca, în baza materialului probator, să se constate că intimaţii şi-au însuşit bunuri din apartamentul proprietatea petenţilor şi să se dispună măsurile punitive ce se impun.
Prin Rezoluţia din 15 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 1566/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (1) şi 4 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea numiţilor B.C. şi G.G. faţă de numiţii P.I. şi P.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 1667/11-2/2010 din 01 septembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de B.C. şi G.G., împotriva soluţiei emise la data de 15 iulie 2010 în Dosarul nr. 1566/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
La data de 02 septembrie 2009, s-a înregistrat, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângerea formulată de petenţii B.C. şi G.G. împotriva intimaţilor P.I. şi P.D., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 109 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
În motivarea plângerii formulate, petenţii au arătat că, în cursul anului 2009, intimaţii P.I. şi P.D. au pătruns, prin folosirea, fără drept, a unei chei potrivite, în apartamentul aparţinând numiţilor B.C. şi G.G., situat în Bucureşti, str. M.V., de unde au sustras toate bunurile mobile aflate în imobil, bunuri ce aparţineau acestora din urmă.
Din analiza înscrisurilor depuse a rezultat faptul că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2003, autentificat la notariat, petenţii B.C. şi G.G., promitenţi-vânzători, se angajau să vândă imobilul din str. M.V., numitului G.D.. Contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat, iar între părţi s-a derulat un proces civil, prin care promitenţii-vânzători solicitau instanţei desfiinţarea acestui antecontract, iar, prin cerere reconvenţională, numitul G.D. a solicitat ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Din verificările efectuate în cauză a rezultat că intimaţii P.I. şi de P.D. l-au asistat şi reprezentat pe numitul G.D., în calitate de avocaţi, în faţa instanţei.
Prin Decizia nr. 161 R/07 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a hotărât respingerea recursului declarat de B.C. şi G.G., împotriva Sentinţei civile nr. 8240 din 20 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a respins acţiunea principală a petenţilor B.C. şi G.G., precum şi cererea reconvenţională a numitului G.D.. Instanţa de recurs a mai hotărât, de asemenea, admiterea recursului declarat de G.D., admiterea cererii reconvenţionale şi pronunţarea hotărârii care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. S-a reţinut, în concluzie că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat probe sau indicii temeinice pentru săvârşirea vreunei fapte de natură penală, în cauză nefiind depuse documente din care să rezulte existenţa bunurilor în apartament şi, respectiv, ce anume bunuri au fost sustrase, astfel încât, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în mod temeinic şi legal, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.I. şi P.D., apreciind că fapta reclamată nu există.
Împotriva Deciziei penale nr. III/F din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs petiţionarii E.C. şi G.G. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2963/2/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de recurenţii petiţionari, sunt inadmisibile, având în vedere că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Decizia penală nr. III/F din 11 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii E.C. şi G.G., împotriva Rezoluţiilor nr. 1566/P/2009 din data de 15 iulie 2010 şi nr. 1667/11-2/2010 din data de 01 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea niciunei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Decizia penală nr. III/F din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursurile solicitate de petiţionari.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii E.C. şi G.G. împotriva Deciziei penale nr. III/F din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii E.C. şi G.G. împotriva Deciziei penale nr. III/F din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 3758/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
