ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3756/2011
Dosar nr.640/59/2011
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 13 ianuarie 2011 pronunţată în Dosar nr. 2735/290/2010, Judecătoria Reşiţa, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 225 din 07 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în Dosarul 3175/290/2005 rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Caraş-Severin nr. 225/R din 20 noiembrie 2008, formulată de revizuentele B.D. şi B.M., în contradictoriu cu intimaţii C.G. şi K.C..
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa sub nr. 139/111/6 din 03 martie 2010, B.G., în calitate de mandatar al numitelor B.M. şi B.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Reşiţa în Dosarul penal nr. 3175/290/2005.
În motivarea cererii s-a arătat că terenul în litigiu care constituie obiectul acţiunii de tulburare de posesie este proprietatea revizuentelor conform Deciziei civile irevocabile nr. 565/2000 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin şi, cu toate acestea, la judecarea acţiunii s-a ţinut cont de expertiza efectuată de C.E. care a fost declarată falsă, şi nu au fost avute în vedere precizările din Sentinţa civilă nr. 565/2000 a Tribunalului Caraş-Severin dispusă în baza expertizei efectuată de expertul topograf B.N..
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen.
În data de 19.05.2010, cererea de revizuire, împreună cu referatul cuprinzând concluziile procurorului şi dosarul de fond au fost înaintate Judecătoriei Reşiţa şi înregistrate la această instanţă sub nr. 2735/290/2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 225/2008 pronunţată în Dosarul nr. 3175/290/2005, în rejudecare, Judecătoria Reşiţa a dispus achitarea inculpatului C.G. pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţilor vătămate B.M. şi B.D. împotriva inculpatului K.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.; în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile B.M. şi B.D..
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de părţile vătămate B.M. şi B.D., prin mandatar B.G., recurs care a fost admis de Tribunalul Caraş-Severin prin Decizia penală nr. 225/R din 20 noiembrie 2008 dispunându-se casarea parţială în latura penală cu privire la temeiul achitării inculpatului C.G. şi în latura civilă cu privire la temeiul soluţionării acţiunii civile şi rejudecând, a dispus achitarea inculpatului C.G. în baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. schimbând temeiul soluţionării acţiunii civile din art. 346 alin. (3) C. proc. pen. în art. 346 alin. (2) C. proc. pen.
Ulterior revizuentele au formulat contestaţie în anulare care a format obiectul Dosarului nr. 3298/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin, contestaţie respinsă prin Decizia penală nr. 27/R din 02 martie 2009.
Împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reşiţa, pronunţată în Dosar nr. 2735/290/2010, au declarat recurs revizuentele, B.D. şi B.M., arătând în motivare că terenul în litigiu care constituie obiectul acţiunii de tulburare de posesie este proprietatea lor conform Deciziei civile irevocabile nr. 565/2000 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin şi, cu toate acestea, la judecarea acţiunii s-a ţinut cont de expertiza efectuată de C.E. care a fost declarată falsă, şi nu au fost avute în vedere precizările din Sentinţa civilă nr. 565/2000 a Tribunalului Caraş-Severin dispusă în baza expertizei efectuată de expertul topograf B.N..
Prin Decizia penală nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunţată în Dosar nr. 2735/290/2010, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate recursurile declarate de revizuentele B.D. şi B.M., împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reşiţa, pronunţată în Dosar nr. 2735/290/2010.
Împotriva Deciziei penale nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunţată în Dosar nr. 2735/290/2010 al Curţii de Apel Timişoara, au formulat contestaţie în anulare contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G., motivând că în conţinutul deciziei contestate s-au făcut afirmaţii care nu au niciun suport legal, nu s-a luat în considerare Decizia nr. 565/2005 a Tribunalului Caraş-Severin prin care s-a acordat dreptul asupra terenului O.M., nu s-a ţinut seama de existenţa unor nulităţi privind modul în care au fost soluţionate alte cauze prin Decizia nr. 225/2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin. S-a mai susţinut că judecătorul care a motivat Sentinţa penală nr. 56 din 09 februarie 2010 din Dosarul nr. 2906/290/2009, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, a folosit o exprimare falsă, tendenţioasă care demonstrează traficul de influenţă a magistratului.
Examinând contestaţia formulată s-a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât din conţinutul contestaţiei în anulare formulate de contestatori s-a reţinut că aceasta nu se întemeiază pe niciunul din motivele menţionate la art. 386 C. proc. pen. şi care pot constitui temei al desfiinţării unei hotărâri penale definitive.
Prin Decizia penală nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale nr. 540/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 2735/290/2010.
Împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 64059/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenţii contestatori B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Decizia penală nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale nr. 540/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 2735/290/2010, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 3851 C. proc. pen. nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context procesual, hotărârea mai sus arătată fiind definitivă, împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de contestatori în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenţii contestatori la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. şi B.M., prin reprezentant B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii contestatori la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3755/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3757/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
